lumineaza-n ceruri luna

O amoeba

Ce mai faci?"
Într-o bună zi luna
A întrebat pămîntul.

De milioane de ani
Îl tot vedea muncindu-se,
Mutînd mările dintr-un continent
Într-altul,
Experimentînd gheţuri şi vulcani
Şi stricînd zilnic o grămadă de munţi.
"Ce mai faci?"
A repetat ea.

Pămîntul a răspuns obosit şi grav.
"O amoebă."

Atunci luna a încruntat din sprîncene,
S-a făcut că înţelege
Misterul creaţiei şi al vieţii
Şi-a plecat mai departe gîndindu-se:

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delir

Târziu în noaptea neagră,
În curtea bisericii moarte,
Luna moartă lumina
Turnul mort al bisericii.
Prin crengile moarte
Ale copacului mort
Luna moartă
Lumina doi morţi.
În tăcerea moartă
Păreau doi străini morţi
Ce-şi spuneau cuvinte moarte
Şi vântul mort
Lătra ca un câine mort
Către doi străini morţi.
Vântul mort şi frigul mort
Şuierau prin oasele moarte,
prin sângele mort,
prin ochii morţi
Ai străinilor morţi
Din curtea bisericii moarte

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Stângu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Annabel Lee

Ce-a fost
s-a întâmplat, cu mult mai demult decât cu un an în urmă,
Într-un regat de lângă mare
Acolo unde trăia o fată, cine-a mai şti,
Pe numele ei Annabel Lee;
Cu nici un alt gând pe pământ
Decât să fie iubită de mine.

Am fost un copil şi ea un copil,
În acel regat de lângă mare,
Dar ne-am iubit cu o dragoste mare,

cu mult mai mare decât o dragoste mare –
Şi a mea Annabel Lee -
Cu o dragoste celestă, de serafimi înaripaţi,
Jinduită de ea şi de mine.

Şi aşa, nu vitregiile, ci Îngerii,
într-atât de fericiţi în Ceruri,
Pe ea şi pe mine au prins invidie -

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Horia Muntenus
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

din umerii tăi
cad ceruri
peste dorul
ce mă ajunge

îndepărtată şi rece
lumina putrezeşte
în lanuri de ploi

ce să aştept
când toate dispar
mai devreme
decât cele ce sunt
şi vor fi?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

a venit o ploaie androgină
şi-mi spală singurătatea
care se plimbă spre zori
pe străzile care ne despart
şi urcă împreună spre ceruri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu luna

Într-o noapte,
am stat de vorbă cu luna.
I-am spus că ea străluceşte
doar pe cer întunecat.
În final am întrebat,
unde se piteşte ziua.
Am crezut că nu-mi răspunde.
Nu-mi spune unde se-ascunde.
- De ascuns, eu nu m-ascund.
Soarele îmi este frate.
Ziua el este la rând
ca să lumineze toate.
Împreună dăm lumină,
semănăm pacea divină,
pe pământ facem grădină.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din Cuvântul Tău

Doamne, ştiu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri şi pământ
Dincolo de tot ce nu se poate
Eşti acolo, Doamne, în Cuvânt.

Dincolo de ce-aş putea eu crede
Dincolo de ce-aş putea eu şti
Dincolo de tot ce nu se vede
Eşti doar Cuvântul şi a fi.

Din Cuvânt ni s-a născut iubirea
Din iubire s-a născut Isus
Prin Isus s-a săvârşit zidirea
Şi prin el la Tine ne-ai adus.

Astfel ai creat o-ntreagă lume
Din Cuvântul Tău de la-nceput
N-a fost chip şi nici n-a fost un nume
Dar L-ai pus în noi când ne-ai născut.

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Cristea (27 decembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintotdeauna

De fapt te-am aşteptat dintotdeauna
Iar tu dintotdeauna m-ai uitat;
Cum sunt pe ceruri soarele si luna
Eram si noi, femeie şi bărbat.

Tu căprioară colindând alene,
Eu lup cu ochi strălucitori şi reci
Purtând sălbăticii şi dor în gene
Ne întâlneam pe-ngustele poteci

Şi tu prin mine alergai sprinţară,
Iar eu prin tine coboram abrupt,
Iubirea noastră a ţinut o vară
Si-n zorii toamnei, galbeni, s-a-ntrerupt.

De-atunci mă iau cu ploile la trântă
Şi stelele, spre cer urlând, le-aprind,
De dorul tău dureri mă înveşmântă
Şi râd şi plâng, apoi mă nasc murind,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

Îţi ziceam că e minciună
Când spuneai că eu ţi-s dragă,
Că eşti un împuşcă-n lună,
Drac ce apa o încheagă,

Şi că n-aş putea vreodată
Nici a te iubi, nici crede,
C-a mea inimă jurată
Nici n-aude, nici nu vede.

Şiretenii de muere
Ca să-ncerc a ta iubire...
Dar tu trist şi în tăcere
Ai plecat plin de mâhnire.

Haide, vino, fii cu minte,
Dac-ai fost împuşcă-n lună,
Eu am fost, adu-ţi aminte,
Şi zglobie şi nebună!

poezie clasică de Veronica Micle
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apele din ceruri nasc curcubeie; pe pământ, între firele de iarbă, boabele de rouă, iubitoare de pure simetrii, nasc şi ele curcubeie... Puritatea trage la puritate, dinspre Geneză...

aforism de Ion Pachia-Tatomirescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!