intrat

Ucenicie

"Şi prin aceasta vor cunoaşte toţi ca sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii." (Ioan 13:35)

Cu obraji de ceară,
Tot privind în sus,
Ara intrat, spre seară,
Calfă la Isus.

Izbăvit de vină,
N-ai dori să fii
Suflete, lumină,
Steag de bucurii,

Ciutură, să-ncapă
Un crâmpei de cer?
Nu ştiu cum, mă sapă
Marele mister...

Slăvile mă-ndeamnă:
— Hai în Rai, în Rai,
Ca să-nveţi ce-nseamnă

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai cred...

Mă condamnaţi, dar încă, în iubire
Mai cred şi-acum că este Dumnezeu,
Când Cerul cu o rază-mi dă de ştire
Că toţi avem apus cum am şi eu.

Prin vers intrat în cercul nemuririi,
Îi sunt femeii rob şi sacerdot
Şi-n rugăciunea mare a iubirii
Cu ea mă-nalţ înlănţuiţi de tot.

E poate blasfemie căutarea
Sfinţeniei în amforele vii,
Dar n-am putut să nu le-ascult chemarea,
Cum nici pe-ale izvoarelor din vii.

Nu aruncaţi cu pietre voi, în mine,
Că n-am putut Poruncile să ţin,
Prieteni, fericirea-n lume vine
Din Cer, doar prin femeie şi prin vin!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mea carte

Îmi simt buzele încleştate,
Nu mai pot să rostească nimic!
Mi-este greu să mai scriu a mea carte,
Fiindcă-n ea ai intrat câte-un pic.

Ar fi dublă simţirea şi, poate,
N-aş mai şti să răspund cine sunt,
Fiindcă toate-s amestecate
Şi trăiri, şi-ntrebări, şi cuvânt.

Gânduri multe se-aşază pe buze,
Dar rămân o secundă, un pic,
Şi se-ntorc, parcă vrând să-mi refuze
A rosti chiar şi gândul mai mic.

Va mai trece un timp peste mine,
Până când din tristeţe-oi ieşi...
Tot ce-aud sunt cuvinte străine
Perturbând felul meu de a fi!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criza

se dedulcise lumea din bucate,
tot omul îmbuca pe săturate,
dar veni criza şi sistă ospăţul
şi-n toată lumea se opri dezmăţul.

de-acuma nimeni nu va îndrăzni
să mai trăiască doar pe datorii,
cu vile, jacuzi, amante şi case,
căci criza flămândă pe toate le rase.

când în necazuri iară am intrat,
am dat în clocot toţi cu un oftat
şi, săturându-ne de-aşa ospăţ,
rămas-am, ca-n poveşti, cu traisa-n băţ.

de-acum vom duce iar o viaţă tristă,
suflând necazul tot într-o batistă,
şi vom avea un bonus consolare,
când bate vântul gol prin buzunare...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (8 iulie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

Soarele timid răsare pe un orizont tăcut
Frigul mă cuprinde-n braţe tremurând cu un sărut
Strada este cam pustie rar vezi trecători pe drum
Iarna si-a intrat in drepturi, casele au coş cu fum

Pomi cu ramuri dezbrăcate, negri par bine bronzaţi
Părăsiţi fiind de frunze stau de vorbă ca-ntre fraţi
Mâine este Boboteaza, fiecare-şi face loc
Aşteptând apa sfinţită cu un fir de busuioc

Sfântul Ioan Botezătorul cu smerenie si har
Sărbătorile de iarnă le inchide in sertar
Zile trec si zile vin cu tristeţi şi bucurii
Anii se adună-n palmă şi vor fi doar amintiri

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine alt potop

Într-o zi senină o lume nebună
îşi pierde orizontul,
circulă pe drumuri fără încetare
cu viteze ameţitoare.
Mi s-a spus că-şi caută sfârşitul,
dar nu cred pe nimeni
vine alt potop.

