Poezii despre aurora, pagina 7
Poemul dimineții
Dimineață!
Culorile soarelui răsărind
Ca un șoim ce caută lumina
Unul se unește cu doi,
Umbra cu liniștea frunzelor de trifoi
Urcă spre cer fluturi cu dreptul la zbor și odihnă
Pusta mustește de stele ulcioarele
Câmpul despică liniștea
Își trece razele prin oglinzi
Duminica, ochii păsării sunt aprinși
Poteci de lup alb neumblate tot latră la moarte, în noapte
Luciul apei sclipește pe spatele unui pește
Se citește aurora ce tot dansează,
Amestecând vraja și serpii în poartă
Așteaptă vântul să construiască cântecul mierlei.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninsoare alfabet
Pereții nopților sunt tapetați
cu insomnii, fantasme purtând
giulgiul brodat cu fir de tăcere
aurită și festonat cu-nțelepciune,
căci timpul trece, dar nu iartă.
Singurătatea, o noapte polară,
s-a călugărit sub veșmânt alb,
doar aurora boreală strălucește
spectaculos, pe cerul nocturn,
luminând întinderea așteptărilor.
Totuși, singurătatea are ceva sfânt,
mă-mpresoară cu vocea divinității,
nu mai simt frigul ținuturilor polare,
chiar dacă viscolu-mprăștie zăpada
peste mugurii întregului alfabet...
Din acea iarnă mă ninge cu emoții,
de jos în sus, și se aștern poezie!
poezie de Maria-Ileana Tănase
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perle de migdală
Pe perlele alunițelor de migdal
Sunt un greiere de sudoare prelinsă..
Topit în aburi quasari-n auroră
Cu învăluiri de șarpe mareeic selenar.
Trezit cu privirea de Artemis, plină
Ce-mi flambează metanul dorului, încins
În arcurile electrice de geană
În lavă venusiană de azur, întins
Pe tărâmul pielii de elizeeană
Sorbit prin pori cu setea-ți de Diană!
Și erupt din alunițe în fuioarele
De lumină purpurie ce sparg zăbrele
Universului până dincolo de stele
În fantele trăirilor atemporale...
În globuri de cristal cu amândoi,
În ploi de petale oriunde, goi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara
Dintr-un val albastru-n zare,
A venit cu aurora,
Mândră zână visătoare,
Tot chemând, câutându-și sora...
Și-a pus rochie străvezie
Și brodată-n fir de taină...
Fluturi, flori și raze-o mie,
Sunt neprețuita-i haină.
Plete blonde revărsate,
Peste umeri albi coboară
Și petale parfumate,
Trandafiri în prag de seară.
Zâmbet drag și-n pas, plutire...
Tot ce atinge înflorește,
Unde vine-i fericire,
Tot ce-i verde mândru crește.
[...] Citește tot
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deschideri ilustrative
întâlnesc pe stradă chiștoace de viață
cerșetori în zdrențe ce raze imploră
să străpungă timpul afundat în ceață
mila divină să cearnă sublimă auroră.
nu striviți vă rog galbene amintiri
frunzele căzute din arborele vieții
vreau gândurie toate să fie prevestiri
pe cărările vremii să conducă drumeții.
pe drumuri de lumină văd deschideri vaste
spre sfinții ce veghează la liniște și pace
spre zâmbete solare departe de năpaste
spre cerul cu stele pururea vivace.
marii gânditori neagă gânduri nefaste
să aprofundez opera lor îmi place.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o statuie arămie
Aștept între pereții de gheață
Răsăritul Soarelui. Mă uit
Printre lacrimile înghețate
La marginea ochilor
și văd văzduhul
Înroșindu-se și Chipul Tău
Se dezvelește ca o statuie arămie
În fața unui miting pământesc
Dar cine va recunoaște în Auroră
Pe cel care aduce mesajul Păcii
Cine va recunoaște în răsăritul
Roșu de sângele martirilor
Pe cel ce-și dezvelește Fața
De Prinț al Păcii?
Vino iar primăvară
Lumea caută ghioceii înflorind
În sloiuri de gheață
[...] Citește tot
poezie de Victor Țarină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dependent
Ne-am regăsit la început de vară
Plângeam;
întortocheatele vertebre
le ascundeam.
Cântai,
valsai cu fluturi de cuvinte,
în vălul tău des încurcat
descoperisem glasul îngerului de sub mări.
Iubirea continua dansul ei neîntrerupt
absurd, orb și crud,
topind culorile
înflăcărând stingerile
suspendând felin mângâierile
respingând apropierile,
dragostea.... veșnică auroră boreală.
Te plictisea jocul nostru ireal?
Tu pe cine iubeai în trecut?
Eu doar trăiam,
trăiam o teamă indescriptibilă
inoculată, dureroasă, răvășită.
[...] Citește tot
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritualul 89... al legendei
El venea de mult de tot,
Dintr-o lume echivocă,
Mistic, ca un sacerdot
Și-mbrăcat în piei de focă...
Și purta lumină-n mâini
Și avea zăpadă-n gene,
Însoțit fiind de câini
Și de mrene indigene...
Ea, la rândul ei, venea
Dintr-o țară cu balaur,
Îmbrăcată-n fulgi de nea
Și cu aripi mari, de aur...
Și pășea mult mai ușor
Decât, poate, o părere,
Într-un fel de zbor sonor,
Peste spaimă și durere.
[...] Citește tot
poezie clasică de George Țărnea din Ritualuri de împerechere (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo-n Nord
Acolo-n Nord, am învățat, la școală,
Că-n polul arctic, ferecat în gheață,
Zăpada și cu gerul au de soață
Pe mândra auroră boreală.
Acolo marea încă-n a sa briză
Mai poartă cutezanței pomenirea
Și neuitată încă, amintirea
Lui Fram, mai încolțește pe-o banchiză.
Acolo se-ntrețes și-acum vedenii
Călătorind pe sloiuri, în neștire,
Mugesc furtuni ce nu-și găsesc oprire
Și numai Moș Crăciun își plimbă renii.
Azi, năruit tărâmul cel de vise,
Povestea, se sfârșește c-un tremolo,
Copil fiind, spre țărmuri interzise,
M-aventuram cândva, s-ajung... acolo!
poezie de Ionel Adrian Gugea (20 februarie 2018)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seducție
Să nu mă lași, iubito, să trec spre alt hotar
Să nu-mi pierd judecata și să ajung hoinar
Ești mai presus de mine, ești odă și mister
Ispita mea din lume, la care încă sper.
Lucirea din privire ce ți-o zăresc mereu
Mă face să-mi pierd capul, dar și sufletul meu.
Cum să fac oare să mi te scot din minte
Și gândul păcătos să nu te mai alinte?
Cum să adorm în noapte și visele lumești
Să le preschimb în șoapte și adieri cerești?
Să văd mereu în tine crăiasă îngerească,
Nicicum să te transformi in patimă drăcească.
Să te iubesc curat, cum trebuie să fie,
Să fii în trupul meu doar ca filosofie
Și să zburăm spre cer, ținându-ne de mână
În Rai, dacă se poate, să-mi fii pe veci stăpână.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!