citate+cu+sens+profund

Sa nu ma iubeasca nimeni

ce e iubirea? e un sentiment profund
de care niciodata eu parte n-am avut
nu am imbratisat pe nimeni, si nu am sarutat
oricat de bogat sa fiu am sa mor sarac,
nestiind ce e iubirea, necunoscand dorul,
neiubind femeia, necunoscand amorul,
sunt pierdut in suferinta in nimicnicia mea,
ma simt o persoana rece, ma simt o persoana rea,
multe rele oamenilor, multe am facut
mai bine muream in ziua in care m-am nascut,
caci sunt o fiara rece cu chipul prea urat,
as vrea sa omor pe altul sau sa fiu omorat,
iar cel va avea norocul ca sa ma ucida,
indura-TE Doamne si ai de el mila,
caci imi curma viata pe care n-o mai vreau,
as vrea ca omenirea uitarii sa o dau,
moarte intunecata prea mult te iubesc,
sa nu ma iubeasca nimeni e soarta ce-mi doresc

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet rece...

suflet stins eşti uitat în timp
rece-i piatra care nu o pot urni
străjer este frigul şi peste tot este pustiu
ea stă acolo neclintită şi mă întreb
că simte ceva fără sens
să nu încerci să o îndrepţi
căci totul este şui si-a devenit a nimănui
gheaţa plânge şi ea de frigul ei
de singurătate-n răceală de timp
pustiul din inimă-i este
soare de toamnă rebegită
brrr... e ploaie, este bici
inima are căldura pierdută
cu picuri de gheaţă stropită
încerc s-o apropii dar nu mai pot
zadarnică-i zbaterea
ea, gheaţa şi piatra rămân
totuşi ceva ce au fost cândva fierbinţi

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedreaptă

(In memoriam, poetului Constantin Triţă)

O, moarte, cum să te-nţeleg?
Ce faci, alegi la nimereală?
Misterul, cum pot să-ţi dezleg?
Nu cumva ucizi din greşeală?

Ce ai avut cu un poet
Care ne dăruia magie?
N-aveai criminali, berechet,
Cei ce oameni nu ştiu să fie?

În sufletul lui blând, creşteau
Flori rare, pietre nestemate,
În ochii săi, se oglindeau
Visele de iubire, toate!

Moarte, tu nu ştii să iubeşti
Şi habar n-ai ce-i suferinţa!
Tu nici nu mori, nici nu trăieşti:

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divină

Nu-i luaţi femeii dreptul la iubire,
N-o ferecaţi în legi fără de sens,
Nu-i puneţi voal pe chip şi pe privire,
Femeia-i drumul bun nu contrasens

I-aţi interzis şi visul la tandreţe
Şi lacrimi calde i-aţi făcut cadou,
Pe care să le poarte în tristeţe
Dar ea rămâne sfântul bibelou

Ne poartă peste veacuri fără teamă,
Trudind din greu pentru acei ce-o mint,
Ce-o chinuie, deşi le este mamă,
Femeie... fără vină eu te simt

Tu ne suporţi la piept, eternitate,
Că n-aş putea ca altfel să îţi spun,
Mă rog la cer ca el să-ţi dea dreptate
Şi mii de rugi în suflet îţi adun

poezie de Adi Conţu (8 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubind tacit

Când nu îţi voi mai spune ¬¬te iubesc
Să ştii că te iubesc mai mult.
Te voi iubi cum soarele iubeşte luna.
Şi noaptea stelele.
Un praf de diamante...
Acum îţi dau ca să imi dai...
Ce sens?
Îţi dau... îmi dai... din timp, din aripi,
Îţi cânt în versuri dragostea
Scriind poeme pe hârtie
Şi dragostea zălog sculptat
În inima-mi pustie
O şoaptă-a gândului îndurerat
Mereu pe prispa buzelor mele
Aşteaptând un gest... un cuvant
Să fie eliberată din temniţa sufletului
Să zboare către universul tău iubire
Aşezându-se mut în faţa ta
Doar privindu-te, iubind tacit!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnificaţii

