schimbare politicã

Poþi avea încredere în sine prea multã? Nu. Pentru cã încrederea în sine înseamnã sã te cunoºti în mod realist pe tine la adevãrata ta valoare ºi capacitate. Aroganþa este exact opusul. Sã nu te cunoºti pe tine deloc ºi sã te supraevaluezi pentru ca apoi sã fii adus la realitate de diverse lovituri pe care viaþa sau oamenii din jur þi le dau, aºa cum ºi Icar a nesocotit sfatul tatãlui de a nu se apropia prea mult de soare. Oamenii cu multã încredere în sine se concentreazã pe fericirea lor prima oarã ºtiind cã doar atunci când suntem noi fericiþi ºi avem tot ce ne trebuie putem sã oferim ºi celor din jur ajutor. De exemplu, când nu aveam bani ºi mã luptam sã fiu eu un om împlinit ºi fericit, nu puteam sã îmi tratez pãrinþii cu iubire ºi înþelegere pentru cã aveam prea multe frustrãri ºi îi consideram vinovaþi pentru anumite lucruri din viaþa mea. Când mi-am dobândit independenþa pe toate planurile ºi am devenit un om împlinit sufleteºte, am ajuns sã îmi iubesc pãrinþii mai mult ca pe oricine, sã îi respect, sã îmi fac timp pentru ei ºi sã îmi doresc sã îi ajut cât de mult pot. O schimbare de 180 de grade! Tu cât eºti de împlinit în acest moment? Cât eºti de dispus sã oferi celorlalþi din preaplinul tãu?

citat din Pera Novacovici
Adãugat de George Aurelian Stochiþoiu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Gând în primãvarã

Nori albi aleargã vesel pe sineala
Bolþii cereºti în palid asfinþit,
Vânt cald rãsuflã – ºi-mi fac socoteala
Cã, poate, primãvara a venit.

Din prag privesc cu albã plictisealã
Natura, ce-a schimbare, pare a sta...
Cu ochii grei, de-a iernii mahmurealã,
În sânul ei, pe veci, aº adãsta.

Demult nu-mi pasã cum trec anotimpuri...
De-i iarnã sau de-i varã n-am habar,
Doar câte-un dor mã sapã în rãstimpuri –
De ce mi-e dor - nici nu mai ºtiu mãcar.

Poate mi-e dor de alte vremi, mai calde,
Poate mi-e dor de alte înserãri –
ªi sufletu-mi aº vrea ca sã se scalde
În sãpuneala-albastrã-a-altor zãri.

