neveste disperate

Nu vreau să-mbătrânesc

Nu vreau să-mbătrânesc şi nici să trec
Prin lumea asta... ca o nălucire,
Cu munţii şi izvoarele petrec,
Străfulgerând adâncuri de iubire.

Pe umăr port... tăcerile şi vântul,
Privirile îmi sunt săgeţi de foc,
Buzele ştiu sărutul şi cuvântul,
Iar sufletul mi-l vând la iarmaroc.

Dansez cu lupii iernilor, pe creste,
Sunt pustnicul uitat... şi neştiut,
Păcatul credincioaselor... neveste
Şi fumul ireal din aşternut.

Nu vreau a-mbătrâni, la mânăstire
Mă duc aşa, ca orice muritor,
Ce caută puteri... şi mântuire
În ruga inefabilului zbor.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de toamnă

Nu ţin minte să mai fi trăit o astfel de toamnă,
Scăldându-mi ochii într-un covor de frunze arămii,
Cu adieri reci de vânt învăluindu-mă, şoptindu-mi,
Ceva ce crengile golaşe, aplecate, nu pot să-mi spună.

Nu ţin minte, să mai fi trăit un astfel de apus,
Cu soarele-agăţat de orizont, plângând,
Cu norii-n zdrenţe cenuşii împrăştiaţi, în infinitul cer,
Stăpână noaptea-şi întinde aripa-i întunecată.

Nu ţin minte să mai fi iubit atâta toamna,
Cu ploile ei reci, şi vântul viu, rebel,
Cu păsări disperate, şi-n nepăsarea ierbii,
Cu soarele rebel, numit de-acum, dorinţă.

Nu ţin minte să mai fi iubit atâta un apus,
Cu izbăvitoarea-i linişte, şi pace,
Cu greaua suferinţă lăsată jos - povara
Şi mirosind ţărâna cu sufletul uşor.

poezie de Dan Coblis din Nuanţe de alb
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condamnaţii

Condamnaţii din sanatoriu
Se uită cu jind prin ferestre
Sănătatea, singura lor zestre
A ajuns detaliu derizoriu

Se simt mai vinovaţi ca la-nceput
Pe umeri duc o tristă condamnare
Că nimeni pe pământ putere n-are
Să le redea întâiul lor statut

Zilnic fac controale de rutină
Şi înghit pastile de tot felul
Frica morţii le măreşte zelul
Că ei zilnic merg înspre ruină

Lasă-n urmă un crâmpei de viaţă
Unii chiar neveste şi copii
Conjugarea verbului a fi
Le-a fugit definitiv din faţă

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraţii

Fratele meu are turme,
fratele meu are aur,
fratele meu are neveste
şi roabe frumoase,
fratele meu e puternic şi rege.

Eu am răbdare,
eu am o sete,
eu am un cântec şi o iubită
ea e înaltă
şi foarte blândă
şi otrăvită.

Eu îmi iubesc fratele
mai mult
decât toate femeile lui,
dar el mă scuipă şi mă alungă.

Îmi scot iubita din hambare,
mi-o port anume

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Pituţ
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care pe care

Mai am succes se pare la fetiţe,
Chiar de-s un păcătos, cu părul nins;
M-am spovedit şi am rămas surprins,
Că popa îşi lua pe-ascuns notiţe.

Sunt slab, păcatul veşnic m-a învins,
Greşit-am cu neveste şi actriţe,
Mai am succes se pare la fetiţe,
Chiar de-s un păcătos cu părul nins...

M-am spovedit şi-s în sfârşit destins,
Dar cleveteau în stradă trei leliţe,
Că popa la vecină-a fost surprins
Când se jucau de-ascunselea-n căpiţe...

Chiar de-s un păcătos cu părul nins.

