Poezii despre puternic firav, pagina 67
Ferește-mă, Doamne, de găini...
(1 Tesaloniceni 5,22)
Pe orișicine ai fi întrebat în sat, ar fi știut să-ți spună cine-i domnul Stan,
Căci flori frumoase, specii nemaiîntâlnite găseai la el în orișicare timp din an.
Era știut și-apreciat de toată lumea ca om deștept, cuminte, priceput.
Era grozav pasionat după noi plante, din cele care încă nu s-au mai văzut.
Și tot umblând, dădu-ntr-o zi de-o floare, de-un geniu parcă supranatural.
Auzi aici! O floare carnivoră! Dar asta este extraordinar!
Plăti-ntr-o grabă tremurândă prețul mare și înspre casă se-ndreptă cu pas zorit,
Fără să bănuie că-acel firav plăpând de iarbă îi va grăbi pretimpuriul vieții lui sfârșit.
Ajunse-acasă. Și în sera lui cea mai de seamă, în locul ce-l mai prețios și mai păzit,
Punându-și în valoare toată măiestria, minune-aceea a lui de floare și-a sădit.
"Iubitul meu - neliniștita lui soție îi zise într-o zi plângând cu-amar -
Nu vezi cum iarba asta te robește de nu mai ai de absolut nimic pe lume nici habar?"
Dar omul nostru nu mai auzea nicicum, căci floarea care la-nceput mânca
Furnici, țânțari și cărăbuși și muște, acuma nici chiar cu găini n-o sătura.
Plângea nevasta lui, plângeau copiii, dar omul surd și mut căra întruna
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre plante
- poezii despre botanică
- poezii despre viață
- poezii despre vaci
- poezii despre soție
- poezii despre sfârșit
- poezii despre plăcere
- poezii despre frumusețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dreptatea leului (fabulă)
Leul, de multă vreme, ridicase oștire,
Să se bată cu riga ce se numea Pardos;
Căci era între dânșii o veche prigonire,
Și gâlcevire mare, pentru un mic folos.
Vrea, adică, să știe
Cui mai mult se cuvine
Să ție pentru sine
Un petic de câmpie
Și un colț de pădure, de tot ne-nsemnător,
Ce despărțea ținutul și straturile lor.
Acum sânge mult curse, și multe luni trecură,
Făr-a se putea ști
Cine va birui.
Elefantul năsos,
Și bivolul pieptos,
Cu lupul coadă-lungă
Multe izbânzi făcură.
Fiecare tulpină era plină de sânge.
[...] Citește tot
fabulă clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre urși
- poezii despre lei
- poezii despre dreptate
- poezii despre înălțime
- poezii despre știri
- poezii despre văi
- poezii despre timp
- poezii despre tigri
Un prim romantic
De ce nu as fi o piatra care scrie,
O stanca aplecata pe hartie,
Un munte ce de voie se injuga,
Un zeu pagan trecut la alta ruga ?
De ce n-as fi asprimea-nduiosata ?
De ce baiatul meu nu mi-ar fi tata ?
Al ciu folos m-ar tine-n veac de veghe,
Cu ce durere-a lumii sunt pereche ?
De ce n-as fi o negura carunta ?
De ce n-as fi un dric zvarlit spre-o nunta ?
Contrastele si asa imi vin prea bine,
Si plus si minus zac mereu in mine.
De ce imprejurare literara
Sint speriat de nu trimit si-afara,
Afara din fiinta mea nebuna,
Un dublu semn de soare si de luna ?
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre bucurie, poezii despre Soare, poezii despre vagabondaj, poezii despre tragedie, poezii despre toamnă, poezii despre tată, poezii despre suflet sau poezii despre stele
Lasă-te iubită
Nu încerca să pui sechestru pe iubire,
Vrând să o ții doar pentru tine.
Nu arunca nimic deoparte, cotorul joacă un rol esențial în felul cum e prinsă o carte.
Nu sta deoparte, hora e jucată atât de-un grup la unison, cât și de fiecare-n parte.
Lasă-te iubită, asta îți e menirea,
La fel cum lumânarea prin foc atinge împlinirea.
Nu încerca să controlezi, cu cât te vei forța mai mult, cu atât mai puține o să vezi.
Relaxează-te iubito, întinde-te pe spate, urmează calea desenată de ale mele șoapte.
Finalul nu e departe, însă există multe sfârșituri, și toate sunt la fel de colorate.
Ai încercat mult timp să îmblânzești iubirea, s-o forțezi să facă tumbe atunci când pocnești din bici.
Nu și aici, unde gloanțele voinței sunt oarbe, unde singura cale este să te predai curenților de aer, precum un marinar ce s-a pierdut pe mare.
Oare, nu simți ce simt și eu?
Oare nu-ți simți corpul atât de greu?
Oase și carne ce par certate, gânduri veșnic alienate, mintea și inima privind fiecare într-o parte.
Promisiuni deșarte, legăminte încălcate, ai trecut prin toate.
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre noapte, poezii despre învățătură, poezii despre victorie, poezii despre ritm sau poezii despre prostie
Despre morți numai de bine
Orice mort ar trebui dezgropat uneori,
încercată resuscitarea lui
O respirație gură la gură,
cot la cot,
os la os,
până când, devenit una cu el, te ridici în capul oaselor și respiri adânc
aer de dincolo
de aer
Orice mort ar trebui vizitat uneori
la cimitir,
întrebat de sănătate,
vaccinat
Fără bancuri proaste cu "noi vrem pământ",
fără cuvântul "pământ" de fapt,
doar despre lună și stele se poate discuta,
câte în ele și în Univers
Orice mort are nevoie de iubire,
nu e nicio diferență între ceea ce simte el și ceea ce simți tu pentru mine
[...] Citește tot
poezie de Marcel Vișa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre fericire, poezii despre țări, poezii despre zâmbet, poezii despre visare sau poezii despre vinovăție
Bat clopotele în turnul amintirilor...
