la*multi*ani*fratele*meu

Cum nu cred în hazard, ci într-o rânduială universală, socot că, poate, tocmai ei vor citi aceste rânduri cu atenţie, cu dragoste şi cu nostalgie, pentru a-şi readuce lângă ei pe Tante Alix, atunci când glasul ei va fi amuţit. Sper că fiicele mele, Maricica, Flo, Marianna, Rory, ca şi fiii mei trecuţi de 40 ani, vor înţelege de ce nu le-am adresat aceste gânduri. Ei sunt formaţi. Ei sunt călăuzele celor tineri sub 40 de ani. Dar dacă mă scrutez bine, descopăr în mine un singur gest: vă iau pe toţi în braţe şi vă iubesc şi cred în voi şi în viitorul ce-l pregătiţi.

Alice Voinescu în Scrisori către fiul şi fiica mea, Motto (3 iunie 1955)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţăranul mergea pe lângă boi şi-i tot îndemna să meargă mai iute, ca s-ajungă degrabă acasă şi să ieie pelea vulpii. Însă, cum au pornit boii, vulpea a şi început cu picioarele a împinge peştele din car jos. Ţăranul mâna, carul scârţâia, şi peştele din car cădea. După ce hoaţa de vulpe a aruncat o mulţime de peşte pe drum, bine... şor! sare şi ea din car şi, cu mare grabă, începe a strânge peştele de pe drum. După ce l-a strâns grămadă, îl ia, îl duce la bizunia sa şi începe a mânca, că ta... re-i mai era foame! Tocmai când începuse a mânca, iaca vine la dânsa ursul.

Ion Creangă în Ursul păcălit de vulpe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pereche

Şi vom rămâne în eternitate
La fel de tineri cum suntem acum
Când miezul morţii-n turnul tâmplei bate
Plecând pleoape roşii pe gropi adânci, cu scrum?

Vom fi şi-n moarte tot uşor de-nfrânt
Şi nu vom înţelege nici atunci
Sensul acelui strivitor cuvânt
Rotindu-se-n absurdele porunci?

Tot tineri şi frumoşi fără-ncetare,
Mereu împleticiţi în lungi priviri,
Vom fi jertfiţi mereu pe alte-altare
Şi neacasă, veşnic nicăiri?

Apleacă-te pe braţul meu când mor,
Lasă-te-nvins de legea lor străveche.
Nouă ni-e dat în schimbul tuturor
Norocul de a fi pereche.

poezie de Ana Blandiana din Somnul din somn (1977)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui om îi era frică de umbra corpului lui şi căpătase oroare de urmele paşilor lui. Pentru a scăpa de acestea a luat-o la fugă. Ori, cu cât făcea mai mulţi paşi, cu atât lăsa mai multe urme; cu cât fugea mai repede, cu atât mai puţin îl părăsea umbra lui. Imaginându-şi că mergea prea încet totuşi, nu se oprea din alergarea tot mai rapidă, fără să se odihnească. Ajuns la capătul puterilor, a murit. El nu ştia că pentru a-şi suprima umbra ar fi fost îndeajuns să se aşeze la umbră şi că pentru a-şi opri urmele ar fi fost îndeajuns să stea liniştit. Ce culme a prostiei!

Anselm Grun în Să nu fugim de umbra noastră
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia cuvintelor

MAGIA CUVINTELOR

O magie de cuvinte
cu alai vine în minte
şi-mi lasă gând încâlcit,
pe rânduri de-a fi-mpletit.

Eu mă rog cu-nţelepciune
Domnului, pentru minune,
să-mi descâlcească gândul,
de-a veşnicii cuvântul.

Dar cu ploaia lacrimilor
n-am stins focul cuvintelor,
ce fumegă-n urma lor
sentimente care dor.

În razele versurilor
pun jarul perseidelor,
de-a fi cititorilor,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este importantă şi această etapizare în devenirea în personaj. Mă lămuresc cu mine, pentru că eu, cel de astăzi, nu semăn cu cel de ieri. Eu, cel de ieri, nu semăn cu cel de acu' 3-5-7 ani şi cu atât mai puţin cu cel de poimâine când voi fi mort. Dar mă feresc de asta. Nu vreau să-mi plângeţi de milă. Vreau, dimpotrivă, să ne bucurăm împreună, să fim împreună şi eu să pun liniştit capul pe pernă ştiind că voi, bunii, veţi duce mai sus şi mai departe sacul ăsta cu vieţi care sunt personajele mele, mai departe, mai sus, şi că oamenii îşi vor rupe palmele aplaudându-vă...

citat celebru din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

Mă cârpesc cu vorbe, cu substantive,
îmi cos rana cu un verb.
Nobile paleative
de serv.

Îţi scriu cu trupul meu viaţa
şi mersul stelelor ţi-l scriu.
Vocala cea mai lungă este aţa
în care mortu-l cos, de viu.

Căci trebuie să dăm şi mărturie,
altfel nimica n-ar mai fi,
în dulce scriere târzie
ţinând alături morţii şi vii.

Tu ombilic din care curge
vorbirea numai altor guri
fără să ştim unde ne duce
în care dalbe viituri.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţurţuri de gheaţă

În sufletul meu e iarnă mereu
De atâta viscol sunt îngheţată
Ţurţuri de gheaţă atârnă greu
Inima in sloiuri e întemniţată

Ai luat primăvara când ai plecat
Verdele şi cântul de privighetori,
Cerul cu nori negri s-a intunecat,
Ghioceii sub nea plâng sfâşietori

Prin vene-mi îngheaţă nopţile albe,
Lacrimile-mi, ţurţuri grei au devenit,
De suflet îmi atârnâ gheaţă-n salbe
E cald afară, dar de ger am înlemnit

Anotimpuri se perindă cu disperare
In speranţa că iubirea va topi gheaţa
Că mâine va fi o zi in suflet cu soare
Şi primăvara-mi va lumina iarăşi faţa

poezie de Alexandra Găluşcă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul e revărsat pe-o ieşitură de mal, împlântată în valuri.
Prin câte-a mai trecut, Doamne, şi colţişorul acesta de lume!... La început, au aruncat ancorele şi şi-au aşezat liman aci fenicienii, cei dintăi colindători ai mărilor. După ei au venit grecii, cu puternicile lor corăbii. Apoi a început năvala noroadelor de pe uscat. Şi aşa, neamuri pe neamuri s-au împins în căutarea «Berbecului cu lâna de aur» de la gurile Istrului. Vieţi peste vieţi s-au aşternut în trei mii de ani pe ţărmul acesta, şi vijelii după vijelii au bântuit ş-au spulberat aşezările lor din temelie.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Constanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre cum am fost adusă din Africa în America

Toleranţa pe care-am deprins-o eu, cea năvleagă,
În Africa Păgână-a ajutat sufletul meu negru să-înţeleagă
Că există un Dumnezeu, un Mântuitor şi-o judecată:
Mai înainte n-auzisem de izbăvire, n-o căutasem niciodată.

Mulţi privesc cu dispreţ rasa noastră neagră,
"Culoarea lor e-o diabolică boia, iar ei sunt o plagă".
Amintiţi-vă, Creştini, Cioroii, negri precum Cain,
Pot fi educaţi şi călăuziţi spre-un mai înalt destin.

* A fost primul autor afro-american al unei cărţi de poezie.
După publicarea volumului respectiv a fost eliberată din sclavie.

poezie de Phillis Wheatley, 1753 – 1784, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!