Poezii despre georgescu matei, pagina 61
Președinta Cenaclului "Literatura la noi acasă"
Curajoasă, ca o leoaică,
Răzbate-n literatură,
Iubitoare, ca o mamă,
Sufletistă, protectoare,
Talentată scriitoare,
Iubită de cititori,
Nu se teme de nimic,
Are "Umoru-n buzunar"...
Bătăioasă, ea răzbate cu
Atitudinea-i îndrăzneață;
Literatura-i la noi acasă
Acolo unde este și ea.
Săritoare, te ajută,
Oricând, cu atât cât poate,
Inima ți-o dă și-ți cântă,
Uiți necazurile toate...
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialog
Fermierul îngândurat
Trece la control în vie
Îl ia pe Cardinal la întrebat
De ce coacerea întârzie.
- De, stăpâne! Sunt vinovat,
Dar ploile și mult frig...
Toate m-au întârziat,
Iar acum ziua mă încing.
- Eu, care am contat pe tine,
Fiind roz pe-o parte
Nu te-ai gândit și la mine
Și să-mi spui că nu se poate!
Gata! Te dau afară
Și plantez numai Crâmpoșie
Să fac mult vin iară,
Ca să scap de sărăcie!
- De ce să spun și mi-e rușine,
Dar mai lasă-mă puțin,
Măcar numai câteva zile
Și mă roșesc pe deplin.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ochi dulci...
Cu ochi dulci a venit toamna, trece-așa, blândă, tăcută,
Pașii lini și-i plimbă-n voie pe cărări îngălbenite,
Vântu-n liniște adoarme peste frunza așternută,
Doar în trilul ciocârliei se-ngână doruri cernite.
Cântăreții trag cortina, se plânge pădurea mută,
Un stejar aruncă gloanțe peste chipuri gălbejite,
Cu ochi dulci a venit toamna, trece-așa, blândă, tăcută,
Pașii lini și-i plimbă-n voie pe cărări îngălbenite.
Sus pe dealurile calde, în podgorii aurite,
Feți Frumoși însângerați nurii fetelor sărută,
În gutuiul de la poartă se-aprind lămpile grăbite,
Greieru-a-ncălzit arcușul sub o tufă de cucută,
Cu ochi dulci a venit toamna, trece-așa, blândă, tăcută.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilărie
La joacă, mai mare dragul,
Duduiam pe bătătură,
Găinele săreau gardul,
Dărâmam vârful la șură.
Prin mărăcini și coclauri
Ne lăsam pe râpe-n hăuri,
Scotoceam cuiburi de grauri,
Scoteam popândăi din găuri.
Din pădure culegeam
Roșcove și mere crețe,
Gura pungă ne-o făceam
Mâncând pere pădurețe.
Sus, în pomii ce gemeau
Plini de fructe, în livezi,
Crengile sub noi trosneau
Și mâncam gorgoaze verzi.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decembriada 1989 (Tuturor martirilor Revoluției)
În Decembrie, se primenea o lume,
cu dalbă cămașă, brodată cu nume:
Ștefan, Cosma, Tudor, Dumitru, Matei,
Gheorghe, Radu, Constantin și alții ca ei.
Pe străzi, aripi tinerești se avântau în zbor,
spre cerul lui Hristos, în dans de tricolor.
Când Țara își alegea o spiță din an,
roua înroșită picura din ram.
Sudoarea ardea pe frunte, pleoape și buze,
pâinea noastră se cocea la flăcări de-obuze.
Se tulbura cerul și ningea aprins,
Țara adormea cu ochiul larg deschis.
Sfintele suflete, la capătul nopții,
în lumini străluceau, pe pajiștea morții.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veverița și Martinică
- Ursule, de ce ești necăjit
Și te văd la tomberoane?
Pe mulți am auzit
Că duci lipsă de mâncare.
Ia, nu mai fi carnivor,
Lasă carnea și grăsime,
Fii ca mine herbivor
Și trăiești foarte bine.
Eu mănânc nuci din nuc
Și alune de pădure,
Mă alungă omul, eu fug,
Dar îmi este foarte bine.
