schimbare politicã

Oamenii nu se pornesc pe drumul schimbãrii pentru cã nu sunt gata. Nu sunt încã pregãtiþi psihic ºi emoþional. Scuzele cu: nu am bani, nu ºtiu de unde sã încep, nu am pe nimeni care sã mã ajute, sunt doar mecanisme de apãrare ale minþii, prin care te ascunzi ºi fugi de schimbare. Când eºti gata, totul apare în cale: maeºtri, mentori, oameni care sã te ajute, oportunitãþi, totul se aranjeazã pentru tine. ªi sufletul ºtie acest lucru, el nu are teamã. Dar mintea te þine pe loc în limitãri, temeri ºi convingeri negative. Când vei fi gata sã renunþi la ceea ce nu te-a ajutat ºi la ceea ce nu te ajutã nici în clipa de faþã (gânduri, convingeri, credinþe, obiceiuri), atunci te vei porni pe marele tãu drum. Dar cât timp te vei încãpãþâna sã faci ca tine ºi doar ca tine, crezând cã doar tu ai dreptate ºi refuzând orice vine spre tine ca ºi semn ºi lecþie de viaþã, vei rãmâne tot în acelaºi punct ani la rând. Ori te vei îmbolnãvi, ori viaþa îþi va da o situaþie ºocantã prin care sã conºtientizezi, dar aceste lucruri sunt dureroase. Ele se întâmplã atunci când sufletul vrea sã se salveze, sã îþi arate cã nu e bine cum trãieºti ºi cã el nu mai poate aºa. Dar de ce sã ajungi acolo, în acel punct dureros? Nu mai bine conºtientizezi ºi faci schimbãrile care se cuvin? Ce se poate întâmpla atât de rãu?!

citat din Diana Pârje
Adãugat de George Aurelian Stochiþoiu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

100

În oraºul dintre munþi -
Ca ºtirbite stalagmite -
La un an dupã rãzboi,
Casele rânjeau rãnite.

Toamna munþii-nvineþea,
Sevele-ngheþau în plante,
Bruma cobora în zori
Peste bãligi, diamante.

Douãzeci ºi trei august
Prima-i pomenire vie
ªi-a adus-o printre plopi
Mari, de toamnã timpurie.

În oraºul dintre munþi,
Oamenii nu pricepurã
Cât de mare-i acea zi
Învãlitã-n ploaie surã.

[...] Citeºte tot

poezie celebrã de Nicolae Labiº
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

ªi sufletul

ªi sufletul
când vrei sã-l cunoºti
trebuie sã priveºti
în alt suflet.
Strãinul ºi duºmanul l-am vãzut în oglindã.

Erau buni bãieþi, tovarãºii; nu strigau
nici de obosealã, nici de sete, nici de îngheþ,
aveau comportarea copacilor ºi a valurilor
care acceptã vântul ºi ploaia
acceptã noaptea ºi soarele
fãrã sã se preschimbe în schimbare.

Erau bãieþi buni; zile întregi
asudau peste vâsle, cu ochii plecaþi,
respirând ritmic
ºi sângele lor colora o piele supusã.
Cândva au cântat, aveau ochii plecaþi
trecând pe lângã insula de cactuºi, pustie,
în amurg, pe dincolo de Capul Câinilor

[...] Citeºte tot

poezie celebrã de Giorgos Seferis din Argonauþi (1965)
Adãugat de Simona Enache
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Câinele ºi cãþelul (fabulã)

"Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,
Cum lupii, urºii, leii ºi alte câteva,
Care cred despre sine cã preþuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
ªi eu poate sunt nobil, dar s-o arãt nu-mi place.
Oamenii spun adesea cã-n þãri civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare ºi lumea se ciopleºte,
Numai pe noi mândria nu ne mai pãrãseºte.
Cât pentru mine unul, fieºtecine ºtie
C-o am de bucurie
Când toatã lighioana, mãcar ºi cea mai proastã,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastrã."
Aºa vorbea deunãzi cu un bou oarecare
Samson, dulãu de curte, ce lãtra foarte tare.
Cãþelul Samurache, ce ºedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
ªi cã nu au mândrie, nici capricii deºarte,

[...] Citeºte tot

fabulã celebrã de Grigore Alexandrescu
Adãugat de Simona Enache
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Anacronism

Promovând gãunoase interese- precum spaþiile mortuare,
ce devin excedentare prin putrefacþie sau mumificare-
reuºesc unii, sã-ºi creeze alianþe de adepþi
prin partizanerii de gãºti- oficiale- compuse cert... din cei fãrã de neuroni potenþi.

ªi printr-un paradox devenit universal, dintr-o practicã milenarã,
istoria a inventat- pe un fãgaº fals de supremaþie, cel puþin ordinarã-
percepte anacronice, vândute într-un modernism deºãnþat;
creându-se iluzia unei perimate democraþii, cunoscutã sub forma unui lexic de "Stat reformat".

Separarea puterii, nu este cea naturalã, universal acceptatã;
este rezultatul minciunii, al unei promisiuni intangibile, deplasatã...
vândutã sub forma de "rãvaºe", prin tot felul de sãgeþi otrãvite...
inclusiv prin "curve" masculine, sau fotomodele refutate, depãºite...

Însuºirea în bun personal- a ceea ce o naþiune întreagã produce-
face parte din practica unei teorii ce doare, ºi îs capabili de a o induce,
fiind o parte însemnatã, dar minoritarã în acceptul de "escrocherii";
practicându-se fãþiº, într-un lanþ vicios de interacþiuni personale, de abjecte financiare... maºinãrii.

