Poezii despre curma, pagina 6
Pe calea sfinților
în fiecare zi sărbătorin un sfânt
Patria e croită din slavă și cinstire
dar glia s-a umplut de cimitire
și este multă jale pe acest pământ.
sfințenia cerească toți o nutrim
trecând prin patimi și prin chinuri
plătim tributuri mari, tainuri
de când ne naștem și până murim.
unirea cu Hristos ne este aleanul
El este mântuirea fericirea din urmă
cu iubirea lui deznădejdea o curmă
și ne luminează sufletele tot anul.
El este Păstorul noi suntem o turmă
credința ne conduce să găsim limanul.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Broderii sangvine
în lumea cu miraje fac și eu prezență
adulmec fericirea ca o vulpe bătrână
timpul mă presează cu ritmuri și cadență
litere voioase țin stelele-n mână.
pulsațiile vieții sunt ample pozitive
până la rădăcina unui extaz organic
mă umplu cu impresii semnificative
pe rețele sociale cu imbold mecanic.
dinamizez iubirea pentru Dumnezeu
să nu mă părăsească prăbușită-n durere
bătrânețea e grea mă stresează mereu
dar muzici îngerești îmi dau mângâiere.
sunt fericită când tristețea se curmă
cu broderii sangvine și poeme o turmă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așezământul tău...
Noaptea stelele sclipesc,
Liniștea nimic n-o curmă,
Vreau în ochi să te privesc
La-ntâlnirea cea din urmă.
Am venit la "bun rămas",
Să-nțeleg de ce-ai fost crudă,
Dacă ai dojană-n glas
Sau tulburarea te-asudă.
Parcă toate-n jur doinesc,
Noaptea se anunță sumbră,
Cu blândețe îți privesc
Sufletul prea trist din umbră.
Despărțirea e ca piatra,
Nici puhoiul n-o urnește,
La mine vei găsi vatra
Celui care te iubește!
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carusel
Mi-e dor de tine din apus în zori,;
Dar tu, probabil, mă confunzi c-o gară,
Știi bine, nu trăim de două ori,
Sunt tristă-aproape-n fiecare seară!
Tu revizuiește-ți dorul fluctuant,
Dacă iubirea-atârnă-n fir de ață,
Inima mea nu-ți dă viză de flotant,
Așteptarea nu e un mod de viață!
Noi suntem jumătățile pierdute,
Ne căutăm avid, necontenit,
Între patimi avute și nevrute,
Ne pierdem, ne găsim, la infinit!
Oprește-te, acceptă ce-i firesc,
Doar tu poți curma zbuciumul coleric;
Acceptă: mă iubești și te iubesc,
Vino, fă-mi viața carusel feeric!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Influențe
tăcerea se curmă în sunet de harpă
timpul prieten îmi face surprize
raza speranței tremură pe pleoapă
călătorește-n lume fără vize.
vântul dansează cu arbori o sambă
munți de vise stau cu capul în nori
melodia zilei alunecă spre gambă
torente de plăceri multiplică fiori.
sunt tendințe ce mă influențează
să-mi tatuez pe suflet stele fluturi flori
în căldura inimii un înger stă de pază
mă umple de lumină și candori.
sunt muzici dansante ce mă extaziază
magnifice tărâmuri mă-ncarcă cu splendori.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt poetic
am creat temeiul pe un poem superb
un codru de vise am lăsat în urmă
în aburii gândirii nerăbdătoare fierb
pe flacăra iubirii decepții se curmă.
prin fiecare stea zâmbește Dumnezeu
în fluxul credinței și eu sunt un astru
cuceresc aurore ca un străvechi tezeu
mereu îndrăgostită de cerul albastru.
nesfârșite libertăți clipe de mare bucurie
dreptul meu de a scrie ce simt ce trăiesc
am răscumpărat un spațiu din veșnicie
adăpostită de cuvintele pe care le iubesc.
cu elan de poet cu mare dărnicie
slove din lumină în lume răspândesc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflete Lemele
Suflete Lemele se plimba prin mlaștină
cu fiecare pas trosnea bâldâbâc
tot mai aproape de nas
tot mai adânc în rană
pământ de vin sub soare
pământ de os departe de zare
cu fiecare pas mai aproape de nas
cu fiecare pas mai aproape de mal
pământ greu de apă moartă
din ochii grei de apă vie
"Scriitor cu mintea scurtă, lasă pasul meu să-ți pută...
Scriitor cu gând de sare, nu curma scrisul cu jale..."
A strigat Suflete pân' și codrii de au plâns
se scurgea cerneală-n răni
din văzduh corbii pândeau
vorba sorții așteptau
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecarea ta mi-a fost o sfâșiere...
Plecarea ta mi-a fost o sfâșiere...
Știu bine că durerile se curmă...
Nici cel dintâi nu sunt, nici cel din urmă,
Cenușa vremii ninge mângâiere.
Din tot ce-a fost nu mai rămâne urmă...
Un cântec stins pe valuri... o părere...
O umbră jucăușă care piere
În colbul zării... Nimeni nu-l mai scurmă!
N-am fost nici eu, nici tu n-ai fost de vină...
Dacă te-ai smuls de mine, o străină,
Și pleci nepăsătoare, calmă, rece.
Rămâne alta, - cea adevărată,
Din visurile mele-ntruchipată:
Icoana ce ți-am scris o să te-ntreacă!
poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Paunasul codrilor" de Victor Eftimiu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Clavirul
Cânta încet din Weber: "gândirile din urmă",
Poema unui geniu ce-apune maiestos,
Adio-al unui suflet artistic, ce se curmă
Pe-o tristă armonie cu sunet dureros!
Și degetele-i albe pe clapele sonore
Se-nmlădiau alene, în ochii mei privind;
Erau în miez de noapte târzii și tainici ore...
Parcă simțeam pe Weber lângă clavir murind!...
Tăcuse deodată, și fruntea ei curată
Alăturea de mine se rezemă ușor,
De gura-i voluptoasă, c-o patimă-nfocată,
M-apropiai atuncea sfios, tremurător!
Și ne-am robit iubirei, în fericire-adâncă...
Dar nu știu cum... clavirul părea că plânge încă
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crizanteme
Așteaptă-mă diseară la fereastră
Cu ochii triști, cu fruntea visătoare...
Am să-ți aduc un braț de crizanteme,
Să-mpodobim iubirea care moare...
Am să-ți aduc un braț de crizanteme...
Sunt flori târzii, sunt florile din urmă,
În viața lor e moartea primăverii,
Cu viața lor iubirea ni se curmă...
Așteaptă-mă diseară la fereastră
Cu fruntea-n mâini, cu ochi pierduți în vis
Am să-ți aduc un braț de crizanteme
Și cel din urmă cântec ce ți-am scris...
poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!