padure

Valea Cerbului

E-o Vale ca-n poveşti, un᾽ se-mpreună munţii
Şi baţi un drum de piatră, de vrei aici s-ajungi...
Efortul e-n voinţă, ca şi-n sudoarea frunţii,
Pe şerpuite căi, ascunse şi mai lungi.

Te-ntâmpină pădurea de brazi şi de mesteceni,
Izvoare de ape repezi şi limpezi, de cleştar,
Cu braţele deschise, dar ca la vechi prieteni,
Aceste frumuseţi ţi se aduc în dar.

Când Soarele-n amiază trimite raze calde,
Iar vântul, în pădure, prin arbori doar adie,
Coboară-n zări albastre privirile, să sclade
În zbor nemărginit şi-n cânt de simfonie.

Natura neîntrecută, eternă şi bizară,
Atâtea daruri are, în mâinile-i măiastre,
Aici sunt aşezate, în acest colţ de Ţară,
De la străbuni lăsate, să fie ale noastre.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tichia de zăpadă

A pus primăvara tichie de zăpadă
Pe fruntea ghioceilor, la mine în ogradă,
A pus masiv şi celor din pădure
Unde viorelele abia mai pot să-ndure.

Buna Vestire vine cu peştişoru-n coadă,
Vântu-ajută iarna cea năroadă
Că pierdut-a calea în ornic de rugină
Pe unde primăvara încearcă să revină.

Mieii albi sunt slabi, se înnegresc pe bot,
Paştele-i aşteaptă cu cozonac şi tort,
Sub crucea sfântă, de dragul lui Iisus,
Mă-nchin creştineşte cu sufletul supus.

A pus şi pune primăvara tichie de zăpadă
Pe fruntea României, mândră ca o fată,
Unită-n sărbători din sângele de fraţi
Ce-nalţă tricolorul de-un veac peste Carpaţi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se par venine

Ce e mai de valoare
Fila pe care vei scrie
Poete,.. sau versurile?
Tu, ce nu ştii luturi
Tu, ce nu ştii lacrimi
Tu, ce nu auzi inimi
Tu, ce e zbor de fluturi?
Fumului scrie-mi tu
Apa-mi sculpteaz-o tu
Zăpada dă-i pară tu
Ierbii dă-i aripă tu
Cu firul mic de nisip
Ce e mare că-mi ţip
Asa de mare, mare
Cât o pădure, mare
Ce fila nu o are
De diamant ori soare
Punctului de început
Ce-l scrii născut în lut
Pe filele de carne

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucu

Cucu... cu-cu!... prin grădină,
Cucu... cu-cu!... prin zăvoi,
Toată primăvara-i plină
Lumea pomilor de noi.

Mititei, cu pene sure,
Şi cu zborul vitejesc,
Toţi copacii din pădure
Ne cunosc şi ne iubesc.

Versul nostru lung răsună
Şi drumeţii trec şi spun:
- Cântă-ne de voie bună,
Cuculeţ de piază bun!...

Şi ni-i dulce şi uşoară
Viaţa noastră: zbier şi cânt-
Şi din toate una-i doară
Jalea noastră pe pământ-

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă târzie

freamăt de frunze reci,
îmi vâjâie vântul prin cărările sufletului
ventriculul drept se zbate în piept, ca magma unui vulcan ce se trezeşte la viaţă

ascult sunetul. ploii ce aduce a toamnă
mă pierd printre castanii acum dezgoliţi
departe, departe un tunet tresare şi aduce lumină pe cerul miop.

prieten şi sfetnic îmi eşti tu acuma,
tu singur pe lume, eu singura iar
avem un destin şi purtam şi un nume
tu timp care trece, eu om fără leac

degeaba mai strig spre pădure, ecoul meu doarme
şi toamnei i-e somn, acum mă retrag spre
spre ţărmuri departe
s-aud doar frunzişul călcat de picior.

poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea de ciocolata

Fetita bezmetica,
se opreste putin
pe strada
Alarma!
Aleea devine
Norisor de Ciocolata
Nelinistile scapara
din cutia gandului
din mantia somnului
oare visez?
Cuvinte inghetate
ce mor pre-matur nevorbite
uitate de timp si uimite
Pretutindeni se naste
un joc de vals nebun
cand norii danseaza.
Roti de cacao si vanilie plutind
Spume de lapte clocotind
in vasul imens al cerului
Sunt zeci de ochi

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Andreea Tala
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe de-a lungul anilor

Când prin oraş calci lin pe străzi
sămânţa ulmilor, şi-n mers
în adevăruri limpezi crezi -
mai e nevoie de vreun vers?

Când muşchiul de pădure mult
ne-alină-n vară verde dor
şi glasul picurat ţi-ascult -
mai e nevoie de-un izvor?

Când în bătaia vântului
mlădie umbli pe colnic,
pe-ntinderea pământului
mai e nevoie de vreun spic?

Când între lipsă şi prisos
ne bucurăm de câte sunt
şi cântă pe subt glii un os -
mai e nevoie de cuvânt?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onorat eşti

că vei fi vânat de un prinţ
adevărat din liechtenstein
aproape accepţi să tragi
un joint adevărat cu el
ai dori să-i vezi coroana
şi să faceţi un selfie
îţi vine să-l serveşti cu fragi
şi mure şi miere dintr-un stup
din apropiere de cătarea puştii
miroase a bere străină răsuflarea
şi cârnaţi fini şi scumpi
îi dai de înţeles că-i oferi pieptul
să tragă sănătos
să te ochească atent
privirea ta e apoasă
te întinzi mândru în tufiş
cerul se va prăbuşi
mirosul de pădure inundă plămânii
e ultima dată când mai tragi aer curat
miroase şi a praf de puşcă

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o să mai ştiu oare...

Când o să mai ştiu oare
Să vorbesc graiul pâinii
Ca atunci când alergam,
copilă
să culeg îmbrăţişări
din marea galbenă
despletită în pletele verii...

Când o să mai ştiu oare
să ascult şoapta pământului
ca atunci când închideam ochii
şi atingeam cu palma
obrazul pământului ud
înăsprit de zdrenţele ploii.

Când o să mai stiu oare
să hoinăresc fluierând prin padure
ca atunci când creşteam
doar o frunză în priviri
şi o plângeam verde

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis vegetal

Vreau, suflet, să mă dezbar de tine,
şi să trăiesc ca pomii de pe vale,
cu flori în locul gândurilor tale,
o viaţă fără rău şi fără bine.
Departe,-ntr-o pădure de la munte,
când păsările toate-or face haz,
să mă trezesc cu soarele pe frunte
şi lacrimile cerului pe obraz
şi despletita ploaie să mă spele
de pulberea durerii de demult,
din care rădăcinile mi-am smuls,
iar nopţile să-mi dea cercei de stele.
Luna cea plină vreau s-o cumpănesc
mirată-n lanţul crengii ca pe-un cuib.
De raze şi de sevă să mă-mbuib,
ca tot deasupra altora să cresc.
Atunci mi-oi face ferecate strune
din ramurile mele şi-am să cânt
doar bucuria fragedă că sunt
pădurea-n jurul meu o să s-adune.

poezie clasică de Magda Isanos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!