nemurire

Dăm vina

Din lipsa noastră de iubire
Dăm vina pe plăsmuiri ireale
Istoria credintelor misogine
Eliade nu a fost scrisă de tine

Lipsit de tandreţe şi iubire
Arunci vina pe romantism
Nu pe al credinţei reducţionism
Văzut de oameni in lume menire

Când doar ea e singura nemurire
Iubire, iubire doar iubire

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt

Freamăt de şoapte
Se zbate-n uitare;
Ziuă şi noapte,
Lună şi soare...

Ocean de cuvinte,
Izvor nesecat,
Zburdă prin minte,
Pe drum neumblat.

Petale de gânduri
Visând nemurire;
Suflet în rânduri,
Rămas amintire.

Călător printre stele
Pe aripi de vis;
Gânduri rebele
Plutind spre abis.

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un alt anotimp

Vino toamnă să mă vezi
Îmbracată-s în pastelul
Florilor de primavară.
Am şi roua dimineţii
Izvorâtă pe sub pleoape
Şi parfum de bucurie
Şi tristeţe... câteodată.
Ţin pe umeri doi luceferi
Rod de dragoste-mplinită
Iar în braţe-mi duc minunea
Din iubire zămislită.
Nu-s frumoasă ca şi tine,
Tu eşti plină de culoare
Îţi lipseşte strălucirea
Ochilor ce-i am,
De... mamă!
Tu ce ai de toţi poeţii
Slove-ţi scriu şi te răsfaţă?
Ai culoarea ruginie
Şi lipsită eşti de viaţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (26 septembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

De atâta timp, de zeci de ani, trăieşte printre noi un poet suav şi pur, purtându-şi pe asfaltul străzilor fiinţa de fum de lemn de mesteacăn, neauzit şi impalpabil, transcedental şi sfâşiat de imense dureri, înveşmântat în visul său, prinţ al unei imaginare Danemarce, Domn al unui regat de himere, mângâiat pe frunte de cele mai reci şi stranii raze ale lunii, plutind între murire şi nemurire, ceresc menestrel, rouă a ochilor mei vitriolaţi de hidoşenie, rouă a sufletului meu mistuit de tifos. Dintre noi toţi, oare cine se apropie, cât de cât, de puritatea lui?

Geo Bogza în Portretul lui Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia, pentru bărbat, şi asta vine din ancestral, e doar maternitate şi o poartă deschisă spre nemurire, dar şi un izvor nesecat de bucurie şi plăcere... Foarte puţini realizează că bărbatul e un copil care-şi ascunde fragilitatea şi sensibilitatea la pieptul femeii iubite care ştie să se poarte ca o mamă, să simtă ca o iubită şi să se dăruie ca o amantă. Cea mai fericită femeie din lume este aceea care este amanta soţului său, pritenă, confidentă şi parteneră de viaţă.

Doina Ioneţ în Floarea de colţ (2006)
Adăugat de Ana Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea senină

Plouă cu vise
peste candela aprinsă
făclie nestinsă
din poemul de dor
izvor nesecat...
stropi din râvnita nemurire
în depărtarea,
unde liniştea senină
este cântecul
pe care-l ascult
chemări răscolitoare
din univers
închid ferestre reci
din anotimpuri apuse
trăiesc visul miilor de clipe
mulţimi de forme
din spaţii astrale
umplu cerul nopţii
iubesc zâmbetul tău
când eşti aproape.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proprietate

Iubim acelaşi arcuş
tu singur
eu gălăgioasă,
pictăm aceeaşi nemurire
tu în singurătate
eu în singurătatea ta,
eu visător muritor în vrajba ce se interpune
tu nu
eu da,
niciodată la unison
cavaleri în aceeaşi arenă,
tu scutier
eu cu mâinile goale,
zalele egoismului tău armură la dezarmarea
cu care eu te iubesc
tu mă ucizi.
Nu se aude nici o picătură de sânge
din rana tristeţii cu care scriu
despre pragmatismul tău,
proprietate de fiară,

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mîndrean din Confluenţe literare (11 iulie 2015)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptăm cu nerăbdare, clipă de clipă, primăvara renaşterii noastre candide, inocente, raţionale şi sentimentale. Fără prezenţa frumuseţii, a sensibilităţii şi a dragostei autentice feminine, viaţa noastră devine formalizată, lipsită de imbrăţişările şi sărutările iubirii artistice ce ne îndreaptă dincolo de finitudinea existenţială către Nemurire! Aşteptăm mereu primăvara trăirilor noastre unice în armonie cu prietenia câmpurilor florilor dragostei noastre!

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile unui destin

pe coală albă de hărtie
aşez mărgăritare calde,
picurând din agonie
a unei inimi albe.

rânduri se scriu cu purpuriu
din rănile de gând,
închise-n suflet azuriu
cu lacrimi susurând.

cuvinte cad din diamante,
care-au cioplit o fericire
sortită unei minţi savante
şi unui duh de nemurire.

un trandafir negru-al pierzării
file a şters din calendar...
m-a pus în gara aşteptării
în locuri de amar.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătâcit in iubire

Te-am cunoscut pe-o lacrimă de frunză
În dimineaţa zilei următoare,
Pictură vie pe-a naturii pânză,
Te prelingeai pe-o inimă de floare

Parfumul tău acoperea tăcerea
În infinite spaţii aromate,
Tu mi-ai zâmbit, mi-ai colorat durerea
Şi m-ai ascuns în clipe fermecate

De-atunci mă rătăcesc fără oprire,
Iubirea ta mi-e labirintul vieţii,
Am să rămân în el în nemurire
Ca să-i dedic poeme frumuseţii

Aştept o seară, ştiu că va să vină,
Aş vrea ca lângă tine s-o apuc,
Alături să îţi fiu, să-mi fii lumină,
Când eu în noaptea vieţii-am să mă duc

poezie de Adi Conţu (10 iulie 2018), traducere de Adi Conţu
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!