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoaţa nopţii

Trăiesc, nu trăiesc...
dorm, nu dorm...
lipsă, nelipsă de ceea ce am nevoie, pare firesc,
între mine şi eu se-nălţă-un septiform.
Mă agăţ de ceea ce nu-mi aparţine,
cu disperate mă alungesc
pentru a ajunge un tablou anost sau poate burlesc.
Evit, nu evit...
sufăr şi rănesc moartea şi viaţa
cu gându-mi rebel nepotcovit...
Unde începe şi se termină aţa?
O hoaţă sunt în noaptea mincinoasă.
Vreau viaţa mea ca la-nceput, frumoasă.
Furişată mă agăţ de speranţele pierdute,
cât mai departe de soare mă îndrept, apoi,
în urmă las panere încărcate de cucute,
mă prind cu viaţa ca un viclean copoi.
Deodat', încep să explorez,
de noaptea isteaţă din plin să beneficiez.
Acum încep să simt al vieţii miez.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balaure

la moartea lui Adrian Antonescu

Ce ar mai fi de spus, când ultima scânteie
Şi-a răzvrătit sclipirea, spre un neant opac,
Ce să-ţi mai zic de bine, sau ce păreri de rău,
Când sufletul e lipsă, iar eu doar un buimac?

Mereu am amânat, şi eu şi tu, scadenţa
Şi n-am creat noi punţi, la cele existente,
Ne-am regăsit străini, pe noi coordonate
Şi temeri s-au născut, absurde, nefondate.

M-ai prins nepregătit cu goana-ţi prematură,
În cursa ca un sprint, lipsită de medalii
Şi-acum sunt incapabil de gesturi disperate,
Sau vreun anunţ la ziar cu vorbe cugetate.

Ce-aş mai putea sa-ţi spun şi cum să-ţi trimit vorbă,
Prin preot, prin prieteni, sau prin urmaşi direcţi?
Aprind o lumânare, ca ultim gest că-mi pasă

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceste clipe ireale

Aşa o luptă grea, aşa o tolbă plină de săgeţi,
Pe câmpul ăsta verde, o mână de poeţi
Vânează conţinuturi de disperate fapte,
Popoarele luminii inconsecvent inapte,
Înghesuite toate, pe baricade sparte,
Au mâinile legate, cu semnele de carte;

Aşa război de negru, cel inutil război,
O mantie nefirească de amăgit eroi,
Într-o atât de strâmtă cădere-n libertate,
De pe versantul vieţii, cu mâinile la spate
Şi nu măcelul este proba că poţi a fi erou,
Cât dansul unor săbii, în ritm de bolerou,

Care dintotdeauna e împărţit în acte,
Atat de-amorf listate în nude artefacte;
Astăzi eroii lumii sunt doar un boţ de humă,
Născuţi în eprubete, nu de a lumii mumă,
Lipseşte din desaga-le lipită de spinare,
Bastonul maresalului din timpuri ideale..

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este weekend... şi la noi în sat

Ce mai veselie pe sora Maria
Iat-o şi pe Tinca, cu damigeluţa
Dacă este weekend
Să ne distrăm, dragă.

Ce mare-i nepăsarea
Buruienile cât casa
Nici urmă de fereastră?
Oare unde-i poarta?

Şi trăbăluiesc cât e ziua mare
Bucuroase foc, vesele-n pahare
Se întrec: hai noroc Mărie
Să ne fie bine, Tinco, vecină.

Lasă lumea să vorbească
Şi paharul şi damigeluţa
Toate-s cu măsură
Şi avem măsura noastră.

[...] Citeşte tot

pamflet de Elena Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimb de locuinţă

Azi m-am închis într-o lacrimă.
Curgea pe obrazul tău,
după ce am făcut dragoste,
purtând fericirea către colţul gurii umede,
asaltată de şoapte.
În interior,
protejat de expansiunea universală insensibilă,
stau şi privesc cum dansează inima pe ritmuri erotice,
atingând cu degete uimite pereţii translucizi.

Lumea se vede altfel
atunci când o urmăreşti dintr-o lacrimă.
Nu ţi se mai depune praful în gânduri,
agenţiile de presă îşi declară falimentul,
miroase a linişte primară şi a Eden,
iar vecinii te salută cu invidie,
fiindcă stropul de suflet în care stai
nu este contabilizat
de apometre.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Lisandru din Pledoarie pentru salvarea lacrimilor (26 septembrie 2010)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!