minciuna are picioare scurte

Oraş vechi

Noapte. Urnirea orelor
se-mplineşte fără îndemn.
Taci - arătătoare se-opresc
suspinând pe ultimul semn.

Subt porţi fiinţele somnului
intră - câni roşii şi griji.
Pe uliţi - subţire şi-naltă
ploaia umblă pe cataligi.

Vânt vechi şi lung între ziduri
mai scutură luturi şi fier.
Mari semeni de altădată
O clipă s-arată şi pier.

Turn negru stă în picioare
şi-şi numără anii învins.
Taci, că sfântul de piatră
aureola în noapte şi-a stins.

poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul minciunii

Pornită din stadiul de manipulare,
Minciuna-i o ficţiune interesantă
Construită cu multă premeditare
S-opună adevărului altă variantă.

Inventată-n scop de-autoapărare
Sau de ieşire dintr-o fază jenantă,
Pornită din stadiul de manipulare,
Minciuna-i o ficţiune interesantă.

Viaţa ne-arată alt adevăr de stare
– Idee, pare-se, tot mai pregnantă –
Minciuna şi politicienii fac grătare
Într-o coabitare tot mai repugnantă
Pornită din stadiul de manipulare.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua Z

Despărţirea nu-i o glumă,
Despărţirea-i boală grea,
Pe care nu şi-o asumă
Niciodată dragostea.

Vino, dragoste, cu leacul
Bolii tale netratate
Şi mă vindecă de fleacul
Ăsta de singurătate,

Care parcă stă de-o viaţă
La capul meu, în picioare,
Din această dimineaţă
Aprinzând o lumânare.

Ia-mă, dragoste, şi du-mă,
Că e semn de piază rea;
Despărţirea nu-i o glumă,
Despărţirea-i moarte grea.

poezie de Marius Robu (23 februarie 2016)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercul de sublim

Când mergeţi în munţi,
Să nu vă opriţi
La cei mărunţi!
Ei sunt din cornuţi,
Intră-n picioare,
Te fac să suferi
Şi, te doare,
Ca o rană veche,
Poate chiar a ta
Splendoare!
Să mergi în MUNŢI!
Da, ei nu sunt mulţi,
Sunt rari,
Dar, sunt drepţi şi temerari:
Împart cu tine din lumină,
Împart cu tine din destin.
Ei, dăruind, mereu adună
O rază-n în cercul de sublim.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre deşertăciunea măreţiei pământeşti

Colţii cu care şi-au încleştat elanul revanşard
Mastodonţii-n lupte sunt astăzi bile de biliard.

Sabia lui Carol cel Mare zis şi Carol Dreptul
E-oxid de fier acum, rugină, ca s-o spun de-a dreptul.

Ursul cenuşiu, de-a cărui grozava-îmbrăţişare
Se temeau toţi, acum e-o biată ţoală sub picioare.

Din Cezar au rămas doar busturi de colb pline –
Şi, sincer să fiu, nici eu nu mă simt prea bine.

poezie de Arthur Guiterman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedreptate

De ce să auzim şi de ce să avem urechi pentru auz?
Atât de păcătoşi să fim noi încât să fim nevoiţi
să avem
speranţe, pentru frumuseţe
şi pentru duioşie, ochi
şi pentru alergare, picioare?
Atât de nefericiţi să fim noi
încât să trebuiască să ne iubim.
Atât de nestabili să fim noi
încât să trebuiască să ne prelungim
prin naştere
tristeţea noastră urâtă
şi dragostea noastră înfrigurată?

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

deseori
oamenii îşi pierd răbdarea.

intersecţiile urbei
sunt traversate pe roşu,
spaţiile verzi
călcate în picioare,
muzeele vizitate în treacăt,
restaurantele luate cu asalt
zi şi noapte.

gările devin locuri
în care şerpii de oţel
îşi aruncă pieile
înghiţind apoi
valizele călătorilor
doldora de poveşti inedite.

dar sunt şerpi,
sunt şerpi care îşi păstrează armura.

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul verii grăbite

Încinsă-i la călcâie vara
Scăpată din cuptor fierbinte,
Calcă-n picioare primăvara,
Se-apropie nu se dezminte.

Prea repede-a sosit povara,
Nu ne-am dorit-o dinainte,
Încinsă-i la călcâie vara
Scăpată din cuptor fierbinte.

Nici de-astă dată nu-i cuminte,
În vâlvătăi aprinde para,
Grăbit-ar vrea să se prezinte,
Ne abureşte şi ne minte,
Încinsă-i la călcâie vara.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra

e taină-n rugăciune cât e-albastrul
din apele luminii de la soare;
cu umbre leneşe mai fac prinsoare
furiş de nor de-acoperă iar astrul.

din lacrimă pe-obraz îţi curge sare,
din ochiul tău în amintiri sihastrul
mai plouă-n inimi uneori dezastrul
minciuna dacă între noi răsare.

ades privirea-n tine mi se-nfige
şi duhul meu acolo-i ca-n oglinzi
dar frigul nemuririi tale frige.

când adevăruri de tăceri colinzi
în piept ai aer moale, să te strige
o flacără-n cuvinte să aprinzi.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea păcăleală

Ce mare zbucium, ce vâltoare! Multime-aceea derutată,
Ca un potop se adunase şi ca o mare-nvolburată.
Părea un fluviu scos din matcă, sălbatic şi nestăvilit,
Strigau cu toţi, plini de sperantă că ziua mare a sosit.
Toţi au crezut că e momentul, că şansa e de partea lor,
Istoria doreau s-o schimbe, să schimbe drumul tuturor.
Pe harta lumii toţi să strige cu fruntea sus şi clar "prezent",
Să nu mai stea să-ngenuncheze la porţile din Occident.
Popoare-ntregi păreau uimite şi nici nu le venea să creadă
Că ceasul a-nceput să bată, balaurul stătea să cadă.
Şi capetele-i, rând pe rând, îi sunt taiate fărâ milă,
Când pare că îşi dă sfărşitul, constaţi că încă mai respiră
Şi furios se zvârcoleşte, cu multă ură varsă foc,
Tot ce atinge, nimiceşte, şi nu se lasă-nvins deloc.
Cum zboară gloanţele nebune, lovesc de unde nu gândeşti,
Pluteşte peste tot teroarea, spre casă drum nu mai găseşti.
Deruta este generală, nu şti de cin'să te păzeşti,
Nu şti cine-ţi mai e duşmanul, cu cine să te sfătuieşti.
Nu înţelegi de ce zăpada cu sânge este înroşită
Şi nebunia celor mari, de nişte tineri e plătită -

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Dobrin din Ţara lui Papură-Vodă (decembrie 2000)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!