cu tine- adrian paunescu

* * *

femeia-copil e primul tău anotimp
lumina din Ochiul tău
e crudă de verde
în lumea ta
visele-mi cad secerate
la rădacina speranţei

femeia-elixir e al doilea anotimp
atunci când îţi sorb esenţa luminii
lumea mea devine spirală
spre infinit

femeia-bătrână
e al treilea anotimp al tău
acolo unde te ascult
iubito vânt
prin toate dorurile adormite
pustnic într-o oază cuantică

femeia-vis

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul vânăt

Sunt vânăt lup, în carnea-ţi fremătândă
Ce şi-ar înfige colţul până-n os
Dar n-am găsit vreun Iuda să te vândă
Şi-agonizez în nări cu-al tău miros.

Sub spasmul aşteptării furibunde
De foame m-am tăiat c-un ciob de ger
Şi-n sângerări de pătimiri afunde,
Din rana iernii mele, dârz te cer.

Urmând chemarea clipelor stinghere
Rostogolite-n zarea lui Apus,
Răspunde simulând, ca o părere
Ecoul surd al sfinţilor de Sus.

În crucea veşniciei stând la pândă
Sunt vânăt lup, în carnea-ţi fremătândă.

sonet de Ionel Adrian Gugea (7 iunie 2019)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moire

În spatele retinei, un ocean de noapte...
Irişii-mi ţin lumina de talie,
Klotho o toarce, Lachesis îi măsoară pasul,
iar Atropos...
Tu, Atropos...
Gânduri în derivă îţi poartă nînduplecarea
spre malul unde negru redevine alb,
unde totul e nimic şi nimicul e tot.
Hai, taie!
Firul meu se-nnoadă în ghemul lumii,
eu vorbesc din nou limba pietrelor...
Irişii-mi ţin lumina de talie,
ea curge uşor din strânsoare,
în spatele retinei susură ziua,
moirele torc, măsoară...

poezie de Adrian Vizireanu‎
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina Crăciunului

O mare taină ni se dezvăluie în Ajun
E taina cea de preţ a Sfântului Crăciun.

E-o taină mai presus de fire
Taina Cuvântului jertfire.

E taina Duhului ce prinde trup,
Taina păstorului care păzeşte oile de Lup.

E taina Împăratului care devine rob
Şi taina trandafirului care răsare dintr-un bob.

E taina Soarelui ce stinge nopţi,
Taina Luminii şi-a dreptelor dreptăţi.

E taina păcii ce se aşterne peste lume
Şi taina iubirii ce ne poartă nume.

E-o taină a patimilor pe cruce îndurate
Taină a milei şi a păcatelor iertate.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Artene din Colindător la porţile cerului (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi sunt obrajii limpeziţi de rouă

Îţi sunt obrajii limpeziţi de rouă
Şi tălpile de întuneric ninse.
Ating pe trupul tău din zori ne-nvinse
Uimita floare desfăcută-n două.

Pe coapse frâng tăceri în noi descinse.
Prin jilava surpare dată nouă
Ne asfinţesc păcatele şi plouă
Cu năluciri în dans năvalnic prinse.

Înlănţuiţi primim o dimineaţă
Şi rând pe rând zăgazurile cad.
Patu-i clădit din aştrii de verdeaţă,

Pereţii fac spre ceruri tainic vad,
Sălcii din vis sunt grinzi de nori pe viaţă,
Lumina clipei e-un feeric brad.

poezie de Adrian Munteanu din Tăcerea clipei (Sonete 1) (24 iunie 2004)
Adăugat de Adrian Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deneuve, de dragoste

Un chip închipuit, dintr-un dulce vis,
Poate-ntâlnit într-un café din Paris
Sau poate-ntr-o crêperie în Montmartre?
Sau poate lângă mormântul lui Sartre?
Chipul tău mă urmăreşte în métro,
Pe străzi, îmi zâmbeşte din vitrine, o
Imagine-nsorită de părul blond
Îmi încălzeşte sufletul vagabond...
În cafenea stau la masă, la soare,
Sunt asediat de vrăbii cerşetoare,
Oriunde-ntorc privirea, văd ochii tăi
Mereu, printre căzătoare flori de tei,
Printre raze de soare, umbre, printre,
Oameni, printre gânduri, printre cuvinte...

poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţintirim

Te-ai stins precum o stea în taina nopţii
Ce-a luminat o clipă vieţii mele,
Priveşte-mă cu ochi de viorele,
Dă-mi dulcele-ngheţat sărut al morţii.

Cu gheare seci şi năzuind deşarte,
Rânjeşte iarna-n braţe să mă strângă;
În ţintirim nu-i nimeni să te plângă
Iar crucea ta-i plecată într-o parte.

A florilor podoabă e uscată,
Din cripte roase, aspru muşcă gerul,
Un giulgiu cenuşiu îmbracă cerul
Iar tu-mi zâmbeşti din nou, ca altădată.

Mireasă-n alb voal purtând cununa,
În lumi aparte, totuşi suntem una.

sonet de Ionel Adrian Gugea (2004)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E vremea, mamă, ca să bat din aripi

E vremea, mamă, ca să bat din aripi
ce-au izvorât încet, din suferinţă
să-ascult de acuma vântul care îmi este tată,
să umblu fără urme în marele văzduh.

De acuma ştiu că orişice-adiere
oricât de mică, ca un bătut de aripi
poate stârni furtuna în inimi neştiute
ce viaţă va renaşte în suflete pierdute.

E vremea, mamă, să las pământului o umbră
ce-acoperă petalele uscate în arşiţa tristeţii
să urc la cer urciorul secat de neiubire
şi să-l cobor cu grijă umplut cu duh de viaţă.

poezie de Andrei Adrian Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printesa ghetii

Cand prin ferestre se zidesc amurguri,
Risipind in clepsidre nisipul ce s-a scurs,
Ramane doar drumu-n abundele desisuri,
S-ascunda diminetii albastrul tau suras.

Iubirii noastre tocmai i-am cantat prohodul.
-durere expandand printre simturi parfumul-
Fire de panza de paianjen ne mai leaga,
Departe a stins lumina inca fumega.

Atat de rece esti, si-i atata hau,
Doar stalactitele te iubescului tau
Cazand suna fals cand sparg vioi,
Linistea de gheata deschisa intre noi.

poezie de Adrian Silviu Mironescu
Adăugat de Dora Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşul şi porumbeii

Un bătrân, în parc, pe-o bancă
Stătea şi în jur privea
Porumbeii cum se joacă
Şi de el s-apropiau.

Stoluri mari, în zboruri line
Pe deasupra lui zburau
Şi din stol la dânsul vine
Şi din mână-i ciuguleau.

Un copil isteţ din fire,
Zâmbind îl privi mirat
Cum din stol în cap îi vine
Plată câte-un băligat.

Văzându-i moşul mirarea
Se destăinui cu foc:
- Ca şi politicienii
Ambii fac acelaşi joc.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!