Toate rezultatele despre ni memoria lui tata poezii, pagina 7
* * *
fata asta nu va trăi
are părul sârmos
ca o clupsă de vulpi
și fața prea albă
ochii prea mari
adânciți în calota polară
dar nu e fața ei
zise tata lu tata
mestecând sub mustăți
o hilară iluzie
el îi zicea tutun de carpați
din ăl mai bun
tata fuma mărășești
și pierea în ochii mei de copil
cu cer cu tot și arme
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scriam, mai tânăr, poezii
La Mărginime de Sibii
Scriam, mai tânăr, poezii
Că poposeam ades la bar
Și ciocneam câte-un pahar;
Când fu cu gripa aviară
M-au dat de la serviciu-afară
Că vindeam pe veresie
Și credeam că nu se știe:
Formol, vaccinuri și pastile
Și toate astea mie mi le
Cu toții, puseră în cârcă:
Primarul, secretarul și Tăbârcă!
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui coleg care a devenit tată prea târziu
Asta zic și eu figură.
Mare baftă pe-ăla mic:
Are dintr-o lovitură
Și un tată, și-un bunic.
epigramă de Ciupi Rădulescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boul nu poate fi tată
Ca și la om, și la bovină,
Explică vaca ofensată,
"Boii" doar "unchi" pot să devină,
În timp ce taurul și "tată".
epigramă de Paul Constantin (21 mai 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu pas de leu
Și astăzi se topește timpul poeziei...
Peste aceea ce erau forțați să spună poezii.
La rândul lor revarsă din cuvinte,
Cu trei esențe din a zilei șir.
Da... Din așa se simt să scrie poezie...
Peste aceea ce le-au dat din virus poezii.
Nu au vaccinul fericiri clipei...
Și nici bănuți să meargă la un medic de copii.
Atâta știu.... Atâta știi.
poezie de Ioan D. Lechintan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În timpul comunismului tatăl meu a fost declarat chiabur. Tatăl meu a fost primar liberal. Nu aveam decât 16 hectare, ceea ce față de adevărații chiaburi nu e mare lucru. Nu existau prea mulți bogați. Tata țăran, mama țărancă; tata făcuse două clase de gimnaziu, bunica dinspre tata era analfabetă, nu știa să citească, nu știa decât banii.
Ștefan Augustin Doinaș în Interviu la TVR - Cleopatra Lorintiu. o producție TVR Cinema ,film distins cu premiul APTR pentru em
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acelora care mă socotesc compilatorul lui tata
De la părinți, precum se știe,
Iei duh și fizionomie;
Era prea mare ironia
Să-mi lase tata doar chelia.
epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia e tot un soi de cuvinte
aud tot felul de lucruri
văd chestii
și
lumea parcă a intrat
de-a dreptul
în priză
citesc poezii care se vor poezii
vulturii sunt foarte singuri
și luna, în momentele ei
plânge
îmi încleștez pumnii
și parcă
capătul lumii e mult mai departe
dacă tu vrei mai mult, e un punct de vedere
e vară,
și asta... nu e ultimul țărm
iar mâine
[...] Citește tot
poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de tine, tată
Am un dor nemaipomenit de fierbinte
Ce mă arde în interior,
Este dorul de un părinte
Un dor nebun și arzător.
E greu să trăiesc fără dragoste de tată
E greu să fiu singură printre străini
Să cresc precum o floare fără apă
Sau ca un trandafir lipsit dr spini.
Ce dor îmi e de tine, acum, tată,
Eu te iubesc enorm și te respect.
Dar nu ai fost lângă mine o viață,
Și asta cel mai tare eu regret.
Am vrut să fiu și eu o fată,,
Să am multă bucurie,
Să cresc alături lângă tată,
Dar iată, nu a fost să fie.
[...] Citește tot
poezie de Maria Crudu (27 ianuarie 2018)
Adăugat de Maria Crudu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arată-mi, Doamne, calea...
Arată-mi, Doamne, calea... doresc s-ajung la Tine...
M-am săturat de lumea de lacrimi și suspine...
Deschide-mi ochii, Tată, să pot vedea Lumina
Ce haina-mi curățește și-mi șterge toată vina...
Arată-mi, Doamne, calea... vorbește-mi din Cuvânt
Și aripi dă-mi să zbor spre ceruri cu avânt...
Mai dă-mi credință, Tată, cât bobul de muștar
Să știu că alergarea-mi nu este în zadar...
Și de vor fi furtuni și valuri să mă bată
Mă ocrotește iarăși cu mâna Ta de Tată...
Rămâi cu mine, Doamne, de-i rău sau de e bine
Arată-mi Tată calea ce duce către Tine!
poezie de Maria Luca (5 februarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!