propozitii cu cuvantul azu

Din cuvinte mi-am cioplit vatra

Ce-i lumina, Doamne? Eu nu ştiu.
Păsări, simboluri, răscruci, trecători
Scriu ca altădată, pe coapsele unei fete ca ploile
Aşezând la răscruce busuioc şi sângele tău.
Sunt oare somnul sau veghea?
Ce simte piatra vorbind?
La tine strig, pentru tine colind
Din cuvinte mi-am cioplit vatra.
Zgomot şi atât
Apa curge. Inima ta şi inima pietrei - un izvor
Ajunge o cruce sau cuvântul
În care răstigniţi stăm amândoi,
Pentru a doua dreaptă judecată.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel

S-a scurs şi aurul zilelor în nori
Albastrul şi maroul serilor culori:
Muri al ciobanilor fluier fiori
Maroul şi albastrul serilor culori
S-a scurs şi aurul zilelor în nori

Comentarii

Titlul sugerează faptul că Trakl a fost inspirat de un model francez, un poem numit "Rondelle" sau "rondeau ancien". Excelentă este această formă prin reducerea la o singură rimă, A, şi repetări ale cuvintelor şi a versurilor întregi.
Strofa de cinci versuri constă doar în trei propoziţii, două dintre ele repetate identic şi grupate în jurul versului de mijloc. Astfel, chiar şi la nivel formal, poemul devine extrem de rotund şi închis. Este demn de remarcat schimbarea minimă a repetării "Albastrul şi maroul serilor culori" la "Maroul şi albastrul serilor culori", subliniate prin eliminarea primului adjectiv. Acest lucru ne atrage atenţia asupra utilizării culorilor în această poezie. Dacă în multe texte ale lui Trakl aurul şi albastrul joacă un rol important, aici mai vine maro-ul.
Aurul are din nou înţelesul unei retrageri - ca în "Pasiune" şi "Grodek". Albastrul şi maro-ul se întâlnesc deseori la Trakl, în contextul izvorât dintr-un mit de origine natural-genezică.
Şi aici sunt prevederile exprimate prin "scurs". Acest mesaj este, de asemenea, confirmat prin gama: "fluier fiori" al ciobanului "murit", iar sunetul este astfel atribuit trecutului.
Indiferent de forma luminoasă şi "dansabilă" a acestui rondel, poemul dobândeşte astfel un caracter mai modest la nivel vizual, dar rămâne totuşi neobişnuit.
Poemul a fost scris probabil la începutul toamnei 1912, într-un moment al succesului personal şi o dispoziţie generală relativ pozitivă ceea ce reiese şi din scrisorile din acea perioadă, pe care le-a scris în octombrie 1912 din Innsbruck.

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Ziua Bucovinei - Reîntoarcere în "Ţara de Sus"

Se-adună-n juru-ţi fiii, Bucovină,
În strămoşeasca vatră-colţ de Rai,
Din Obcine lumină să le dai-
Golgota voastră pururea divină.

E un altar acest "Picior de plai"
La care lumea toată se închină
Şi vin străinii ca să ia lumină
La mănăstiri, cu preoţi şi alai.

Văzând aceste locuri îţi dai seama
Că-n "Ţara cea de Sus", cu dansul, cântul,
La început a fost aici cuvântul.

Iar la,, Muzeul Oului" din Vama
Dezleg dilema,, oul sau găina"
Şi zic: întâi de toate-i... BUCOVINA!

sonet de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri grele

Trăim atâtea vremuri grele
Vuieşte marea aşa cumplit
Şi cad în ea — atâtea stele
Din patria iubirii mele
Căci şi-au găsit în ea sfârşit

Vuieşte marea şi-n necazuri
Cuprinsă iată-i omenirea
Lovită astăzi de talazuri
Şi pier atâţia în amaruri
Acum găsind — iată pieirea

Atâtea boli cumplite vin
Pe atâţi lovind cu necruţare
Şi sunt răpuşi atâţi de chin
În lacrimi grele şi suspin
Căci nu mai au nicum scăpare

Lumea-ntreagă e lovită
Chiar viaţa iată s-a schimbat

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lacrimă

Mă scol dimineaţa şi strig
Şi plâng pentru ziua ce vine
Mă strâng dintre lacrimi, mi-e frig
Şi lacrima doarme cu mine.
Plângând Te visez, Dumnezeu,
O mare de lacrimi mă-neacă
Şi plâng până nu ştiu nici eu
De poate odată să-mi treacă.

