Poezii despre inocent, pagina 7
Schimbarea la mască
Îmi lipseai, nestemata mea,
din fiecare îmbucătură a vremii,
din fiecare mângâiere
din fiecare por,
din vis,
din carne...
Mi-era dor nostalgic, te exploram
în orice ființă chiar și himerică
Ochii năstrușnici, năluci cunoscute,
îndoliați, față în față cu miraza spartă
scrutând ca o garguie cocoțată pe Notre-Dame
spre gândacii mici cât niște gămălii de ace
striviți de ancora unei rațiuni
ascultată ca o mezzosoprană.
Credeam că nu voi mai zări zâmbetul de soare
și flori în păr, iubiri, culoare pe înfățișare
Genomul era pe arcă,
debusolat căutând zadarnic identități;
Purtai un inocent camuflaj,
iar sconcșii rânjeau
[...] Citește tot
poezie de Roberto Kuzmanovic din Autor (2017)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balanța (genunchi frunte, lipiți...)
«ne iartă nouă...»
pe fundal, o mână din ceară unge
praguri
«greșelile noastre...»
pâclă, trupuri dansând bezmetic
«precum și noi iertăm...»
cerul devine muchie
cea mai ascuțită, păzind
o ușă sferică, o ușă ou!
Înăuntru este ceea ce chemăm Suflet
sau afară?!
«greșiților noștri...»
muchia fulgeră fundalul, mâna
în cădere, ceară
nu-i ceară, praguri răsturnate
«și nu ne duce pre noi...»
lacrima ține pântec greu
nou trup va înmuguri cine
cu pasiune o va duce fără
să-i fie povară?!
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemarea
printre flori, în splendide culori
doi fluturi albi
împerecheați într-un sărut
acut, discret și inocent
printre sălcii și salcâmi
două păsări împreună
departe, undeva, cândva
soarele îmbrățișează marea
într-o tainică chemare
în surâsul zorilor și țipătul norilor
pe țărm așteaptă o femeie
contopită cu cântecul mării
val după val, se pierd în larg, în zbor ireal
tu unde ești femeie
floare de lotus închis
să te dezbrac de gânduri, de taine, de păcate
să dau de pământ cu toate
nu-mi pasă...
am atins într-o noapte gândul cu buzele
sărutând timpul strecurat între noi
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă mai aștept o briză
Înc-aștept o briză să-mi aducă,
Cu răcori de dor... sărutul care,
Va desface-o bluză zăbăucă
Și-mi va pune trupul la-ncercare.
Peste glezne valuri bat nebune
Cu puzderii de fiori și pești,
Încercând destinului a spune
Că în seara asta... mă iubești.
Pe nisipul umed și-nspumat,
Vor lua foc atingeri tăinuite
Și din ochii verzi ca un stigmat,
Pasiuni mă-ncolăcesc grăbite.
Nu-i ușor, dar e plăcere mare,
Infinitul curge peste noi,
Făr-a pune-o minimă-ntrebare
Și-aruncând în tine fluturi, roi.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spiritul verii
Sunt spiritul verii...
Dansul fluturilor de noapte
Mi-a trezit visurile spre care
Alergam mânuită de sforile timpului, în zig-zag.
Vara îmi poposise în prag...
Am decupat din curcubeu culoarea roșie
Și am pictat Soarele.
Și s-a prelins în sângele meu
Răsăritul după care tânjeam.
În galben am înmuiat evantaiul de spice
Apoi am decupat inocent,
O picătură de violet
Pe care am ascuns-o-n cuvânt.
Am simțit viața cum se spulberă-n vânt
Și se scurge-n cuvânt
Vibrația unui cânt
Risipit în inima mea.
Poate era dragostea...
M-am temut de verdele straniu
Așa cum mă tem de uraniu.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evadare
Fulgi de lumină veghează Cetatea Vieții
Dansează grațios, minuțios pe ringul regal
Al unui nou apus, ușor sfios și puțin neclar.
Ah, ochii uriașilor munți, săracii, semeții!
Orbiți de fascicule de lumină prelucrată
Munții adorm în brațele nopții târzii.
Licuricii uitați în zare se ascund prin vii
Îmbătați de atmosfera feerică și-nmiresmată.
Luna îmbracă acum rochia dantelată
Pregătindu-se de nunta mult așteptată
Cu mândrul Soare, mandru' Crai
Ce-i cântă dulce-o romanță la nai.
Particule fermecate, atinse de aur celest
Rup tăcerea lumii și zboară către est,
Spre altarul rafinat al amiezii
Împodobit cu elegantele frezii.
[...] Citește tot
poezie de Elena Crețan din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâs...
Scânteiere ești surâs;
Mugurele unui gând,
Pui de hohot și de râs,
Încolțind duios și blând.
Stai prins în colțul gurii
Sfios și șovăielnic,-
Ești copilul naturii,
Dar timpul ți-i vremelnic.
Ești pui de râs și hohot
Ce din suflet renaște,
Să te ating, dar nu pot,
Decât din joi în Paște.
Candidă, diafană,
Caldă ți-e strălucirea,
Rază nepământeană
Vestind neprihănirea.
Tresari în colțul gurii...
Ești vis sau nălucire?!
Îți țin de urât nurii,
Te mângâie zefire.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umil
argonaut de dincolo de timp
mărșeluiam spre veșnicie
înveșmântat în praful astrofizic
pavându-mă în drumul meu
cărare pentru schiopi și orbi
cu dorul începutului fără sfîrșit
am obosit aici doar pentr-o clipă
cât să-înfloresc în mine mărul
din care cei ce vor mușca să vadă
că sunt ei goi dar pot să meargă
toiag de sprijin îmi era iubirea
din care pentru voi mă ciopleam arcă
neștiutori să mă vâsliți prin taina vieții
chemați de strălucirea lânilor de aur
spre țărmul însorit cu amazoane
speram că-n visul lor erotic
păcatul mă va întrupa idee
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața este singur pod - Gazel
Viața este peste-o apă curgătoare, singur pod
Peste care trece-n fugă, o mulțime de norod.
Zbor înalt, pentru-o clipită, către visul îndrăzneț,
Pe care-al speranței suflu crede să-l prindă-n năvod.
Suflet împlinit și vesel ce-a umplut casa de flori:
Roadele iubirii, șoapte, zâmbet inocent de plod
Bucuria tinereții, zbucium peste care calci,
Cu pași mici și singuratici, pe-un vremelnic calapod.
Salt grăbit printre capcane, când la trap când la galop,
Ahtiat de-mbogățire, caraghios ca un irod.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Panait Istrati
Privesc lumini cum se prefiră,
căzând în franjuri peste noi,
de te-ai ascuns tu, Chiralină,
te-oi regăsi în veacul de apoi...
Te-oi căuta-n ciulini, în Bărăgan,
tacit, l-oi întreba și pe Moș Anghel,
și voi urca, apoi, pe un gorgan,
ca să te văd culcată prin sparanghel.
Voi scormoni prin bălțile de noapte,
domniță din Snagov, ca să te caut,
m-oi spovedi la trei măceșe coapte,
învins fiind, eu ți-oi cânta din flaut!
L-oi întreba pe Adrian Zografi
despre Romain Rolland, cu dor,
aud că-i în Maroc, în Templul Safi,
scriind "Le jeu de l'amour, et de la mort!"
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!