Ieri, mi s-a dărâmat un vis măreț,
visul dragostei, cândva puternic și foarte optimist.
Pe cât de greu l-am construit în timp,
atât de ușor a fost abandonat de el, de omul drag;
El, un om simplu,
asemeni celor care se joacă ușor cu sentimentele oamenilor,
fără nici o prejudecată.
M-am consolat cu gânduri pozitive impuse, foarte greu,
spunându-mi că dragoste cu sila nu se poate
și că orice sfârșit este un nou început, dar...
Dar, în naivitatea mea, nu înțeleg totuși ușurința
cu care unii oamenii aruncă în coșul uitării
toate sentimentele frumoase adunate cu migală în timp,
dărâmâd fortăreața dragostei fără nici o remușcare,
din motive cum nu se poate mai mărunte.
Știu bine, că orice început are și un sfârșit,
sau că din prea multă dragoste se naște involuntar gelozia, ura...
dar maturitatea sau conștiința oamenilor,
nu mai ajută chiar la nimeni și la nimic?
dar prietenia? numitorul comun al atâtor ani petrecuți împreună,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 februarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre înțelepciune sau poezii despre început
O corabie în derivă
Corabia bătrână ce mai plutește-n larg,
A dat semnal, o știre, din marele-i catarg,
Că s-a oprit din drumul ce-o duce în spre mal,
Lovită prea puternic de-al timpurilor val.
De-atâta vânt și ploaie, de-atâțea ani prea grei,
Motorul îi tușește și nu mai dă scântei,
I-a ruginit și Cala iar Prora o trădează
Și acul din busolă adesea deviază,
De-aceea poposește, puteri să-și reculeagă,
Să-și re înceapă mersul spre țărmul ce o leagă
De amintiri plăcute și dimineți cu soare,
Dar și zile mai aspre, furtuni necruțătoare,
Pe care le-a învins cu multă dibăcie,
Mai greu sau mai ușor, cum numai ea o știe,
Dar anii au trecut, catargul i se-nclină,
Astfel că-ncet devine epavă submarină.
- Corabie bătrână? Încearcă să-ți revii,
Îndreaptă-ți prora strâmbă, uită de nostalgii,
Adună-ți echipajulși fă-l să înțeleagă
Căci numai armonia, enigmele dezleagă.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină, poezii despre ziua de naștere, poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre trădare sau poezii despre semnale
Farul Minot's Ledge
Ca o haită de lupi spectrali, norii suri
Gonesc hăituiți înaintea furtunii;
Sub cerul gol și-amenințător, în urletele nopții,
Se înalță farul cu ochi roșii ca tăciunii.
Cu degete-alunecoase, valurile se-agață
De turnul masiv, urcând și căzând; latră
Fel de fel de blesteme, se reped cu furie
Năucă spre zidul puternic de piatră.
Sus în turnul singuratic se află el,
Paznicul și păstrătorul luminii:
Tăcut și înfiorat, aude cum moartea-n
Bezna lumii-și asmute,-njurând, câinii.
Viforul de spumă albă bate-n tăblii
Ca o fantomă jilavă, care-n rafalele de vânt,
Vânată de vrăjmași, caută-un ungher
În care să se ascundă cât mai curând.
[...] Citește tot
poezie de Fitz James O'Brien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre păr, poezii despre ocean, poezii despre lumină, poezii despre inimă, poezii despre fantome sau poezii despre câini
Prietene nevăzute
Când a plecat trântind ușa în spatele lui,
iubirea mea a fugit ca o nebună după el,
dar s-a zdrobit de tocul ușii, oprită de o mână nevăzută Durerea,
apoi a căzut în genunchi într-o baltă de lacrimi și suspine,
a rănit-o rău, dar nu a murit,
doar a strigat în gând la Dumnezeu întrebându-l de ce? de ce?
încet s-a ridicat târându-se până în casă,
rănile sufletului îi sângerau puternic,
s-a așezat la masă cu capul între mâini
așteptând o minune să-i panseze durerile sfâșietoare din piept,
apoi a înălțat rugăciuni pentru viitoarea lor înmormântare,
aprinzând lumânări pe altarul Credinței.
Când se aștepta mai puțin,
la ușa iubirii mele bătu lingușitoare Ura
despletită, cu ochii sticloși ca moartea rânjind fericită
că va mai racola o victimă,
și învârtindu-se în jurul iubirii
a invitat-o să se răzbune pentru durerile suferite.
Iubirea pioasă i-a simțit imediat otrava firii
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (12 ianuarie 2008)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre viitor, poezii despre sfaturi, poezii despre religie sau poezii despre mulțumire
Autorul și hoțul
În întunericul lăcașului de umbre,
În tartarul cumplit
Unde de grozăvii trist sufletu-ți se umple
Și unde merge omul de fapte osândit,
Sosiră totodată
La aspra judecată
Un hoț răutățit,
În sânge încruntat
Care au și murit,
Pe viață spânzurat,
Și un autor vestit,
Puternic în condei,
Care au dezvelit
Mult slobode idei,
Ce-ntocmai ca Sirene*
Era la glas duios,
Dar, potrivit cu ele,
Și mult primejdios.
Orânduielile la iad sunt cu grăbire,
Nu este ca la noi zadară prelungire
[...] Citește tot
poezie clasică de Alecu Donici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre iad, poezii despre bine și rău sau poezii despre întuneric