[...] Citeºte tot

poezie de Daniel Aurelian Rãdulescu (12 iunie 2010)
Adãugat de Daniel Aurelian Rãdulescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Ce devii?

Imediat dupã nãscare
Omul þipã-n disperare
E firav, neajutorat
Creºte de e protejat

Mai apoi joaca îi place
Toatã ziua asta face
De-are liniºte acasã
De nimica lui nu-i pasã

ªi-o sã ajungã apoi major
Este el rãspunzãtor?
Ce devine, omul oare?
Depinde de fiecare!

Unii vor ºti doar de bani
ªi-asta-i face inumani
Chiar de au, nu-i îndeajuns
Când lãcomia i-a pãtruns

[...] Citeºte tot

poezie de Ionel Popa (17 noiembrie 2015)
Adãugat de Ionel Popa
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

ªedinþã la Asociaþie

Am dat curs la invitaþie
ªi m-am prezentat pe loc
Sâmbãtã, la Asociaþie,
La ºedinþa pentru bloc.

Ordinea de zi e mare,
Dar rãbdare, sã vedem,
De rãmâne în picioare.
Nu cumva sã deviem...

Se începe cu prezenþa,
Care, sincer sã vã spun,
Consemneazã-n fapt absenþa
Celor care se opun
Din principiu, la schimbare
ªi la orice s-ar propune,
Neîncrezãtori se pare
Cã se fac ºi lucruri bune.

Suntem cinci, cu mine ºapte,

[...] Citeºte tot

poezie satiricã de Mihai Manolescu (27 martie 2014)
Adãugat de Mihai Manolescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Azi e-o mare sãrbãtoare

Azi e-o mare sãrbãtoare!
Dar cu gândul la "Crãciun"
La cadouri, la mâncare...
Frãmântãrile se-adun
ªi ne pun la încercare
Crezul limpede ºi bun,
Iar ca dar de închinare
Nu aducem nimic bun...

Obosit de alergare
ªi stres, "ca de sãrbãtori"
Vin ºi eu cu-o întrebare
Pentru orice-ascultãtori:
Dumnezeu ce are oare
Din pomii strãlucitori,
Din luminile precare
În multitudini de culori,

Colinde din inimi goale
De lumeºti colindãtori,

[...] Citeºte tot

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieþii, Naºterea Mântuitorului
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Un tren

Trenul nu stã...
Dar nu stã deloc ºi continuã sã mã lumineze
Este vorba de trenul plãcerii,
Cel care-mi sãvârºeºte o sãvârºire interioarã imensã
ªi cel ce mã face sã mã simt ca o pãdure întreagã în culmea fotosintezei
E un tren ce mã duce cãtre o destinaþie la care nici nu ºtiu sã fi visat... dar acum visez
ªi mã iau fiori reci ºi calzi
ªi dintr-o datã se simte o schimbare
....
Se duce lin, ca o panã de struþ
ªi alunecã în vitezã
ªi e arzãtoare ºi puternicã
E acea privire! Este sclipirea ca din basme din retinã
Ce lasã o vrajã de nedezlegat
Îmi aprinde sufletul ca un incendiu
Ce se extinde treptat-treptat
ªi persistã-n a ei profunzime ºi focar
Ca-ntr-o pãdure aprinsã de conifere
Mã pierd în a ta lumina romanticã
Simt cum aº putea fi printre miliarde de alte lumini

[...] Citeºte tot

poezie de Liviu Drãghici
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Nistor: Zãu, ºefu'... Nu înþeleg nimic din toatã povestea asta cu Ly, dar nici nu încerc mãcar. ªi mai mult mã nedumireºte însã faptul cã te-ai îmbãtat dupã aceea, ba încã în halul acela, atât de rãu, timp de o întreagã sãptãmânã... Ce-ai gândit în acele momente? Ce te-a determinat sã procedezi astfel? Nu ºtiai cã nu e bine? Cã-þi face rãu? Nu te recunosc! Tu nu eºti aºa... Cum ai putut sã te schimbi într-atât, încât sã faci un asemenea exces? Tocmai tu, ºefu'?
Lucian: Nis, te rog... ªtiu cã am greºit. N-am nevoie de predicile tale. Pãstreazã-le pentru tine, pentru altãdatã sau pentru altcineva. Eu... V-am dezamãgit, nu-i aºa?! Vedeþi, nu sunt bun sã fiu comandantul vostru... Voi aþi insistat sã mã aduceþi înapoi; eu renunþasem la funcþie, de o jumãtate de an ºi-mi vedeam liniºtit de treaba mea, aici, în navã. Dacã nu reveneam printre voi, poate nu se întâmpla nimic din toate astea.
Maria: Vai, Luci, te rog, nu-ncepe cu chestiile astea, zãu aºa! Chiar crezi cã atunci ai procedat corect?! Dar sã lãsãm ce-a fost... Nu are rost sã aducem în discuþie ceea ce a fost atunci. Serios! Noi doar ne bucurãm cã eºti din nou cu noi.
Lucian: Înseamnã cã vreþi ca tot eu sã fiu comandantul vostru, în continuare, în ciuda celor petrecute?
Maria: Ai auzit pe cineva pomenind ceva despre vreo schimbare?! Eu, nu... Vezi?! Nu mai vorbi aiurea, despre schimbãri sau alte prostii din astea!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!