[...] Citeºte tot

poezie de Boris Ioachim
Adãugat de Boris Ioachim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Oamenii se transformã. Viaþa este într-o continuã schimbare. Nu mai eºti cel de acum 10 ani ºi nici viaþa ta nu mai aratã la fel. Observã asta ºi nu mai permite sã rãmâi blocat în ceea ce credeai cã ºtii despre tine ºi despre viaþã. Nostalgiile sau regretele legate de trecut sunt modalitãþi prin care încerci sã recreezi în prezent lucruri care nu mai existã. Nu confunda loialitatea cu rigiditatea ºi incapacitatea de adaptare. Nu te agãþa de trecut. Cu 10 ani în urmã poate nu îþi imaginai cã tu vei fi aºa cum eºti astãzi. Acum ai o altã viaþã. Fie pentru cã þi-ai creat-o pe mãsura visurilor tale, fie pentru cã te-ai lãsat purtat de ceea ce þi s-a întâmplat. Oricum ar fi, tu eºti altul astãzi. Acceptã asta ºi bucurã-te de toatã cãlãtoria pe care ai fãcut-o pânã acum ºi fii deschis la tot ceea ce urmeazã sã trãieºti. Trecutul este o lecþie, prezentul este o oportunitate, iar viitorul este scenariul pe care îl creezi. Cu lecþiile însuºite, încredere în tine ºi flexibilitate. Cel din trecut nu poate sã îþi creeze viitorul, ci doar tu cel de azi, poþi sã fii arhitectul viitorului din visurile tale. Fii deschis, atent, flexibil ºi adapteazã-te... pentru a-þi transforma visurile în realitate.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adãugat de George Aurelian Stochiþoiu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Traian: ªi cu domniºoara cum a fost? Ai impresionat-o sau nu?
Lucian: Ea susþine cã nu, eu nu ºtiu ce sã cred... Sigur e doar cã mi-a refuzat prietenia.
Traian: I-ai cerut sã-þi acorde prietenia?
Lucian: Mãcar atât; dar m-a refuzat categoric.
Traian: Poate te-ai grãbit puþin cu propunerea asta.
Lucian: Nu, deloc; o cunosc pe domniºoara...
Traian: ªtiu foarte bine de când o cunoºti; sau ai uitat cumva?
Lucian: Nu, domnule, n-am uitat nimic. I-am mai propus de vreo câteva ori acelaºi lucru de când o cunosc, dar m-a refuzat de fiecare datã...
Traian: Pricep... ªi chestia asta te deranjeazã, te întristeazã, nu doar problema cu mama ta.
Lucian: Eu n-am spus nimic de acest gen.
Traian: Nici n-ar fi nevoie. ªi acum, la culcare! Ar fi cazul sã te mai ºi odihneºti, comandante.
Lucian: Pot merge în navã; am acolo rezerva mea.
Traian: Nu; ce navã?! Dar dacã te-ai sãturat de cãmãruþa asta, hai cu mine! Îþi pun la dispoziþie întregul meu apartament; important e ca tu sã te simþi cât mai bine.
Lucian: Dom' director, mi-e bine ºi aici.
Traian: Hai, Luci! Mai faci câte o micã schimbare de decor. Iar în rezerva ta din navã vei sta destul, dupã 27 iunie...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specialã" de Cornelia Georgescu
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Întoarcerea zimbrilor

Fericite, mâinile mele merg spre închinãciune,
Vai! Îmi aduc aminte...
trandafiri roºii-purpurii au înflorit pe piepturile copiilor
când ai fost sfâºiatã, Românie.
Trandafiri roºii-purpurii
pe mâinile, picioarele ºi coasta lui Christ
când ai fost batjocoritã...
Vai! îi aud încã pe bãtrâni
cum plâng pe dinlãuntru cu chipurile schimonosite de durere...
Sfinþii noºtri îºi amintesc...
Vor trebui multe bãtãi de pleoape
pânã la tãmãduirea luminii din altar.
Oh! Moldovã! Moldovã! altar al cuvântului celui mai trist.

Sub copitele cailor grânele s-au frânt,
în genunchi nu au cãzut decât mãrãcinii...
Zimbrilor le-au fost luaþi codrii,
rãtãcesc ºi acum prin jalea cuvintelor nemairostite.
Rãni adânci se deschid în trupurile copacilor
picurând mir peste morþii noºtri.

[...] Citeºte tot

poezie de Gavriil Stiharul din Hyperion (1993)
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Mister

Am sa descifrez acest mister???
Eu ce sunt un banal mister
Iar tu o preafrumoasa Doamna
Frumoasa ca o toamna, Ce simtirea mi-o adoarma

Ai fost o toamna plina de culori
Ce mi-ai dat fiori, care te fac sa te cobori
Te-as fi vrut doar de zeci de mii de ori
Dar tu nu ai aripi sa poti sa zbori

Sa zicem doar ca a fost o intamplare
A ta faptura ademenitoare, sa ma farmece atat de tare
Aveai o clipire vindecatoare
Aveai grai de privighetoare

A sufletului infatisare mi-ai schimbat
Dar nu mi s-a aratat
Sa primesc al tau dar binecuvantat
Pacat ca am stat in pat si nu m-am schimbat

