drum de viata alb

Plopul

floarea anxietăţii
singura
înmiresmează coloana lui
în mai
se destramă în puf alb
Casandră
ce-şi rupe cu dinţii
rochia de mireasă,

poezie de Constantin Fieraru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci...

... când iarna visează
pe neaşteptate
atât de neliniştit şi de alb
lăcrimând din nimic
ca o apă curgătoare
să-şi amărască şi alţii nopţile cu ea

poezie de Eli Gîlcescu (19 noiembrie 2018)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fobii ascunse

Mă tem de întuneric,
De moarte, de noapte,
De veşnicia în care ne vom afunda
În singurătatea iertătoare şi grea...
În tăcerea ce se coboară peste mine,
Ca voalul alb stropit cu sângele Mirelui
Peste castitatea morţii,
Mai am puterea de a visa la prunci
Şi la poezie.
Lăsaţi florile să fie adăpost fluturilor,
Iar lacrima închideţi-o în cetatea irisului
Pătat de dorinţe şi de păcate lumeşti!
Cheia falsă-a tristeţii deschide uşi de poveşti...
S-a scris pe trupul nostru
Anul morţii şi-al naşterii.
Cuvântul se pierde pe potecile nopţilor ascunse în noi...
Suntem acoperiţi de noroi.
Mormântul alb veghează trupul de piatră,
Dansăm în abis,
Pe partitura de piatră

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Montale

Montale provine de la sentimentale,
El este amator de saturnalii regale,
Unii ieşim din mantaua lui Montale,
Alţii ex nihilo, ocaziile-s multe,
Oase de sepie lasă în urmă,
Matale ce spui? Îmi place mentalul feminin.
Princesse lointaine, fără intenţii spun,
Aproape că zbor, roţile săriră din drum,
Aşa cum viaţa fuge de eternul senin.
Primăvara se fac copii, nu ştii?
Vara se maturizează oricine,
Toamna se scufundă în sângele frunzelor,
Iarna ne potolim ca statuile.
La capătul drumului o bătrână cu mintea dusă
Îmi cere bani, îi dărui inima.
Va cădea soarele ca un câine la drum lung?
Ca Zarathustra, ca lustra, moartea îşi pierde ochiul verde,
Puşcăriaşii –uriaşii îşi lasă lanţurile-n şanţuri.
Acesta e omul nou, un ou.
Nici mugetul de val rănit nu se aude,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă-n salve găsi-vei alb

e semn că mă hrănesc cu praf de puşcă
un sunet scurt şi nu mai suntem
cad flori de cireş
pământul se îmbracă
dezgoliţi de emoţie
ne suntem mai străini
ca niciodată
şi cerbii sunt departe
şi lupii le caută urma
aşa cum noi ne căutăm spre devorare
mereu
de parcă viaţa asta ar fi doar
o pornire permanentă
spre a ucide
şi dacă-n salve găsi-vei sunete ascuţite
e semn că din durere
ştiu să fac un cântec

îmbracă-te rar, în ploaie,
până ce ultimul strop îşi va fi spus povestea

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou

Cărări mătăsoase de umbre şi stele,
Tăcere de sticlă şi dulci frământări...
Atâta ninsoare din noi se ridică...
Troiene de alb şi troiene de flori.

Un vânt ne aduce ninsori la fereastră,
Din ochiul de sticlă, gemând, ne-ntrupăm,
O dulce-amintire, ne-ntoarcem acasă,
Să fim iarăşi prunci, la părinţi, învăţăm.

Se-aude în sobă cum focul trosneşte
Butucii tăiaţi din pădurea de brazi
Şi bradul, cu ramuri de vis străluceşte –
Poem de iubire în ochii mei calzi.

Se-aud colindând prin ger, prin troiene,
Copii în cojoace, cu biciuri brăzdând
Tăcerea şi somnul vieţii eterne,
Mustind fericire pe noul pământ.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaterial

un pui de suflet
alb încet coboară
desculţ în tihna
libertăţilor
şi-n armonii
desprinse din vioară
surprind privirile-i
de căprior

întind o mână
să-i hrănesc atingeri
eterul, nu şi-l facă scut
ca-n mângâierea
de-amândoi ştiută
s-atingem liniştea
şi-aleanul absolut

e însetat puiul
de suflet alb curat
încât din inimă

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată îmi vine

să mă premiez şi atunci
lungi şiroaie sonore vin
în urechile mele
în capul meu pus la încercare
îmi dau dispoziţii şi simt
că zbor peste apa ochilor

premiul ar fi sărutul franţuzesc
şi cerul se răstoarnă peste pat
în pat ne învelim unul cu altul
iar dorinţa reînvie în adânc
aş vrea să văd chipul ei împăcat

câteodată îmi vine să trag o tuşă
după tuşă pe visul meu alb
violet pal, aproape subtil, vag mov
peste viaţa mea de un roz închis

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar gând

Mă-ntorc cu rănile deschise
în scrijeliri pe trup, de zile,
de nopţi, de neîmpliniri promise
înscrise-mi în sângerânde file.

Îmi oblojesc gânduri răzleţe
ce-adun de p-unde-or fi, de ieri
când nu ştiam că-i bătrâneţe;
credeam doar veşnic primăveri.

Plutesc într-un eter mirific
de-opiaceu de endorfină
ce mi-o fac singur; mă certific
propriu călău, singur de vină.

Îmi port tatoo-uri de stigmat
pe carnea ce-am de împrumut
şi-o pierd într-un sfârşit... Păcat;
nepregătit, că n-am ştiut!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Villonească

Culori borţoase, deşuchete.
(din frunză cursă şi rachiu)
alb îl purta în trup pe verde,
rosu mişca-n potrocaliu.
culori strivite de sărutul
oraşului de-un veac surpat
îmi amintiţi de începutul
unui amor neruşinat.
El, fruntea îşi târa să-şi culce
în degetele-evantai
cu unghii de zăpadă dulce,
dar nesolubile în ceai,
şi. nu e nimeni să-l disculpe.
ani, şaisprezece, tăinuia
în arcul unor groase pulpe
ca în părăginiri de stea.
Îmbrăţişări usturoiate,
mişcau un sânge vechi în trunchi,
stârnind făpturile culcate
în uriaşii ei genunchi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!