domnisoare

În curând, blonda necunoscută dispăru în mulţime, dar până ca ei doi să ajungă lângă maşină, pe Lucian îl mai salutară vreo câteva domnişoare; cel puţin încă vreo două, Mihai nu observase sigur acest lucru. În sfârşit, reuşiră să intre în maşină. Uşor jenat faţă de colegul său, Lucian îşi privi chipul în oglindă; scoase o batistă să-şi şteargă urmele de ruj rămase pe obraji.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O centrală de spionaj nu e tocmai un pension de domnişoare. În mod sigur, Dumnezeu nu ne-a făcut pe noi, spionii, după chipul şi asemănarea Lui. Prea suntem josnici şi urâţi pe dinăuntru, prea scormonim cu minţile după cele mai perfide metode de a corupe şi înşela, de a schilodi şi distruge pe cei din tabăra adversă. Unii o facem pentru bani, alţii din orgoliu ori datorită faptului că ne-am deprins cu ideea că aşa merg treburile în lumea noastră.

Pavel Coruţ în Quinta spartă, Varain, te duci în iad! (1993)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima acasa la tine iubirea mea

Am in juru-mi mii de fete
insa sincer nu imi pasa
ochiul tinta in perete
si cu inima acasa.

Am in juru-mi doar cochete
domnisoare!.. ia ma lasa!
ochiul tinta in perete
si cu inima acasa.

Mandra mi-o iubesc cu sete
Si mai stiu ca-i si geloasa
ochiul tinta in perete
si cu inima acasa.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trecere pe lângă parc

Floarea înghiţise câinele cu tot cu stăpân
iar acum se şterge
pe frunze
cu mâinile unei domnişoare...
Podurile peste marea lacrimă
rămân închise pănă mâine dimineaţă
pentru reparaţii la aparatul de sinucis.
Oamenii fac schimb de vise la automatul
din fântâna arteziană, bătrânii
construiesc corăbii din cârjele copiilor.
La fabrica de cuie
nu mai sunt mesii.
Eu? Care eu...???...
... fiindcă suntem câteva mii
împrăştiaţi pe băncile parcului
şi ţinem loc
de copaci...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lune pline

se aşează, cade cu capul
pe umărul ei
întâlneşte o veveriţă: o mariană –
cade la pace
cu coada roşcată stufoasă: pro
crează cu a
lune pline în gură (?!) pe urmă
sau chiar înainte scapă de turmă, de ceilalţi
turişti... bea amuzat
apă la izvorul din inima parcului cu
domnişoare
vioaie pe aleile înserării
iar în copaci
blitz cu blitz
încă se caţără paparazzii opaci
la reprizele
de abstinenţe atât
de departe – de
parte de puterile lor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără a-şi trăda prezenţa, cele trei tinere domnişoare secretare, urmăriră cu atenţie scena de afară, dintre director şi protejatul său; aceştia nu ştiau că erau indirect urmăriţi, de trei perechi de ochi, aparţinând unor secretare mult prea curioase. Lucian, din ce în ce mai descurajat, cu gândul doar la acel plic incriminator, nu-şi putu reţine lacrimile, care-i năvăliră din nou pe obraji. Directorul se opri şi-l privi compătimitor.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipitor de sine...

Sunt acel teoretician a fericirii
a cărui teorie foloseşte lumii
şi nicidecum mie...

Poezia mea e o terapeutică pură
pentru alţii, nu şi pentru neantul
din inima mea.

Prin ea, am eliberat oamenii
de frica de moarte şi de viaţă,
iar pe domnişoare –
de tulburările sufletului,
de stupiditate, de resemnare,
de prejudecăţile virginităţii şi
de prăpastia necunoaşterii gramaticii
limbii române...

Sunt un risipitor de sine
înduioşat de soarta aproapelui
şi departelui meu...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetate Transilvană

Trec în pas de dans prin micul nostru burg
Bravi cavaleri, domniţe visătoare;
Din zorii zilei în apus de soare
Lănceri în zale uliţe parcurg.

Alături stau în cete domnişoare,
Priviri alese în urma lor se scurg,
Măşti împestriţate-n Piaţa Mare curg
Şi peste tot e iz de sărbătoare.

Bătrânul faur bate-n nicovală
Cu lovituri profund asurzitoare,
Bogaţii târgoveţi îi dau năvală,
Aruncă-n jur priviri iscoditoare,

Să vadă cum se face o zăbală
Din fier forjat pe vatra medievală.

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interiorul e infinit

E primăvară în anul 1827, Beethoven
îşi arborează masca morţii şi-şi ia zborul.

Pietrele se învârt în morile de vânt.
Gâştele sălbatice vin spre nord.

Aici este nordul, aici este Stockholm
regatele de vară şi cocioabele.

Lemnele în şemineul regal
trec de la Atenţie la Pe Loc Repaos.

Liniştea predomină, vaccinarea şi cartofii,
dar zidurile oraşului au o respiraţie greoaie.

Butoaie-privată în palanchine
sunt cărate noaptea spre Podul Nordic.

Pietrele cubice din caldarâm le fac să se clatine.
Domnişoare haimanale domni.

poezie de Thomas Tranströmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confuz şi buimac

Miami mă strigă: "Bogdane, hai la mare,
că am plaja plină de domnişoare!"
Visez că-s acolo... am deja pielea sărată şi udă
Şi în faţa mea, pe-un pled, o tipă se-ntinde nudă

îmi cere s-o ung cu bronzol pe spate
si-n mine, timid, inima tare-mi bate.
un pas şi încă unul. Ajung lângă ea
şi calea spre paradis nu mai este grea.

Brusc mă trezesc din somn confuz şi buimac
şi-un gol imens simt în stomac...
Gata, îmi spune destinul zâmbind cu capriciu,
Ia-ţi micul dejun şi du-te la serviciu!

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!