[...] Citeºte tot

poezie de Florin Gãman (7 iunie 2019)
Adãugat de Florin Gãman
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Comedia lui Beaumarchais, intitulatã "Bãrbierul din Sevilla" sau "Precauþiunea inutilã", se prezintã sub forma redusã de dramã comicã, sub titlul "Almaviva" sau "Precauþiunea inutilã", datoritã sentimentului de veneraþie ºi respect nutrite de autorul muzicii prezente fatã de celebrul Paisiello, care a prelucrat mai de mult subiectul sub titlul sãu original. Chemat sã-ºi asume aceeaºi grea sarcinã, spre a nu da cumva impresia cã intenþioneazã sã rivalizeze cu nemuritorul autor care l-a precedat, maestrul Gioachino Rossini a cerut în mod lãmurit ca "Bãrbierul din Sevilla" sã fie din nou versificat în întregime, adãugându-i-se câteva situaþii inedite, spre a prilejui compunerea unor piese muzicale reclamate de gustul modern pentru teatru, atât de schimbat faþã de epoca în care renumitul Paisiello ºi-a scris opera. Unele deosebiri între þesãtura prezentei drame ºi aceea a comediei franceze, mai sus amintite, se datoreazã necesitãþii introducerii în subiect a corurilor, atât pentru cã ele corespund gustului modern, cât ºi pentru cã sunt indispensabile efectului muzical în teatrele de mare amploare. Fãrã acest concurs de împrejurãri, autorul nu s-ar fi încumetat sã aducã nici cea mai neînsemnatã schimbare producþiei franceze, consacrate mai de mult prin aplauzele teatrelor din toatã Europa.

Cesare Sterbini în Caiet de salã, Avertisment
Adãugat de Simona Enache
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Singurãtatea e amarã...

Singurãtatea e amarã
Într-un colþ micuþ de þarã,
Nimeni nu-þi împãrtãºeºte
Gândul ce te copleºeºte,

Gândul care te-nfioarã
Cã eºti o tristã vioarã
Care cântã ºi nu cântã
Doine din inima frântã.

Copiii-s în depãrtare,
Norii negri-s peste zare,
Vine iarna, suflã vântul,
Se cutremurã pãmântul.

Lacrimile curg ºiroaie
Când coloana se îndoaie
De poveri, greutãþi multe,
N-are cine sã ne-asculte.

[...] Citeºte tot

poezie de Marin Moscu
Adãugat de Marin Moscu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Citadin nocturn

Palori metalizate în lucitor asfalt,
printre jaloane albe din sticle incendiare,
delimitate-n lungi, liniare reflectoare...
privite din pãtrate în lumini, ce sparg bazalt.

E-un fâºâit continuu printre stridente goarne,
ce scurt lovesc timpan, pluguri neon-luminã
se întretãind pe sensuri, se-orbind fãrã vreo vinã...
aleargã înºiruite ºi fãr' sã se rãstoarne.

Pe alocuri, flux se curmã la niºte laþi culcaþi,
egali, ca de-o zãpadã ce s-a-ncrustat în sol,
lãsând umbre sã treacã, când iute, când domol...
adesea-n sfornãit de cai, dezesperaþi.

Din loc în loc se-apleacã bule de gãlbenuºuri,
iradiind o miere de sticlã încãlzitã
din sus, înºiruind pe beþe-nalte, o limitã
ca un prag, cu ceva pomi... protejând haine, fâºuri...

[...] Citeºte tot

poezie de Daniel Aurelian Rãdulescu (15 noiembrie 2013)
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Vas curat

Iacov. 3,2:3,4-16
2Împ. 4,0-41

Iacov vorbeºte de-o limbã
Ce-aruncã otrava morþii,
Aºa-i pânã nu se schimbã
Inima, ºi, ºtim cu toþii

Cã din "visteria" ei
Se împrãºtie ca un râu
Vorbele fãrã temei
ªi nu le poþi pune frâu.

Mulþi pretind cã-s credincioºi
Dar nu vezi la ei schimbare,
Sunt la fel de pãcãtoºi
ªi ne-ntrebãm de ce oare...

Este clar cã Duhul Sfânt
N-a fost lãsat sã lucreze

[...] Citeºte tot

poezie de Ioan Hapca din Reflecþii
Adãugat de Adelina Lazaroiu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!