Epigrame despre copilaria mea frumoasa, pagina 7

Pe o vecină mai frumoasă
Am invitat-o ieri, la masă;
Nu i-a plăcut, că n-a mâncat,
Dar nu s-a plâns deloc de pat...

Este o dulce depravată,
Curtată des de impostori,
De parveniţi şi profitori
Ce-o văd frumoasă şi bogată.

Frumoasă ca o Afrodită,
Cu mini şi cu decolteu,
Vrea să mă ducă în ispită.
Nu ţine! Sunt de mult ateu...

Într-un parc, pe-o bancă stând,
Doi bătrâni, tot dau cu gura,
Privind fetele trecând:
"Ce frumoasă e natura!"

Are-o nevastă ideală,
Frumoasă ca o primăvară.
O dată, măcar, nu-l înşeală,
Ci pur şi simplu... îl compară.

E frumoasă, e divină
Şi doreşte să parvină
Şi ar face orice "troc"...
Să aibe... "dulce" soroc...

epigramă de Constantin Enescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevastă frumoasă şi bogată
Visai aşa, demult, odată
Dar ai luat exact pe dos,
Babă urâtă, făr'-un os de ros.

O şampanie pe masă,
Pe perete – un tablou;
Lângă mine-i o "frumoasă",
N-o ating, că-i bibelou.

Au fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuţie!

E deşteaptă şi frumoasă,
Umblă tot cu rochii scurte,
Are Mercedes şi casă...
Mulţi ar vrea să-i facă curte!

Vorbă reverenţioasă
Cu substratul returnabil:
"Vai, cât sunteţi de... frumoasă!"
"Ah, cât sunteţi de... amabil!"

<< < Pagina 7 >

copilaria mea frumoasa