motto triunghi din matematica

Cetatea din suflet

singurătăţile au o cetate
una singură
vin de oriunde
fără nicio ezitare
fiecare îşi ocupă locul
stabilit instantaneu
pe urmă vin întrebările
cu multe sensuri
par nişte caravane cu merinde
pornite dinspre răsărit

şi totuşi

în cele din urmă
un singur supravieţuitor
va ieşi din cetate
ca o zi de primăvară.

poezie de Teodor Dume (2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul nopţii

Azi strâng la piept durerile din creier
Şi-mi învelesc în coale vechi uitarea,
Aud poemul tău cântat de-un greier,
Iar în urechi îmi tremură suflarea.

Demenţe picurate–n mătrăgună
Se învârtesc în mintea mea zdrobită,
Iar inima şi-a pus cercei de lună...
Azi e frumoasă, atât de-ntinerită.

Şi urc pe treapta razelor de soare
Scăpând din mână gânditorii crini,
Din când în când sorb visele din floare
Şi mă împart între iubiri şi vini.

poezie de Natalia Popusoi (25 octombrie 2011)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu întotdeauna ceea ce primim vine din meritul nostru; uneori poate veni din preaplinul celui ce dăruieşte!

aforism de Iulia Mirancea (3 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nelacrima

Clipeşte şi află ce-i clipa – momentul
din care capacul se pune la loc
să umple cu aburul fraged absentul
apoi condensatul să pice în foc

Mă rog de o frunză să-mi dea din verdeaţă
când soarele-mi arde venirea aici
sunt doar pe o clipă cusută cu aţă
de ploaie cu acul din ghem de arici

Mă simt muşcătura din mărul văratic
un vierme îmi cântă în păr de dormit
şi poate albastrul vibrând pe jăratic
ce-n sine absoarbe un mic asfinţit

Mă dărui destinsă acum picăturii
să verse un vers în acest univers
e bubă de clipe pe-ntreg cerul gurii…
Ne-nghite o moarte agilă din mers

poezie de Radmila Popovici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din întâmplare...

Ne-am cunoscut din întâmplare,
Din cauza cui a fost oare?
O faptă bună am vrut să fac,
Un prieten şi-un străin să împac,
Erai un străin, un necunoscut,
Când ne-am văzut, te-am şi recunoscut.
Am simţit că ai suflet de aur,
Inima-ţi era învelită cu laur.
Din seara când ne-am întâlnit,
Aşa parcă s-a ivit
Un diavol să ne unească privirile,
Pacat... a ramas doar cu amintirile.
Un demon, un înger, cine mai înţelege?
Ce oare a putut să-i lege?

poezie de Larisa Oancea
Adăugat de Larisa Oancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domane e foarte frumoasa poezia de sus prima poezie pt care am scris acest comentariiu. Din partea mea felicitari Bravo [...] | Citeşte tot comentariul

Fiul pamantului

Nu vezi ca te striga fiul pamantului?
Plange si bate tare, mai sa rupa poarta...
Deschide-i si cheama-l in casa,
da-i sa manance colacul de grau
si sarea scoasa de ocnasi din inimi.
Da-i sa bea vinul amar ce curge prin
venele copacilor.
Lasa-l sa doarma in tinda sau mai bine
pe cuptor,
sa fie aproape de focul din noi.
Pune-i pe cap coroana din spini
pe care-am mostenit-o din vise.
Da-i fluierul oierului sa-si spuna povestea.

poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi Moţu Pittiş am fost printre primii, din breasla noastră, care am utilizat calculatorul. Aveam hardughii din ălea, cum erau în anii '90.

citat celebru din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hitler e Anticrist. Satana poate fi mare în sens de neant? Dar mărimea intră în lumea pozitivă, face parte din "fiinţă" nu din "nefiinţă".

Alice Voinescu în Jurnal (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din păcate (din fericire?), la peste 2000 de ani de când l-au răstignit pe Dumnezeu, oamenii tot nu au aceeaşi unitate etalon pentru mântuire!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (29 aprilie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o mare îmbulzeală de ascultători în ziua de 14 ianuarie 1862 la şedinţa Societăţii Regale de Geografie din Londra, piaţa Waterloo nr 3. Preşedintele, sir Francis M. făcea onorabililor săi colegi o importantă comunicare, printr-o cuvântare des întreruptă de aplauze. Această rară toană de elocinţă se termina în cele din urmă pin câteva fraze sforăitoare, în care se revărsa din belşug patriotismul.

Jules Verne în Cinci săptămâni în balon
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!