drum de viata alb

* * *

În viaţa asta,
ai două posibilităţi:
să fii bun, sau rău,
cale de mijloc nu există,
Sufletul nu are două feţe,
el e alb sau negru...
Eu care am încercat
să combin cele două culori,
ştiu cât doare, mai ales
că, pe una din cele două,
trebuie să le ascunzi,
şi mereu vei trăi
cu teamă, mereu te vei ruşina,
la gândul că poţi fi descoperit...
Alegeţi culoarea ce ţi se potriveşte
cel mai bine şi nu-ncerca
să schimbi nimic,
pentru că n-ai să reuşeşti...
Destinul nostru a fost scris
cu mult înainte de-a ne naşte...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aş vrea din alb de liliac
Să fac mătasă să mă-mbrac
Să fiu a timpului mireasă
Cea mai frumoasă, cea aleasă...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii despre oameni

am învăţat de la avari că drumu' anevoios
e un cuţit fără mâner ce taie pân' la os.

am învăţat de la stăpâni că lumea nu-i a lor
că întrutotul ei depind de viaţa sclavilor.

am învăţat de la săraci că avuţia stă
în germenele dragostei cum a-ul stă în ă.

şi am învăţat că omul între zi şi noapte
peste drumul vieţii trece în drum către moarte.

..........................................

dintre lecţiile vieţii una este care
m-a-nvăţat că din ruine cad mărgăritare.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metaforele unui nobil veneţian

Douăzeci de oameni traversând un pod,
Într-un sat,
Sunt douăzeci de oameni traversând douăzeci de poduri
În douăzeci de sate
Sau un om
Traversând un singur pod într-un singur sat.

Acesta este un cântec vechi
Care nu-şi va declara sinele...

Douăzeci de oameni traversând un pod,
Într-un sat,
Sunt douăzeci de oameni traversând un pod
Într-un sat.

Acela nu-şi va declara sinele,
Deşi este cert că înseamnă...

Cizmele oamenilor tropăie
Pe lespezile podului.

[...] Citeşte tot

poezie de Wallace Stevens
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul din faţa nimănui

Ne lăsăm nejustificat conduşi
De nepricepuţii pricepuţi!

Banii noştri
Ticsesc buzunarele lor,
Munca noastră, viaţa noastră,
Sunt la degetele lor!

Îmbătrânim să ne poată mânca pensia.
Ne lăsăm conduşi, tot nejustificat,
Fără pretenţii,
Pe ultimul drum!

Asta până când
Primim gratuit
Ultima gură de aer!

Ecoul geme
În faţa nimănui!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru pâine un argat

Răscoleşte vântul plaja
Morile, un semn de întrebare
Iau zenitul în spinare
A scumpit năravul glaja

Nu mai recunoşti ţinutul
Ploi acide cad târziu
În libaţii de candriu
Prăbuşeşte-mă cu scutul

Peste toate doar un drum
Zăvorăşte straşnic cercul
Străduieşte-se, încercu-l
Dintre semeni care, cum

Pentru pâine un argat
Zilnic vinde raţii, raţii
Dintr-o viaţă fără graţii
După cum a fost legat

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ca un puf de păpădie...

Ne naştem dintr-o rană şi-un oftat,
Lumina ne orbeşte la născare,
Purtăm pe frunte ancestral păcat
Şi viaţa ne încântă şi ne doare...

Păstrăm în suflet vina de a fi
Plămadă de-ntrebări nebănuite,
Cu visul de-a rămâne doar copii
În clipe fără griji închipuite...

Pornim viteji spre destinaţii, când
Ne cresc aripi pe umerii flămânzi
De zborul păsărilor înspre cer, urcând
Fără să ştim că vom plăti dobânzi...

Vom întâlni răscruci la orice pas,
Vom aştepta indicii iluzorii
Şi în destine vom face popas,
Privind cum trec pe lângă noi cocorii...

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Karl Kraus

Al adevărului alb mare preot
Voce cristalină, în a Domnului rece suflare locuieşte
Mag furios,
Sub a cărui robă-nflăcărată albastra războinicului armură zăngăne.

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu le ştim pe toate

Au fost momente când aş fi crezut
Că le-am aflat pe toate-n astă viaţă
Dar întorcând un lucru pe-altă faţă
Găseam mereu ceva necunoscut

În caravana vieţii am urcat
Şi m-am hrănit cu aparenţe oarbe
Fără să simt cum timpul mă tot soarbe
Într-un nimic tăcut, dar colorat.

Avut-au mulţi destul curaj să vrea
O picătură plină de păcate
Crezând ca mine, că le ştiu pe toate
Au spart ulciorul ce le-a dat să bea

Doar stele ce mai ieri le-am adorat
Sădeau dezamăgiri pe ai mei umeri
Şi de n-am vrut ca tu să mi le numeri
E pentru că n-am vrut să ai păcat.

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depărtare în alb

Iar
aceste
ninsori

Copilăresc
de
nebune

Par
lacrimi
de
înger

La
revedere

Depărtare

pe
mâine

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (31 ianuarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!