Semnificaţii

Cu şapte inimi în piept, salut din văpaia rodiilor
suspansul cuvintelor pipăind văzduhul.
Cu un salut simplu,
se ridică etruscii din înţelepciunea rafinamentului.
Stau cuvintele mustind de sens la gura momentelor,
gata de revelaţii, ca nişte extratereştri
care au deprins gustul încrederii
în virilitatea necuvântării la ceasul tainelor.
Stau la hotarul dintre lăuntru şi afară,
fac balet pe linia gândurilor.
Din cerdacul tăcerii, se zăreşte coada semnificaţiilor.
Din spaţiul acesta netulburat de strigăte,
din care nu răzbate gelozia cedrilor,
cu puteri învinse de gingăşia cântului,
se balansează ca într-un dans tobele
ce bat hierofania inimii, ritmul vieţii.

poezie de Iulia Dragomir (17 martie 2021)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitor de artă

Azi am devenit bogat.
Sunt fericit tot azi...
Tot astăzi, tu m-ai găsit necăutandu-mă.
Erai de-o viaţă lângă mine,
Dar tu stăteai ascunsă printre flori...
Şi te-ai făcut simţită,
Cu parfumul vocii tale melodioase,
Printr-un mesaj copilăresc
Ce aştepta iubirea mea de ani.
Ce mă fac eu acuma,
Căci tu nu ai nevoie doar de apa
Ce te voi face eu, caci trebuie să te sorb
Din potirul recunotinţei.
Iubire, nu-ţi pot da, de la distanţă,
Am luat în mână atâtea flori,
Dar ca parfumul
Nu l-m simţit aşa profund.
Nici una nu a emanat căldură sufletească
Şi nu a izbândit să mă-nfioare.
De-aceea

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momente şi secunde

Osmoză

Polimorfe sunt versurile, ca verucile,
Stânci marine de râd curcile,
Brize şi crize în sufletul Lizei,
Dur şi spongios pare acum,
ţipăt muzical, suflet-scrum.
Limbajul, ambreiajul dictează curajul,
Capcana, catapulta, schimbă sărutul, insulta,
Espace traversee en tous sens,
Promite-mi buzele tale, Helene,
Răul doarme sub masă, ne muşcă,
Ia o sabie ori o puşcă,
Trage, trage în orice direcţie,
Osmoza este singura lecţie,
Osmotic apărem, dispărem,
Ochii noştri se făcură de lemn,
Ard ca nişte petarde, ca smoala,
Întoarce, bunicule, coala,
Spune nepotul de trei anişori,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrebarile mele

Întrebările în mine s-au revărsat peste margine
iedere căţărătoare
împânzindu-mă
încolăcind mirare cu mirare
călcând apăsat peste nelămuritele mele tristeţi
le simt cum se strâng, cum clocotesc
horă nebunească de iele rotind peste gânduri
am să mă aşez pe o piatră mare albă
la margine de drum fără sens şi fără capăt
şi-am să le las să curgă prin mine
fără să le mai număr
fără să le întreb nimic la rândul meu
să se risipească numai în mine
ca o ploaie de vară
legând gând de gând
şi simţ de simţ
curcubeu împletind în chip de răspuns
peste clocotitoarele regrete.

poezie de Nicoleta Tase
Adăugat de Anemarie Ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe pentru muzică

Nu pot să-ţi spun numele: prea e legat
De chinuri, şi sună profund vinovat.
Doar lacrima de pe obraz e în stare
Să spună ce gânduri mă-ncearcă, amare.

Prea scurte-au fost orele dragostei noastre,
Prea lungi ca în suflete pacea s-adaste!
Din lanţ ne tot zmulgem, mereu ne căim,
Mereu despărţindu-ne, iar ne unim.

A mea fie vina, a ta fericirea!
Mă iartă, iubito, şi uită-ţi iubirea,
Dar inima mea, ţi-e dată pe veci,
Doar tu o poţi frânge, din preajmă-mi de pleci.

Smerit lângă tine-acest suflet al meu
(Cu cei trufaşi, aspru), m-apasă azi, greu:
Cu tine alături, chiar clipa fugară
Mai dulce ne-ar fi decât orice comoară.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!