Cu lacrima-n suflet Ţi-ascult
Cuvântul şi plâng înainte
Mă doare de plânsul cel mult
Şi inima asta cuminte.

Şi plâng când mă culc şi mă scol,
Cu plânsul pe drumuri mi-e somnul
Vin îngeri să-mi deie ocol
Şi-n plâns sunt o lacrimă-n Domnul...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire caldă

Gândul meu la tine zboară
Acum liniştea domneşte
De departe cântă o vioară
Glasul ei de tine-mi vorbeşte

Gânduri care rătăceasc
Zbor mai repede ca vântul
Timpul vreau ca să -l opresc
Iubire caldă iubesc cuvântul

Eşti raza ce-mi bate-n geam
Pe obrazul meu ea se opreşte
Din copac mă salută un ram
În locul meu cuvîntu-l rosteşte

Ieri te-am iubit astazi mai mult
Timpul a trecut nu ne-am văzut
Mâine pare un nou început
Gând întrerupt de apelul scurt

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ares flutură stindardul

De ce voi State vă doriţi puterea?
Aţi vrea să pârjoliţi cumva pământul?
Pe limbă vreţi a sugruma cuvântul
Şi-n suflet să ne intre doar durerea?

Dar nu va asculta nici Domnul Sfântul
Să vă ajute a-mplini voi vrerea!
Vă va întuneca subit vederea
Tăindu-vă deliberat avântul!

Cu demonii ne vom lupta şi-n astre
Ca-n lumea noastră pacea să învingă
Şi-n apa din oceanele albastre
Războinice porniri azi să se stingă!

Când Ares îşi va flutura stindardul,
Irene îi va pune-n faţă gardul!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis albastru

simt nevoia să zbor peste lume
visuri de poeţi îmi dau aripi să zbor
cu sentimentalismul las reale urme
în universul albastru, sonor.

când am inima tristă mă rog
cu încredere şi cu mare speranţă
beau poţiuni din stele sacru drog
dar are şi suspinul rostul lui în viaţă.

Pasărea Paradisului spune-mi unde mă duci
îmi apari mereu în visul nocturn
declanşezi fericirea în fiorii năuci
aranjezi cuvântul în spirit taciturn.

văl de lumină pe tristeţe arunci
şi trezeşti la sunet clopotul din turn.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocurile minţii

voi umple cu versul distanţa dintre noi
romantism primăvăratic plin de armonie
cu petale de gânduri şi dorinţe-n trifoi
cerul să mă recunoască soi de omenie.

să înnobilăm pământul cu iubirile curate
casa noastră să ne fie versul ticluit
geometria surâsului sub stele fermecate
să aibă măreţia cerului nebiruit.

ne cunoaştem după vorbe după vise
cuvântul ne e călăuză prin întuneric
o familie suntem cu ferestre deschise
cu jocurile minţii strălucind feeric.

poveştile vieţii curg lin din condeie
deschidem poarta inimii cu versul cheie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

Pământ de-ntins pe pâine cum e untul,
L-am frămâtat în valţuri către stele,
Din pulberi mi-am învolburat caiele,
Să-mbrac nemărginirea cu veşmântul

Am tors din fire pavezele grele,
Care-au frânat cu arşiţă avântul,
M-am aliat adeseori cu vântul
Să storc luciri din sufletele rele

Şi dacă-n şira mea de oseminte,
Tot răzbătând să fulger câte un car
Am dezbrăcat iubirea de morminte,
Ca cel mai ne însemnat misionar,

Acolo-n sfera mea, printre cuvinte,
Macin şi-acuma pământul milenar!

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!