Serioase/triste despre nemurire, pagina 7
Ganduri pentru voi
Din firul ierbii impletesc un gand,
Asemeni unui cantec de iubire.
Il las sa se inalte catre cer,
Tremurator si bland, spre nemurire.
Culorile din flori le-adun in suflet
Si simfonia lor o-ndrept spre voi,
Spre inocenta ce exista inca
Dinspre nobletea ce se afla-n noi.
In frunzele de arbori... bland fior,
Ascund cu teama greul disperarii
Sa-l duca vantul pe aripa lui,
In ceasul de visare-al inserarii.
In limpezimea de cristal a apei
Pastrez speranta mea de zi cu zi,
Eliberandu-mi sufletul de neguri.
A fost iubire, este si va fi!
poezie de Iulia Comaniciu
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
Simt genunchii grei în univers,
Ochii au podoabe de cristale,
Pe pământ însămânțez cuvinte
Lipite pe-a statuilor petale.
Miroase noaptea a țărână crudă,
Ziua aburește-n Dumnezeu,
Simt genunchii grei de nemurire
Și mă închid profund în crezul meu.
Până când voi răstigni în vene
Greierii uitați pe flori de sânge,
Până ce lapte cald din sân
Pe crucea mântuirilor va curge,
Până atunci voi scruta universul
Cu ochii răsăriți din noi izvoare,
Pe-o rază de Luceafăr poezia
O voi purta în univers nemuritoare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Putere și Decădere
Punând mâna pe sufletul meu
Ai pus mâna pe nemurire.
Îți pot dărui nesfârșirea,
Pot lua sfârșitul
Și cu el - pe tine!
Puterea mea de a îndura
Se confundă cu marea.
Puterea mea de a convinge
Se confundă cu vântul.
Pot iubi, cum pot nimici... prin tine!
Am nevoie de aripi să pot învinge -
Prefer suflet să câștig -
Cobor până în adâncuri
Pentru a mă ridica în înalt...
Și toate astea cu tine!
Și nescriind nimic până acum
Pot avea tot și toate,
[...] Citește tot
poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu gândul la Ardeal
În țara moților mă simt
Ca în Oltenia mea natală,
Aici am prieteni care nu mă mint,
De o frăție ancestrală.
Pe Craiul Moților îl știu,
C-am hoinărit cu el prin țară.
În amintirea lui eu viu
Aici, în fiecare primăvară.
Cu Transilvania Română
Noi suntem frați de când ne știm,
De-aceea spun, ca să rămână:
Aicea vrem noi să trăim!
Trăiască țara românească,
Întru frăție și iubire,
Ardealul nostru să trăiască,
De-a pururi și în nemurire!
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultă-mi tăcerea
Ascultă-mi tăcerea din necuvintele mele
să-ți pot șterge lacrimile și gândurile grele
atunci când rătăcind te pierzi printre stele
purtând cu tine și toate visele mele.
Aș vrea, să-ți binecuvântez tăcerea
atunci când simți ca sufletul îți moare,
să pot să te mângâi, atunci când te doare
să-ți șterg tristețea cu a mea candoare.
Aș vrea, să te pot iubi dincolo de astre
să-mi fi mereu chezășie în sufletul meu,
să te înalț și ating duios cu o pură floare
ca să-mi rămâi în nemurire, pururi eseu.
poezie de Cornelia Minda (27 septembrie 2013)
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
E-atât de simplu, Doamne, să iubești...
Viața are o limită, iubirea nu... nu irositi viața, iubiți-vă!
Marin Bunget
Nu irosiți secundele tăcerii...
E-atât de scurtă trecerea prin lut.
Când ai ajuns la ceasurile serii
Să nu pui întrebarea... ce-ai făcut?
Nu înveli iubirea-n gânduri rele,
Alege dor, când viața ta e goală,
Să nu fii singur dincolo de stele
Impovărat de propria-ți greșeală.
Când timpul curge fără de oprire
Nu ține ură-n viața ce-o trăiești.
Numai iubind ajungi în nemurire.
E-atât de simplu, Doamne, să iubești...
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când timpul curge fără de oprire Nu ține ură-n viața ce-o trăiești. Numai iubind ajungi în nemurire. E-atât de simplu, [...] | Citește tot comentariul
Iubesc tăcerea
Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor și bun.
Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii și-a nopții-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.
Iubesc tăcerea ca vis ori ca simțire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.
Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evadare în noaptea eminesciană...
Vino seara la izvoare, valuri line curg albind
Când se prinde-n nouri Luna cu sclipire de argint.
Sânul alb să-ți dezvelesc sub un ram de tei în floare,
Freamătul să mi-l astâmpăr din priviri rătăcitoare.
Lasă vântul printre sălcii să adoarmă flori de câmp,
Lasă dorul dus de ape, să fugim de pe pământ.
Și vom sta în miez de noapte pe un colț de nemurire,
Mândre stele de cleștare adâncesc a ta privire.
În lumini îngălbenite neguri albe se arată,
Sânul tău din sloiuri reci se aprinse dintr-odată.
Glasul gândului îți desface duios plânset de vioară,
Geană blândă de suspine printre șoapte mă-nconjoară.
poezie de Ștefan Radu Mușat din revista Constelații diamantine (ianuarie 2017)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea
Aș vrea,
pe aripi de furtuni stelare
cu tine să călătoresc.
Să-îmbrățișăm Steaua cea Mare,
din toate câte strălucesc.
În părul tău aș vrea s-o prindem
și-n Univers să fim comete.
Imensitatea s-o cuprindem,
timpul să nu ne regrete.
Plecați pentru totdeauna
de pe bătrânul nost' pământ,
Vom străluci precum e luna
pe-altarul Tatălui cel Sfânt.
În Univers vom dăinui
multe mii de ani lumină.
Noi altă viață vom trăi
în a raiului grădină.
Acolo, tu vei înflori.
Voi înflori și eu cu tine.
Pentru vecie vom uni
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (25 iulie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
România îi rai...
La mijloc de plai (Europa) România îi rai,
Cum nu-i țară în lume,
În tradiți cu renume,
Cu daruri mult mult simțitoare,
Sub genele calde de soare,
Unde horele-s în floare
Și omenia-i o chemare.
Țară cu doine pe ii cusute,
În doruri neîntrecute,
Langă maluri de izvoare
Cu lacrimi în vechi ulcioare,
Cu iubiri creștine în prag
Și eroi pe orice meleag,
Cu pui de români frumoși,
Rădăcini din moși strămoși.
Daruri mari, pline har,
Botezate în sfânt altar,
Unde au îngenuncheat eroii,
Care au înălțat un steag,
Tricolorul nostru drag,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (23 mai 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!