ni memoria lui tata poezii

Hai, tată

În memoria tatălui meu, Ştefan

Hai, tată! să bem un pahar,
Ibricul se-ncinge pe plită,
E-o ţuică de foc şi amar,
Din prunele noastre topită.

E masa preaplină şi sfântă,
Tăcuţi, aşteptăm un cuvânt,
Atâtea-ntrebări ne frământă
Şi tu!... eşti o boare de vânt.

Hai, tată!... o cană să bem
Din vinul mustind a păcate
Şi pricini ascunse-n totem
De buzele arzând nemişcate.

E cald, parc-ar fi primăvară,
În ochi... ai aduceri aminte,
Nelinişti târzii, te chemară

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mine pasiunea pentru teatru a venit de la cititul poeziilor de seară. Toată copilăria tata mi-a citit poezii în fiecare seară. Am crescut cu ele şi am continuat să trăiesc cu ele. Eu şi azi am cărţi de poezii pe masă şi citesc aproape zilnic, nu pot să trăiesc fără asta.

Anca Ţurcaşiu în ziarul Adevărul (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De scris, scriam pe ascuns, pentru că m-a prins direc­toarea că citesc în timpul orelor şi m-a pârât la tata. Şi tata m-a apărat, zicându-i că vreau să devin scriitor. Iar ea, care era profesoară de so­cia­lism ştiinţific, a zis: "Păi, cum să devină scri­itor, dacă e copil de muncitor?". Drept pen­tru care tata mi-a interzis cititul. De supărare, când mi-au apărut primele poezii în revista "Luceafărul", la 16 ani, nici n-am vrut să i le arăt.

citat din Mircea Dinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua poeziei - Cu danţuri şi poezii

Dacă aş veni la tine,
Tu la mine, de-ai veni,
Ceriurile ar fi pline
Cu danţuri şi poezii!

Dacă ţi-aş sorbi sărutul,
Buzele, de mi-ai sorbi,
Ar da în verdeaţă lutul
Cu danţuri şi poezii!

Dacă pieptul meu te-ar prinde
Strâns în braţele pustii,
Universul s-ar aprinde
Cu danţuri şi poezii!

Iar în irima mea, dacă
Vei alege tu să fii,
Se va umple lumea largă
Cu danţuri şi poezii!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată!

Tată! Udă-mi aripile
Până-n izvorul de cais,
Tată! Iartă iluziile
Din trupul norilor de vis.

Tată! Cântă-mi prin neşoapte
Din ceru-ţi galben gutuie
Vise îngereşti în noapte,
Luminile să mă mângâie.

Tată! Zideşte-mi durerea
În carnea plângerii mele,
Tată! Arată-mi cărarea
Să urc cu tine spre stele...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi rămâne în memoria celor ce vin decât dacă le stimulezi memoria.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre poezii

În poezii n-aruncaţi vorbe la întâmplare,
Vorba în poezie-i ca un cuvânt de onoare.

distih de Stanislaw Jerzy Lec din Aforisme, versuri, epigrame (1980), traducere de Nicolae Mareş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tata

Când bătea în poartă Negustorul
plânsul mă strângea de beregată:
"Tată, Tată, vinde-mă pe mine
dar nu vinde mieluseii, Tată,

să nu-i dai să-i spânzure Călăul,
să le taie gîtul cu custura:
sângele în clocot, sângele
să stropească toată bătătura...
....

poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentul meu este că memoria transfigurează trecutul, îmbrăcându-l în lumina pe care lucrurile o vor avea în ziua Judecăţii de Apoi. Noi, în fond, atunci când reintegrăm, prin memoria noastră vie, trecutul, ne pregătim în trup pentru clipa în care ne vom recăpăta trupurile la Judecata de Apoi. Memoria este un exerciţiu de imortalitate, de veşnicie în act.

Horia-Roman Patapievici în Politice
Adăugat de ANA-MARIA BOTNARU
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memoria

Pe mama a lăsat-o memoria,
Cu mine se repetă istoria...
Bătrâna nu mai poate să suporte
Şi se tratează cu "Bilomag forte".

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!