Poezii despre muncit, pagina 7
Un epitaf nescris pe mormântul tatălui meu
Aici zace-un croitor
În Craiova cunoscut,
Era un pic inovator
Multe haine a făcut.
A-mbrăcat sute de oameni,
Pe primari și pe boieri
Și pe bieții craioveni,
Mulți din ei fără averi.
A-mbrăcat actori de seamă
Pentru piesele jucate,
Comedii sau melodramă.
Fie-i păcatele iertate.
A muncit din răsputeri,
Legile le-a respectat,
A primit elogieri,
Niciodată îngâmfat.
[...] Citește tot
epitaf de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulie
Astazi si-a facut prezenta
Luna Iulie, superba,
Cu piept dulce si fierbinte,
Copt, in gura soarelui.
A venit sa-si verse focul!
Peste panze de paienjeni
Ce-au muncit sa-si faca poduri,
Din dantele, lungi si dese.
Ah, frumoasa este!
Are flacarile-n plete!
Si se piaptana pe campuri,
Privita, de-un cer senin.
Se aseaza pe pamant!
Cu rochita ei de gala
Arde-n poale, tot ce-atinge!
Raiul verde, din paduri.
Hm! Si-a deschis brate de aur,
Si-un cuptor sa coaca iute,
Lan de grau, si suflet mare,
Plin de dragoste, si pace.
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (1 iulie 2016)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăind muncind...
Cu ce ne distanțăm de animale
De avem zilnic doar un scop;
Să ne-oferim simțuri anale
Mâncând?!... Putând visa în loc!
Planeta vinde totul "free",
De ce plătim mereu orice?
N-avem puterea, să stăm!... Vii
De ce-adunăm, muncim, de ce?
Facem din viață maraton
De la început pân' la sfârșit.
Trăim, perpetuu monoton...
Murim și nu știm ce-am găsit.
Ne pierdem clipe prețioase
Cosând, șofând, muncind din greu.
Pretinse ființe armonioase
De când n-ați fost, la Atheneu?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iertare?
Iertare-mi cer străinilor
Că nu i-am cunoscut pe toți
Să le fac grâul pâinilor,
Să îi hrănesc; genii, netoți.
Iertare-mi cer amicilor
Că nu le-am dat tot ce-am avut
Să fiu "eroul" clicilor;
C-am fost cu ei, cât am putut.
Iertare-mi cer iubitelor
Că nu le-am fost pururi rezervă
Să le țin contul clipelor
De înșelări; pus de conservă.
Iertare-mi cer copiilor
Că într-o zi o să-i las singuri
Să le fiu contul miilor
De plăți; la nebunii, la friguri.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mă fascinează mâinile mele
mâinile care au mângâiat,
au alinat dureri,
și au crescut vlăstare-copii.
Cu drag au muncit mâinile mele.
Privesc palma stângă,
cu atenție o privesc,
de emisfera dreaptă este legată
și seamănă
cu frunza de viță-de-vie palmată.
Ca pe o hartă, în palmă,
sunt încrustate linii și munți:
linia vieții, a inimii, a capului și a norocului;
munții lui Jupiter, Saturn, Marte, apoi
muntele lui Apollo, Mercur și al Lunii...
Brațul meu cu palma-frunză
prins de-un arbore crește-
arborele neamului,
iar dincolo de arbore
cresc rădăcini...
[...] Citește tot
poezie de Floarea Carbune
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Dorul mamei de copil
Pretuieste-ti mama in viata
Stergei golul sufletesc
Te-a crescut cu greutate
Si cu dorul parintesc
A muncit o viata intreaga
Si-a uitat de gura sa
Iar acum la batranete
Ea te roaga n-o uita
Vino macar si o priveste
Gura sa cum gangureste
Se gandeste la baiat
Cum de mic la invatat
Sa nu faca umbra in lume
Ci sa isi faca doar un nume
O femeie sa iubeasca
Si cu ea sa isi faca casa
Iar apoi la batranete
Sa o duci la nepotei
Sa se bucure de ei
Dar isi plange dorul mare
[...] Citește tot
poezie de Iliuță Cozma (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Iliuță Cozma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din rama anilor și-acum
... am întrebat pe bunicul
cum s-a-mpăcat cu pământul
și-au trăit până la adânci biruinți
brăzdându-și unul altuia fața
bunicul fiind
cel mai mare peste răbdare
în timpul acesta mai lua
și pământ în parte
mare strângător era bunicul
el nu uita niciodată
să pună de-o parte
gând pe gând
în lada de zestre
a firii lui tata
de cânta în pragul casei
întotdeauna din fluier
îngropa toți morții
după pământul muncit de el
până la scara murgului
și-avea o frunte așa înaltă
[...] Citește tot
poezie de Maria Podari (30 decembrie 1970)
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă, sac de jucării
Toamna e ca o bunică
Pentru cei mai mulți copii,
Timp de basm în care pică
Din toți pomii jucării.
Gureși pui de coțofană
Din cuiburi cad la pământ,
Orice frunză mai gălbană
E un ban muncit de vânt.
Altor frunze colorate
Ce se prind în hora mare,
Doar de vânt împiedicate,
Nu le pasă, n-au picioare.
Numai frunza bradului
Nu se scutură la joc,
Deși doina vântului
Șuieră prin ea cu foc.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu (3 septembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă, sac de jucării
Toamna e ca o bunică
Pentru cei mai mulți copii,
Timp de basm în care pică
Din toți pomii jucării.
Gureși pui de coțofană
Din cuiburi cad la pământ,
Orice frunză mai gălbană
E un ban muncit de vânt.
Altor frunze colorate
Ce se prind în hora mare,
Doar de vânt împiedicate,
Nu le pasă, n-au picioare.
Numai frunza bradului
Nu se scutură la joc,
Deși doina vântului
Șuieră prin ea cu foc.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu (3 septembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Au plecat mergand de mana
Un batran si o batrana,
Undeva unde n-ajunge
Jalea satului ce plange.
Au plecat manati de dor
In calea copiilor,
Cu pasi mici plini de durere
Ca-s batrani fara putere.
Sprijinandu-se-n toiag,
Stergandu-si lacrimi ce cad,
Un batran si o batrana
Merg tinandu-se de mana.
Scartaie incet portita
Si prea lunga-i potecuta,
Au ajuns cu greu la drum
Plang si frunzele de prun.
[...] Citește tot
poezie de Dorin Dumitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!