schimbare politicã

Pendula ºi ceasul de perete

O pendulã ºi-un ceas de perete,
În revistã trec fapte concrete.
Deºi nu-i venea la socotealã,
Ea stãtea sã-i facã el moralã.
El, copleºit de mai vechi regrete,
Hotãrî sã le ia pe-ndelete.
Nici þipenie nu era-n casã;
Numai ticãind, un ceas de masã.
ªi prinzând curaj ºi-n glas putere,
El strigã spre a ei încãpere.
ªi vã jur cã nu-i o utopie;
Ceasul a gãsit pretexte-o mie:
Tu eºti de stãpâni altfel tratatã,
La curent cu bârfe, informatã
ªi tronând peste sufragerie,
Cu toþi te privesc cu simpatie.
Aºa cum se ºtie-n legea firii,
Poþi s-auzi ce spun ºi musafirii.
Cât gazda platouri pline carã,
Mai asculþi ºi-o vorbã de ocarã,

[...] Citeºte tot

fabulã de Mihaela Banu din In volumul Bolta-ºi rãsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adãugat de Mihaela Banu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Nu, serios, spuneþi-mi adevãrul despre iubire

Unii spun cã dragostea-i un bãieþel cu arc
ªi-alþii cã-i o pasãre-n zbor, un descânt,
Unii spun cã face soarele sã rãsarã ºi s-apunã,
ªi-alþii spun cã-i doar o noþiune absurdã ºi-atât;
Iar când am întrebat vecinul de vis-à-vis,
Care-avea-acel aer.... cum cã-ar ºti,
Soþia lui a intervenit ºi, pe-un ton morocãnos,
A spus: " las-o baltã, oricum, nu-i de nici un folos".

Aratã ca o pereche de pijamale,
Sau ca o bucatã de ºuncã-într-o capelã?
Are mirosul lamelor de ras oare
Sau miros proaspãt de franzelã?
Înþeapã dacã-o atingi ca un arici
Sau e-asemeni unei plãpumi, moale ca o linguºire?
E-ascuþitã la capete? Se-apropieîncet cu paºi melodici?
Nu, serios, spuneþi-mi adevãrul despre iubire.

Cãrþile de istorie amintesc despre ea
In foarte scurte notiþe criptice,

[...] Citeºte tot

poezie de Wystan Hugh Auden, traducere de Petru Dimofte
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Poveste din dializã...

Dupã ce le-am dat bineþe fetelor din dializã,
le-am spus, sincer, cu blândeþe: - Astãzi nu mai intru-n crizã,
nici nu chem infirmiera la final sã-mi þinã stazã,
sigur merg pe filiera: doar pe mine punem bazã!
Ce sã vezi, totul e bine când o dãm pe armonie,
iar discuþia începe: - Ai mai scris vreo poezie?
– Una, dis de dimineaþã: "DACÃ CEL DE SUS... MÃ CERE",
pe care-o citeºte Gela cu cea mai mare plãcere!
Doamna Neacºu face zâmbre cã n-are ºi ea Facebook,
încearcã sã bage strâmbe ºi vrea schimbare de look.
Lupancea e cam nervos cã nu-i merge "manivela",
de tv nemulþumit, dã lui Chelbe "daravela",
zicând cã e obosit, cu ea nu are ce face,
se întoarce plictisit, în pat se duce ºi zace!
Barbu, ca de obicei, nicio vorbã nu mai scoate,
dar din ochi îi sar scântei, iar sã vorbeascã nu poate!
Numai Domnul Vasilichie turuie ca o moriºcã,
mã freacã (ca pe ridiche) ºi-apoi mã-nvãluie-n friºcã!
Face versuri, spune glume ºi o dã pe fantezie,
iar la gurã face spume: i-a ieºit iar poezie!

[...] Citeºte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Ascult

Ascult copacii – ºi ei spun:
"Stai drept, dar înclinã-te.
Fii tolerant ºi flexibil.
Fii cinstit cu tine.
Stai singur, dar stai ºi cu alþii.
Fii curajos.
Fii rãbdãtor.
Cu timpul, vei creºte."

Ascult vântul – ºi el spune:
" Respirã.
Ai grijã de tine –
de trup, de minte ºi de spirit.
Fã-þi timp.
Fii liniºtit.
Ascultã-þi inima.
Iartã."

Ascult soarele – ºi el spune:
" Hrãneºte-i pe cei din jurul tãu.

[...] Citeºte tot

poezie de Charles Roper, traducere de Petru Dimofte
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Unei trecãtoare

Aºa în trecere eu am vãzut
O-nfãþiºare dureroasã ce-a cãzut,
Ea îmi pãru cu mine rudã
De Dumnezeu adusã -
Dar a trecut ºi-a dispãrut.

Aºa în trecere eu am vãzut
O-nfãþiºare dureroasã ce-a cãzut,
ªi m-a lãsat înmãrmurit,
De parc-aº fi recunoscut
Iubita ceea din trecut
De-ar fi aici, dar a tãcut.

Comentarii

"Unei trecãtoare" este o poezie mai puþin cunoscutã a lui Georg Trakl, care nu a fost autorizatã de el ºi nici nu a fost introdusã în vreuna dintre cele douã cãrþi ale sale ("Poezii" ºi "Sebastian în vis") cu toate cã a apãrut, totuºi, în 1909 în "Neuen Wiener Journal" nr. 5744 ºi în nr. 242 din revista "Salzburger Volksblatt".
Trakl creeazã aici tema unei întâlniri întâmplãtoare cu o persoanã care este apoi stilizatã o iubire inaccesibilã.
Spre deosebire de Petrarca, cel care a dezvoltat aceastã temã ca model pentru literatura europeanã în "Canzoniere", Trakl rãmîne la o întâlnire care se încheie la timpul trecut ºi relativizând în subjonctivul "de parcã". Aceastã clasificare este întãritã în mod semantic de definiþia "din trecut" ºi de încãlcarea trecutului simplu al întâlnirii prin recurgerea la "Iubita ceea din trecut / De-ar fi aici, dar a tãcut".