Seara m-am înconjurat de hărţi astrale,
am lăsat pământul să odihnească,
pe ţărmul apelor ce vor să-l înghită.
Am intrat într-un mileniu de căpătâi,
nu mă lăsa la începutul său,
să mă prăpădesc.

Am în spate un altul cu acoperişul ciuruit
de războaie şi revoluţii neterminate,
o umbră a umbrei credinţelor.
Port pe umeri piatra zidurilor dărâmate
de nesăbuinţa celor ajunşi la putere

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tâlharul pedepsit

Într-o zi, prin asfinţit,
Şoaricele a-ndrăznit
Să se creadă în putere
A pradă stupul de miere.

El intrase pe furiş,
Strecurat pe urdiniş,
Se gândea că o albină-i
Slabă, mică şi puţină,
Pe când el, hoţ şi borfaş,
Lângă ea-i un uriaş.

Nu ştiuse ca nerodul
Va da ochii cu norodul
Şi-şi pusese-n cap minciuna
Că dă-n stup de câte una.

Roiul, cum de l-a zărit
C-a intrat, l-a copleşit.
Socoteală să-i mai ceară

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merem weiter. În camera mortului a intrat o femeie

Merem weiter. În camera mortului a intrat o femeie,
A ieşit mortul, cine era el? Sincer, nu ştim.
În Forumul Fricii a pătruns un intrus.
A trecut de zidul din solzi de argint.
Suntrem dicolo, suntem dincoace?
Somnul ştie. Zeul somn.
O cămilă avea trei cocoaşe.
Un vizitator curios a împuns cocoaşa cea galbenă.
Era un cuib de viespi, din gaură au ieşit mii de insecte
Vibrând ca violoncelele. Întâmplarea a avut loc în comuna Uluieşti.
Primarul fu muşcat de nas şi trmis la tratament.
În locul său veni Sisoe Uluitu, fost major compromis cu o maioreasă.
La chioşcul cu ziare nu se mai găsea nicio publicaţie,
Publicul acaparase ştirea, era nevoie de judoka, mais ou sont le judocas?
Senatul din Canare a stabilit noi condiţii.
Cine a debutat o dată, mai poate debuta doar de trei ori.
Atacurile antibacteriene trebuie să înceteze.
Prim-ministru a fost ales un virus cu studii.
Clima era în pericol. S-a propus descompunerea apei
În trei – azot, neon şi zirconiu. Cineva s-a opus.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simone

Tu nu mi-ai dat, Simone, sărutare.
Pe tâmple mir nu mi-ai pus.
În casa ta am intrat ca oricare.
Un gând frumos nu mi-ai spus.
Tu nu mi-ai dat, Simone, sărutare.
La pieptul Meu n-ai căzut
N-ai cunoscut clipa de cercetare.
N-ai plâns ca fiul pierdut.

Tu n-ai văzut tălpile-mi ostenite
de-atâta drum cât am mers.
N-ai picurat lacrime fericite.
Cu părul tău nu le-ai şters.

Aş vrea să-ţi pun, Simone, o-ntrebare:
N-ai tu păcat pe pământ?
O, cum mi-ai da, Simone, sărutare,
De-ai şti acum cine sunt!

Tu, cel umil, care-mi plângi la picioare,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum aş putea şti dacă nu cumva dragostea de viaţă este o iluzie, iar spaima morţii nu este ca şi un tânăr care se crede rătăcit, când de fapt el merge pe drumul cel bun? Li Ki a fost fiica Paznicului frontierei din Ai. Când şeful ţinutului a luat-o de nevastă, ea a plâns de şi-a udat rochia. Dar când a intrat în palatul regelui şi s-a suit în luxosul pat împărătesc, şi a mâncat bucatele cele mai alese, a regretat plânsul. Cum oare aş putea şti dacă nu cumva mortul regretă şi el că a fost o vreme când s-a agăţat de viaţă!

citat din Chuang Tzu
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!