Poezii despre neveste disperate, pagina 7
Eu, păcătosul...
Păcătuind și mult și bine,
Chiar Lui, în bolta sa cerească,
O pată i s-a pus pe mine...
Vrând aspru să mă pedepsească.
La început mi-a dat femei,
Ce de parale m-au tapat:
Neveste am avut vreo trei...
Amante, n-am mai numărat...
Să nu fumez, să nu fiu beat,
Să mi se-acrească vinu-n beci,
Iar de-o să duc femei în pat,
Să fie cu picioare reci.
Mi-a luat tot părul de pe cap,
Că nu-s frumos și nici slăbuț,
Dar compensând c-un handicap...
Să dau mereu din lac în puț.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigătul mamelor
Multe mame-îndurerate
Strigă-n stradă disperate:
Ne-ați adus lacrimi pe față,
Ne luați dreptul la viață.
Voi v-ați ridicat palate.
Copiii noștri nu au lapte.
Aveți mașini, aveți de toate.
La gură ne-ați pus lăcate.
Noi n-avem dreptul să vorbim.
Avem doar dreptul să murim.
Voi în desfrâu vă lăfăiți,
Din munca noastră huzuriți.
Spune-ți voi: asta-i dreptate?
Binele, așa se-împarte?
Voi adunați miliarde,
Nouă sufletul ne arde.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (10 iunie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Doamne, unde ești...
nu am sunat niciodată la 112
medic, am încercat să rezolv urgențele medicale în cabinet
și am reușit...
ieri seară am coborât cu liftul, eu, fata mea, nepoțica de 3 ani plus încă două persoane, un bărbat și o femeie, o paranteză ei își lăsareră in cameră copilul cu dizabilități
liftul a căzut în gol și am rămas blocați între etaje(liftul era modern)
nu mergea să suni la telefon, nu era semnal decât pentru 112
domnul a sunat la 112, a explicat stăm de 30 de minute în lift
nu mai aveam aer, ne sufocam
iar o persoană de acolo i-a cerut sa nu mai strige, doar dacă moare cineva vin ei
unde trăim, unde ne aflăm
altă paranteză, avuseseră inainte un incendiu la moll si erau probabil extenuați sau plictisiți
nu, nu au venit, noroc cu vecinii, speriați de bătăile disperate in usa liftului au reusit sa găsească un mecanic ce ne-a scos de acolo
mulțumesc, 112
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blocul
Se înalță vânăt, scrijelit...
Ferestrele-n culori diverse
N-au flori... Stau aninat neveste
Într-un contemplu!... S-au oprit.
E plin de hăuri, zis balcoane,
Cu rufe ude, magazii.
Hidos privirii-i, nu-ți revii...
Ei sunt toți mândri, Ele doamne!
Au loc ținut pe bancă-n față,
Nu sunt la muncă ziua toată....
Făloși cu pensie ce-au plată
Sunt toți "bolnavi"... de lucru-au greață!
Dar nu-i problemă, au mașini,
Copii-și duc și-și iau din școală,
Muncesc la negru, că n-au boală...
Că-așa-și mai fac și-un ban "peșin"!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul vântului sălbatic
Ai strâns noduri de-ntuneric într-o-ncrâncenată plasă
De frustrări înghesuite printre ochiuri disperate
Să rămână-n miezul nopții, în lumina ce se lasă
Pe sub razele de lună, libere și goale, toate,
Să pătrundă și să treacă vântul rece printre ele,
Să n-atingă-n zbor strânsura ce le-nchide-n colț de lacrimi
Înroșite de rugina picăturilor de stele,
Toate - moarte și căzute, toate - prefăcute patimi.
Trece-ntr-o vâltoare vântul, într-un șuier de blesteme,
Printre nodurile tale, plasă vrednică de milă,
Înnodată în tăcere, chinuită de dileme,
Verde-n mucegaiul nopții, neagră sub a Lunii silă,
Rupe-a sârmelor strânsoare și la calcă în picioare
Într-un dans nebun, sălbatic, ca în nopțile acele
Când se-arată prin poiene, goale și atrăgătoare,
Dintr-o lume-ntunecată, nălucirile de iele.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crizanteme
suntem încăpători. ca niște flori pline de lumină.
tăcerile dintre noi sunt lungi tulpini
de întuneric.