[...] Citeºte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaþã ºi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adãugat de Hyperion
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Omul cu chitara albastrã ( extras I, II,III,IV,V,VI)

I

Un om aplecat peste chitara lui,
Un meseriaº ca atâþia alþii. Ziua era verde.

Ei au spus: "N-ai chitarã ca a noastrã,
Nu cânþi faptele cum sunt".

Omul a rãspuns, " Da, cu o chitarã-albastrã
Toate-s altfel când eu cânt."

I-au mai spus," Tu cântã, trebuie,
O melodie de dincolo de noi, dar, totuºi,

Care-aratã lucrurile cum sunt ele-n viaþã noastrã,
Hai, cântã, te rugãm, la chitara ta albastrã."

II

Nu vã pot aduce lumea cum o ºtiþi, rotundã,

[...] Citeºte tot

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Primele iubiri

Mi-am tãiat în suflet temple,
Chip cioplit s-aºez în ele,
Cerbii mei au sã-l contemple
Adunaþi sub ploi de stele.
Brazii mei înalþi ºi plopii
Sub poleiuri de zãpadã,
Înmulþit în mii de copii,
Chipul tãu au sã þi-l vadã.
Iar izvorul înserãrii
Oglindi-va-n ape pale
Arcul strâns al cugetãrii
De pe bolta frunþii tale.
Peste stânci mi s-or desprinde
Flãcãri verzi, când ai sã treci,
C-o privire vei aprinde
Roua ierbii mele, reci.
Dacã alte lumi, plecatã
Cu-ai tãi paºi ai sã alinþi,
Îþi va fi ºi-atunci pãstratã
Urma paºilor fierbinþi.

[...] Citeºte tot

poezie celebrã de Nicolae Labiº
Adãugat de Alexandra Mihai
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Glossã de schimbare

Trec nori cenuºii pe sãlbatice ape
Pãmântul, sub umbre deodat' s-a-ngropat,
Vin cioclii de friguri în suflet sã sape,
Sã caute visul uitat pe asfalt.
Trec gânduri-tornade sub platoºa minþii
Sã spulbere taine ºi lacrimi ºi ploi,
Dar biochimia preschimbã arginþiii
În limbi de tãcere, în scrum ºi-n noroi.

Trec nori cenuºii pe sãlbatice ape,
Se iscã furtuna, din cer se cobor
Pe rând, în sãgeþi de luminã, în noapte,
Ciorchinii de temeri în negru sobor.
E pleoapa cohortã de gânduri sinistre,
Se-aude de crime, de rãni ºi dureri,
Iubirea ºi viaþa de-acum sunt doar vise,
S-au dus precum umbra trecutului ieri.

Pãmântul, sub umbre deodat' s-a-ngropat,
Sub temeri ºi pleoape-mpietrite de zgurã.

[...] Citeºte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Searã în Lans

Searã în Lans

Hoinãrealã prin varã de amurg
Pe lângã snopi îngãlbeniþi de grâu. Sub vãruite bolþi,
Unde rândunica se ivi ºi zburã, ºi-un vin focos.

Frumos: O, melancolie ºi zâmbet violet.
Seara ºi aromele de verde-ntunecat
Ne rãcoresc cu fior frunþile încinse.

Ape argintii se scurg peste treptele pãdurii,
Noaptea ºi fãrã cuvinte o viaþã uitatã.
Prieten; înfrunzite punþi cãtre sat.

Comentarii

"Lans" este un sat în apropiere de Innsbruck, în apropiere de Villa Hohenburg unde Trakl a fost în 1913 de nenumãrate ori oaspetele lui Rudolf von Ficker1. Poezia a fost scrisã în anul 1913 iar prima variantã poartã titlul "Varã".
Aceastã poezie a fost adãugatã ciclului "Sebastian în vis" urmatã de "La Mönchsberg" ºi "Cântecul lui Kaspar Hauser". Astfel se vede cât de importante au fost pentru el aceste douã locuri (Lans ºi Mönchsberg).
De menþionat cã ambele poezii, "Searã în Lans" cât ºi "La Mönchsberg" au ca motiv hoinãreala, rãtãcirea. Ambele vorbesc despre "punþi", odatã înfrunzite, altã datã osificate, ambele despre o viaþã uitatã ºi despre apa în miºcare "Ape argintii se scurg"...

[...] Citeºte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaþã ºi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adãugat de Hyperion
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Anul 1840

Sã stãpânim durerea care pe om supune;
Sã aºteptãm în pace al soartei ajutor;
Cãci cine ºtie oare, ºi cine îmi va spune
Ce-o sã aducã ziua ºi anul viitor?

Mâine, poimâine, poate, soarele fericirei
Se va arãta vesel pe orizon senin:
Binele ades vine pe urmele mâhnirei
ªi o zâmbire dulce dup-un amar suspin.

Aºa zice tot omul ce-n viitor trãieºte,
Aºa zicea odatã copilãria mea;
ªi un an vine, trece, º-alt an îl moºteneºte,
ªi ce nãdejdi dã unul, acelalalt le ia.

Puþine-aº vrea, iubite, din zilele-mi pierdute,
Zile ce-n vecinicie ºi-iau repedele zbor;
Puþine suvenire din ele am plãcute:
A fost numa-n durere varietatea lor!

[...] Citeºte tot

poezie clasicã de Grigore Alexandrescu
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!