georgescu matei

Cugetare

Ce e azi nu este mâine
Şi ce a fost nu mai revine
Viaţa merge înainte
Cu ce-i rău sau ce e bine.

De când este omenirea
Viaţa-i clipă de trăire
Ea rămâne amintire
Un mormânt şi o umbrire.

Când ai trecut în veşnicie
Eşti uitat de soră, frate
Că nimic nu se mai ştie
Şi uitate rămân toate.

Omule! Ia bine aminte
Când dispari din astă lume
Nu mai eşti cel dinainte
Ci un străin cu-n searbăd nume.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de martie

Când amurgu-şi încâlceşte negre plete în şuvoi,
O altfel de înserare se coboară peste noi,
Adoarme zefirul serii peste gândurile seci,
Luna-şi varsă tot argintul peste-ntinsele-i poteci.

N-am să pot vedea curând mândra floare-a primăverii,
Pâlpâie speranţa grea într-o lume a tăcerii,
Ştiu că totuşi îi e bine, vremea nu-i potrivnică,
Ar dori să-i fiu alături, e mereu puternică.

În pustiul nopţii reci, la adânci chemări de mumă,
Într-un vaiet surd scâncesc bobocii pişcaţi de brumă,
Mândrul mire îmbrăcat în straie de ginerică,
Caisul înmiresmat, darul nunţii şi-l ridică.

Noaptea vrea să fie scurtă, timpu-mi pare că e lung,
Să şterg praful de pe stele, măturător vreau s-ajung,
Să ne-alegem împreună un tărâm de flori albastre,
Tu să fii stăpâna nopţii peste gândurile noastre.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga piţigoiului

Ţâţândei, a venit iarna
Dar mai e pân' la Crăciun,
Când tot omul taie porcul
Şi mănâncă ce e bun.

Aştept şunca aburindă,
Să gust şi eu din ea
Atârnată sus la grindă
Asta e plăcerea mea.

Fraţii mei sunt pe drum
S-adune ce se găseşte
Pe viscolul ăsta nebun
Şi zăpada o troieneşte.

Ciocârlanii afurisiţi
Îi alungă pe cărare,
Îi ceartă şi îi gonesc
Când au ceva de mâncare.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine toamna

Zbenguie vara încinsă,
Din tălpi scapără scântei,
De tristeţe e cuprinsă
Că se duce vremea ei.

Lanurile-ngălbenite
Îşi arată roadele,
Livezile pârguite
Aprind lampadarele.

Vântu-aduce adiere
Hoinărind în deal la vie,
Strugurele-a prins putere,
Plină-i vena sângerie.

Florile din grădiniţă
Cu răbdare suferă,
Cad uşor în neputinţă
Şi petale-şi scutură.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Progres la nivel microscopic

Fiecare atom
Indrăzneşte să spere,
Zburdând prin imperiul microscopic,
Intotdeauna plin de surpize,
Că va evada în spaţiul macroscopic,
Atunci când materia se va remodela...

Când spaţiul şi timpul, reorganizate,
Unindu-se în multiversuri,
Aievea vor reface
Nivelurile multidimensionale
Trecute, prezente şi viitoare,
Intr-un sens nedefinit,
Care vor răstălmăci
Adevărurile universale, nelimitate.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere

De ce-ai plecat de lângă mine
Şi ai lăsat un solitar pe lume
Nu ştiai că viaţa e trăire
Ca un roman cu a sa destăinuire.

Cândva ne tot priveam întruna
Şi ne adresam cuvinte dulci ori sărutări
Eram ca fraţii întotdeauna
N-aveam necazuri, renunţări.

Acum aceste gânduri mi-s rănite
Şi neîntrerupte lacrimile-au curs
Şi toate simţurile-s răvăşite
Mereu aceeaşi stare, fără de recurs.

Nu simt decât durere şi marasm
Nelinişte, nesiguranţă
Credeam că viaţa e un basm
Dar ea e fără de speranţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frământă mama pâinea

Smerit-aşează mama icoanei busuiocul,
În jale-şi plânge candela un licăr de lumină,
În mângâieri de mâini rămâne sfinţit locul
Când sita sfântă cerne o pudră de făină.

Mireasma dulce se-nvăluie-n odaie,
Venit din plămădeli de lanuri, bob de grâu,
Surâde mulţumit de binecuvântata ploaie,
Frământă mama pâinea cu şorţul prins în brâu.

În colţul de tulpan se-adună roua frunţii,
Mi-s dragi, aş vrea să îi sărut mâinile aspre,
În aluatu-acoperit dospeşte pâinea nunţii,
Speranţa de mai bine din sufletele noastre.

Se-ncinge focul în cuptorul din polată,
Dogoarea jarului i-aprinde obrăjorii,
Din ţest un iz de pâine caldă, coaptă,
Se răspândeşte-n aer pe Uliţa Morii.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt

Freamăt de şoapte
Se zbate-n uitare;
Ziuă şi noapte,
Lună şi soare...

Ocean de cuvinte,
Izvor nesecat,
Zburdă prin minte,
Pe drum neumblat.

Petale de gânduri
Visând nemurire;
Suflet în rânduri,
Rămas amintire.

Călător printre stele
Pe aripi de vis;
Gânduri rebele
Plutind spre abis.

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenei mele

Rodnică-n literatură,
O-ndrăgeşte orişicine;
De-o vezi, mică de statură,
Iar în inimă – iubire...
Cu drag, ea mereu împarte
Amintirile-ntr-o carte...

Nu poţi să nu-i faci pe plac,
Iar o carte ea ţi-a dat,
Chiar cu dedicaţie,
O pură declaraţie...
Lasă-n urmă orice durere,
E mereu numai un zâmbet,
Te priveşte cu plăcere,
Are dragoste în suflet.

Iubitoare de cuvinte,
Oferă-n dar multe momente,
Ninse cu flori şi sentimente.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blonda noastră

Mică, blondă şi zglobie,
Parc-ar fi o jucărie.
Veselă şi zâmbitoare,
Frumoasă şi iubitoare.

Are o inimă curată,
De plante-i înconjurată,
De animale iubită,
Deci, mereu e fericită.

E cochetă şi dulcică
Şi-n curând va fi mămică.
Peste tot prieteni are,
Că e blândă – o splendoare.

Primăvară-i când zâmbeşte
Şi pe toţi ea îi iubeşte.
Iar privirea ei te "arde"
Cu sclipiri ca de smaralde.

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!