Mai sar din creangă'n creangă
Prin livezile cu mere,
Nu-s bolnavă, nici beteagă
Pentru mine e o plăcere.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigramista dintre floretiști
Colega epigramistă
Are un farmec aparte;
Rafinamentul ei
Mereu își lasă amprenta
Eleganței și corectitudinii.
Noblețea stilului ei
Surprinde pe oricine...
Temerara epigramistă printre floretiști
Este ca o adiere a
Frumuseții literare;
Aduce mereu prospețime,
Neobosită, mergând pe drumul
Epigramelor, ca o eroină,
Străbătând calea literară
Cu zâmbetul pe buze...
Umoristă fermecătoare.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scriu cu teamă de-astă lume
M-am retras în casa mea, am dispărut din peisaj,
N-am bătut la porți străine, singură mi-am dat curaj,
N-am plâns, n-am cerșit iubire, am știut s-o cuceresc,
Dragostea păstrând-o-n taină pentru ea scriu și trăiesc.
Cei ce mi-au zâmbit continuu arătând prietenie,
Vrând să fie-atrăgători afișau doar viclenie,
M-am îndepărtat de ei, nimic nu aveau a spune,
Am fugit lăsând în urmă fumul de amărăciune.
Am descris realitatea cea furată, crunt destin,
De prin flori sau de prin pietre, din furtună sau senin,
Însetată-am fost mereu de dorința de dreptate,
Să-l ajut pe cel ce-înoată în ape învolburate.
În scutec de frunze veșted toamna m-a înfășurat,
N-am să scriu din obligații, nici să scap de vreun păcat,
Scriu cu teamă de-astă lume că rămâne-ndepărtată
De iubirea cea de suflet, de trăirea cea curată.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cetină
La un moment aproape seral de pe strada Paris,
la tehnicianul dentar, domnișoara Milena ar fi declanșat,
fără să știe, emoțiuni vii, efuziuni și suspine unui conviv.
Fostul ei profesor de geografie, d-l Sepi Topez, învățat cu marile spații deveni pătimaș, o dansă până-n zori și,
de bună seamă, dacă nu ar fi fost zidul camerei, dumnealui
ar fi trecut cu ea în brațe Carpații.
În vremea aceasta, mai sus-numita, fără să bănuiască nimic,
îi povestea cum, în urmă cu 7-8 ani, îl copiase la teză și la
un extemporal despre podișuri celebre în lume.
"Pot să jur
că nu vă pasă de lume", zise partenerul într-o pauză infimă,
ocrotindu-i umărul de o floare haină ce se strecurase în acea
dioramă, lipindu-se de mânerul ferestrei de-alamă, apoi, spun martorii, retrase tânăra ei făptură de la primejdia acelor
asfințituri de lună ce întârzie iarna până la șase:
Adevărul că îmbătrânim mai încet decât merele verzi
ar trebui scris cu litere luminoase.
poezie de Matei Vișniec
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai zăboviți
Mai zăboviți, cocori și berze, nu vă-ncumetați la drum,
Acolo-i cald și vremea-i bună, frigu-i peste noi acum,
Au căzut ninsori puhoi, zăpezi târzii ne-au fost trimise,
Zace înghețată balta, cărările sunt închise.
Zăboviți, cocori și berze, sosirea voastră-i în zadar,
Stau izvoare-nțepenite, se fură zile-n calendar,
Încă nu-i topită neaua, câmpuri dalbe, zgribulite
Dorm sub plăpumi înghețate, de polei înmărmurite.
Mai zăboviți, rândunele, pe la streșini agățate
Sloiurile împietrite stau de-a valma spânzurate,
Cuiburi roase, părăsite în restriștile uitării
Vă așteaptă-ncremenite să veniți din largul zării.
Mai zăboviți, păsărele, iarna va sfârși-n curând,
Mângâieri v-aduc în zboruri vânt călduț și-un soare blând,
Primăvara ne surâde alungând umbra tristeții,
Pe aripi să ne aduceți dulcea bucurie-a vieții.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!