în rest
pace.
pacea clocotind în ritmul ei echivoc.
pacea din care nu înțelegem nimic clar
ni se așază sub pași
cînd plecăm când venim.
când suntem când nu suntem
fredonând același cântec de leagăn până la moarte.
nu vorbim despre asta.
eu rămân aici cu pământul cu grijile cu tălpile lipite de tine.
îmi smulg inima ca orice femeie și ți-o trimit acolo undeva
unde ești
chiar dacă nuștiuundele mă sugrumă cu nume de crizanteme. cu numele tău.
litere mari și disperate îmi fură gesturile și mă transformă în piatră
[...] Citește tot
poezie de Ioana Negoescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copii de bani gata
Vă creșteți copii din furat
Și nu aveți prejudecată.
Nu știți, că-i lucru necurat,
Că veți plăti, odat' și-odată.
Îi creșteți, într-o nesimțire;
Ce văd, vor face, fac, la fel.
Totul se învârte într-un șmel
Și n-acceptați împotrivire.
Schimbați neveste, cum cravate,
Faceți copii, cu alți copii...
Tot în iubiri, din noapte-n zi,
Le înșelați cu desfrânate.
Aveți castel, aveți palat
Cu camere, la câți bastarzi,
Promovați cultul, cum "s-o arzi",
S-o "faci"... "făcutul" nu-i păcat.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fi știut doar macii?
Te-aș mai păstra un veac, de tine te-aș ascunde,
În fresca unui vis cu grație te-aș picta,
Când surdelor chemări eu n-am să-ți pot răspunde,
În câte-un gând firav în taină să-ți pot sta.
De noaptea-ți va părea mai lungă decât viața
Și-n țipăt de regrete nu vei găsi răspuns,
Nevinovate lacrimi vor rătăci pe față,
Îndepărtări absurde vor fi de nepătruns,
Tristețea va brăzda abisuri disperate,
Cocori desperecheați vor ațipi în stoluri,
De mână, stele blânde, de cer desferecate,
În cercuri mari de foc îți vor zâmbi la poluri.
Speranța de-ți va plânge din ce în ce mai stinsă
Și-ncercănate clipe vor amurgi în glastre,
În sfeșnic, floare albă, îți voi lasă aprinsă,
Să-ți lumineze pleoapa tăcerilor sihastre.
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum ar fi dacă
cea mai frumoasă zi e atunci cînd îmi pun dimineața zălog
la picioarele tale
iată drumul mătăsii începe de aici
doar atât îmi amintesc din trecut să mă ierți
acum caut cea mai scurtă cale între pământ și cer
nu e cinstit să mă încred doar în ape
tu nu vezi ce mică sunt strânsă în cercuri
ca pasărea prinsă în propriul ei zbor
spune-mi dacă eu aș fi femeia ta
m-ai lăsa la cina cea de taină
aș îndrăzni eu să rezem scara de trupul tău
entități
se nasc vieți disperate prinse în șuruburi de cruci
pe marginea drumului cresc oameni transformați în iepuri
aleargă dezorientați
pietrele au gustul acela de nerostit
precum omul care și-a lăsat vorba într-o peșteră
și melcul saliva pe iarbă
departe un lan de grâu își seceră singur spicele
recolta miroase a metal încins
[...] Citește tot
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sclavii iluziilor
Atâția maci jertfit-au pe-al grânelor altare
Petale-nsângerate în căutări confuze,
Timbrând cu lacrimi mute, scrisori de dor amare,
Punând sărut cu patimi pe-al sufletului buze,
Desăvârșind iubirea nescriselor solstiții,
Plătind tribut pe vise și anotimp obscur,
Dorințe-au pastelat cu faguri de emoții,
Cernute fără milă de-al brumei toamnei ciur.
Asemeni lor și noi în turnuri încuiate,
Crucificăm iubirea pe muchii insipide,
Cu trupul biciuit de doruri disperate,
Cerșim o amnistie minutelor perfide.
Fac greve nesfârșite toții demonii constrânși,
Iar îngerii plătesc constant al vamei cost,
În grote ne ascundem neputincioși, învinși,
Sclavi veșnicei iluzii sub măști de gând anost.
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!