Poezii despre curma, pagina 7
Paște luminat
a Înviat Hristos și în sufletul meu
pacea luminată o trăiesc intens
izvor de-înțelepciune să ajung și eu
viața în credință că să aibă sens.
Hristos este minunea ce deschide Calea
spre viața veșnică lângă Tatăl Ceresc
El curma suferința tristețea și jalea
peste tot întinsul globului pământesc.
nu este fericire mai mare pe lume
decât traiul în iubirea de Dumnezeu
am strâns în lumină sentimente antume
în slava lui Hristos să dăinui mereu.
Hristos a înviat că să ne îndrume
printre hățișuri pe drumul greu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și cum s-a stins
Și cum s-a stins fără de veste
Amorul cel nemărginit
De-ți pare că e o poveste
Ce alții ți-ar fi povestit.
Și cum mereu în cale lungă
Trec norii peste mări și țări,
Astfel simțirile s-alungă
Și moare dragostea de ieri.
Și vecinic altă e simțirea
În sân de oameni muritori,
Schimbată e întreagă firea
Din ceas în ceas până ce mori.
Iată de ce gândind la tine
Nu plâng c-amorul tău s-a stins,
Căci astăzi, știu atât de bine
Că dorul care te-a cuprins,
[...] Citește tot
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Lirism de toamnă
poeme arămii toamna mi le recită
transferă în mine miresme de gutui
nu las haosul să mă ducă-n ispită
valuri spală șoapte clepsidra timpului.
dâre de iubire am lăsat în urmă
iluzii fantezii cu sclipiri de smarald
romanța toamnei regretele curmă
inima-mi freamătă sub a razelor fald.
m-am întors din vacanță de vară
la poeții iubiți la prietenii dragi
versuri boeme cu metaforă rară
trec gloria luminii vestită de magi.
pe-o gură de plai în colț de Paradis
sădesc poeme cu mesaj precis.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surse de lumină
cred în cuvintele surse de lumină
spre eternitate multe doruri parcurg
de Sfânta Treime nu mă simt străină
absorb învățături ca izvorul mă scurg.
în suprema detașare las regretul în urmă
infinite aleanuri le primesc de la cer
Maica Dumnezeie suferința-mi curmă
îmi spune că în viață totul e efemer.
nervi necontrolați se calmează-n raze
nutresc la blândețea din lumini îngerești
conștiința timpului o despic în fraze
în nopți insomniace stau cu sfinți la povești.
lupt cu plictiseala visând între Zaraze
descifrând mistere, miracole lumești.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire pecetluită
iubirea-i sigilată cu șapte peceți
să n-o atingă focul, mâini de dușmani
am fost mereu îndrăgostită de poeți
romantismul meu a crescut peste ani.
slove pentru suflet au lăsat în urmă
pasiuni de viață mult mărturisite
curajul fermecat care nu se curmă
sentimente și emoții cu miraj agonisite.
nouă vieți de-aș trăi aș iubi tot versul
căci cerul îl deschide cu litere de aur
iubirea lor intensă cuprinde universul
ilustrări de poveste le port ca pe-un tezaur.
poeții mi-au redat la tristețe reversul
camarazi de luptă cu a beznei balaur.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfântul
Flori de cireș cobor agale,
Ca norii-n rostogol pe cerul din Olimp,
Și-n pas de vals, cu unduiri domoale,
Îți făuresc cununa ta de nimb.
Din munți, izvoarele se-adună
În juru-ți mare se grăbesc să facă,
Iar din pământ cutremurul răsună,
Din spuma mării voind să te renască.
Dar umbra ta se-ascunde printre scorburi,
Doar inima se-aude cum se zbate,
Căci de-ar grăi s-ar înălța în stoluri
Puzderie de stele nestemate.
Și glasu-ți frânt de suspinări stacate
Își curmă oful în triste elegii:
"Cum aș putea să stăpânesc regate
Când, Domnul meu, Tu nu vrei să mai vii?"
poezie de Nicolae-Toma Posa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monolog
Salută tu - anul! Răstoarn-apoi brazda
și-ntinde-o visând până-n soare răsare.
În palma ta rodul cădea-va deplinul,
cum cade la capăt de vrajă - aminul.
Izvoarele toate și focul, trabanții,
îi poartă deasupra, în mână, Înaltul.
Adaugă tu pasului numai încrederea,
evlavia, grija și saltul.
Salută tu - anul! Lărgește-ți ființa și peste
cea margine crudă care te curmă.
Vezi, pulberea pragului ține de tine
la fel ca și sfera și luna, din urmă.
Sporește-ți cântarea precum se cuvine,
dă ceasului înțelepciunea ce-o ai.
Norocul de aur, visatul, sub streșini
ți-l dăruie șarpele casei și zeii din plai.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul XXII
O, frânge destinul! prinosul înalt:
în parcuri a noastră ființă-n coroane
de spumă, ori oameni ciopliți în bazalt,
în jur largi portale și bolți sub balcoane...
O, clopot, te-nalță cu glas de aramă
peste-a zilelor șiruri, lumini cenușii!
Coloana din Karnak, ori mândră coloană
ce dăinuie lângă temple pururea vii!
Azi, iscate ofrande veșnic egale
perindă sub chipul grabei orizontale
galbena zi spre nopți prea-ntinse, orbite...
Dar goana se stinge și nu lasă urmă;
iar urmele scrise-n văzduh de se curmă,
în zadar nu au fost. Doar poate, închipuite.
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confort sentimental
versul și cu dragostea se țin de mână
pornesc spre fericirea de safir
tot ce simt acum vreau să rămână
amintire zâmbitoare ca un trandafir.
un comfort sentimental trăiesc acum
adun gânduri supreme din spațiul ocult
avântul magic mă poartă pe-un nou drum
pavat cu vers și cântec minunat să exult.
un infinit de-mbrățișări mi-este alint
dulci sărutări nutresc până la urmă
inspirații mă ajută să ies din labirint
în lumina creativă abisul se curmă.
sursele speranțelor izvoresc din vers
dorințe de puritate lansez spre univers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul tău
Aș vrea să simt sărutul tău. Mi-e dor
ca păpădiei de o adiere
ce-o va-nălța spre astrul orbitor
în clipe de visare și plăcere.
Aș vrea să-l simt cum simte un bolnav
ce ultima speranță își depune
în rugăciune, cu un glas firav,
atunci când i se-ntâmplă o minune
și tot ce pân-atunci a fost un chin
dispare, dintr-odată, fără urmă,
ștergându-se, din noul lui destin
durerile ce fericirea curmă.
Aș vrea să-l simt ca pe un zbor în doi
spre locul din memoria străveche,
din care ne vom aminti, apoi,
sărutul unor suflete pereche.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!