Poezii despre avant, pagina 7
Un miracol
Astă noapte n -am visat
Luna mă privea pe geam
Un miracol sa- ntîmplat
Pe o rază eu la ea urcam
Praf de stele mă călăuzea
Am întins mâna protectoare
O căldură inima-mi topea
Pica steaua căzătoare
Strig la cer după ajutor
Luna pleata își aruncă -n vânt
O scară coboară din nor
Zbor cu raza Lunei iau avânt
Legături cu frânghii de mătase
Aud stele lucitoare cântând
De perdeaua cerului atrase
Luna mă privește surâzând
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atingeri în vers de poem
Eram, împreună, un vers
Din marele-al vieții poem
Și-n vechiul, știut, Univers,
Eram mai presus de suprem.
Puteam în străfund să privim,
Lumină de-acolo s-avem,
Cuvinte-mpreună să fim,
În inimi, adânc, să vedem.
Ce dulce și tandru-mi părea
Sărutul pe umerii goi!
Ce caldă privirea-mi era
În versul din dansul în doi!
Am scris ne-ntrecutul poem
Purtați de-al iubiri avânt,
Iar azi, împreună, avem
Atingeri de mâini în cuvânt.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai nou
Băieții acestea de acum
Cutreieră pagini de-a valma
Mai ales pe internet
Cele mai multe pagini scrise
Rămân aproape neatinse de ei
Ei zic ceva de regulă
Și fac altceva de obicei
Totuși băieții de azi
Merg înainte cu avânt
De când au acces direct
La informații de tot felul
Ei cată și găsesc soluții
Cu viteza acestui secol
Cu intenție sau din instinct
Aproape nimic nu mai e cea fost
La ei se vede tot mai pregnant
Impactul tehnologiei inventive
Acum pun optimismul înainte
Și sper să fie de bun augur
Pentru noua epocă per total.
poezie de David Boia (24 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se scurge timpul meu
Se scurge timpul meu. Dar unde oare?!
Mai prind din zbor secunde care cad,
Dar timpul merge-n drumu-i de nomad,
Scurtându-mi viața fără remușcare.
Ornice, clipe prețioase-mi scad.
Pe zimți le smulg, din carnea ce mă doare
Și mi le mistuie cu-nverșunare,
Apoi le-aruncă-n al uitării vad.
Mă saltă valul și la țărm mă scoate,
Izbindu-mă de malul vieții sfânt,
Făcându-mă să văd cu claritate
În calea mea, neexplorat pământ.
Și mă agăț cu mâinile-ncleștate
De-un astăzi, care încă-mi dă avânt.
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incantație
într-o lume plină de pure vibrații
eu rezonez cu poeți visători
cu elan emfatic exprim incantații
mă simt mereu atrasă de stele de sori.
mă contopesc cu romantismul magic
lupt împotriva întristărilor sumbre
complexul de valori este nostalgic
sclipiri în suflet să destrame umbre.
cuceresc timpul cu metode obiective
temperamentul meu e rampă de avânt
iubesc continuu- stări semnificative
le zămislesc în versuri și în cânt.
doruri și speranțe sunt comunicative
lumini îngerești le așez în cuvânt.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mater dolorosa
În negru este îmbrăcată,
Cu văl de crep pân' la pământ,
Și tristă și 'ngenunchiată
Pe marginea unui mormânt.
Tu, cărui un popor se 'nchină
Și sta 'naintea ta plecat,
O mult slăvită mea Regină,
Naintea cui ai genunchiat?
Tu, care din a Ta 'nălțime
Supui o lume c'un cuvânt...
Durerea morții cu cruzime
Plecat-a fruntea-Ți la pâmânt.
Și 'n locul mantiei regale
Ți-a pus un negru văl de doliu,
Și-asupra bucuriei Tale
Un alb și trist, etern lințoliu.
[...] Citește tot
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din culisele sufletului
n-a mai rămas nimic din tinerețe
cearcăne și riduri invadează chipul
viața nu e plină de justețe
dar cinstesc cum se cuvine timpul.
un loc în veșnicie vreau să cumpăr
sunt miliardară în vise și idei
universul slovei nu aș vrea să-l supăr
cu lacrimile negre scurse din condei.
pe credința sfântă pun mare accent
mă confesez la sfinți cu ei mă sfătuiesc
concentrată zilnic pe avânt transcendent
un palat de versuri am să construiesc.
venerez demiurgul în toate prezent
din culisele sufletului emoții țâșnesc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise în tomnatice văi
Petale de nuferi în vise târzii
Scaldă mătasea ochilor tăi
Pătrunși de săruturi primare
Aprinse-n tomnatice văi.
Tânjit-am imaginea vremii
Supusă tandreței în lume,
Iubiții descântă-n vecie
Valuri cu îngeri în spume.
Stăpânul ne țină măsura
Zilelor scrise în biblia lui,
Licăr de avânt și lumină,
Semne de piatră-n statui.
Deschid ochii în nuferii tăi,
Visul mi-i foamea de tine,
Izvor de săruturi primare
Aprinse în toamna ce vine!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cădelnițând cu sânge păcatele plăcerii
Se coc stelele în cuibul plăcerii,
Licuri de scântei sar pe pământ,
Tu te-ascunzi într-o pală de vânt
Cu gândurile, semnul întrebării.
Îmi răscolești icoanele domnului
Desțelenind formele viselor reci,
Modelezi avan cu unghiile seci
Ridurile din amintirea somnului.
Oare sunt fantoma din cuibul visării
Sau tu ești licoare de stea pe pământ?
Pe cerul iubirii zburăm cu avânt
Cădelnițând cu sânge păcatele plăcerii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
ÎNGER
ÎNGER
autor Ludmila Maciuga
Mi-a venit în noapte-un înger,
L-am simțit cum m-a atins,
L-am văzut atât de sincer,
Nemișcată l-am cuprins.
Aveam multă timidețe,
Și stăteam fără mișcare,
Văzusem, o fumusețe,
Care n-are-asemănare.
Îmi stătea vecin, alături,
Nu mi-a spus, nici un cuvânt.
Armonii simțind în gânduri,
Iar în suflet un avânt.
Genele-am deschis ușor,
Mi se luminează fața,
Și-l mai văd și-acum cu dor,
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!