propozitii cu cuvantul azu

Firave sentimente

Mă ademeneşte iarna la geam
înainte ca visele să fie împlinite
dezleagă tainele astrale
se aştern fulgi rătăciţi
peste file-n calendare
alunecă spre cuvântul nerostit
se pierd în valuri
în abisul de întrebări
respir cu nesaţ aerul rece
simt depărtări lungi
adunate-n suflet
din ani şi anotimpuri
porţi albe se deschid
trezind izvoarele
din aşteptări de ninsoare
pădurea îmi dă de ştire
dezgolind firave sentimente
învingând gheţarii
ce te-au răcit
la malul de amintire

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dorinţă

după ce şi-a reamintit
că mai are de citit un psalm
şi-a răsucit capul prins între palme
m-a privit
întrebător
i-a zâmbit cerului
apoi printre buzele
zgâriate de timp
a şoptit...
doamne
eu
sunt cel din
lăuntrul sufletului
dă-mi atâta putere
cât să-ţi împlinesc cuvântul
ca să pot veni la tine

mirosul mâinilor
nu atinge sângele

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul vântului

Când vine la mine vântul
Veste bună îmi aduce
Dar nu şi-a ţinut cuvântul,
S-a oprit la o răscruce.

E smerit, face pe sfântul,
Stă la umbră să se culce,
Când vine la mine vântul
Veste bună îmi aduce.

Înspre mine-ar vrea s-apuce,
Îşi încalcă jurământul,
Derutat îşi face cruce,
Pe pustii încet se duce,
Nu se ştie ca pământul
Când vine la mine vântul.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuditas nuditatum

Dezbracă-te şi lasă-ţi baltă
şi cerul frumoaso şi pământul
să fie dragostea mai-naltă
din versul meu hai ia-ţi avântul

Dincolo-i tăcerea aici cuvântul
o prăpastie-i iubirea-ţi zic
ajungi în rai doar părăsindu-l
să-mi arzi în braţe înc-un pic

O speranţă-i iubirea-ţi zic
poemul flacăra mai-naltă
ce arde totul nu iartă nimic
dezbracă-te în versuri lasă baltă

Şi cerul frumoaso şi pământul
ajungi în rai doar inventându-l

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 februarie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-a ajuns vremea

Lumea-n jur e ca o oază de-ncercare:
Răutate, dispreţ şi dezbinare.
Ne-a ajuns vremea prorocită de Ioan,
Ce-a prins contur, iar conturul e în van...

Rugăciunea noastră încet a dispărut
Ca un Iuda, noi pe cruce L-am vândut.
Ne-a ajuns vremea când păcatu-i lăudat,
Şi-al Lui popor nu mai ştie de Sabat.

Am rămas doar singuri, împotriva tuturor...
Veghind tăcuţi lângă-al nostru Creator.
Ne-a ajuns vremea sfârşitului prezis,
Prin Cuvântul Sfânt, ce nouă ne-a fost scris.

poezie de Rareş Faragău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă-n buzunarul vieţii

rece, albă, gheaţa răsuceşte viaţă, dinspre noiembrie
astăzi este decembrie
o creangă frunză rămasă, agaţă cu-un braţ, cerul
un petec de apă mai luceşte
cuvântul, supărat şi el, îngheaţă buze
literele se înghesuie în ele şi cuvântul
devine mai tăcut
pietrele scârţâie şi îşi şoptesc, este iarnă
pământul se strânge
uscături fără de viaţă îl învelesc
timpul curge prea bătrân şi greoi
cerul cenuşiu a răcit şi el
strănută cu lacrimi albe de gheaţă
din case ies aburi prin hornuri vechi
flăcări din pământ ard printr-o ţeavă
stau prea mulţi la bloc

***
dimineaţa, supărată şi ea, fumuri adună
ceţurile se fugăresc prin văi

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (decembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât aş vrea să nu mă doară

înţeleg suferinţa ca pe o cale spre fericire
niciun cer nu creşte fără sămânţa gândului
cum nicio vietate nu ar trăi fără iubire
nici frunzele nu ar face fotosinteză
dacă nu şi-ar iubi copacul
nici măcar ghimpii
nu sunt scutiţi de floare
fluturii nu aleg
se lasă purtaţi de simţuri
cum trântorii zboară să împlinească stupul
orice minune presupune un gând

rostesc cu iubire cuvântul cale
singurul vector care pregăteşte cerul
să-mi accepte visele

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anahata

pe puterea dragostei mă reazem mereu
ea ştie să ierte să adune minuni
să defrişeze drumuri către Dumnezeu
să se înconjoare doar cu oameni buni.

iubirea e lumina din carne şi sânge
naşte credinţă la o vârstă precoce
cu puterea ei duşmănia învinge
mereu împodobită cu podoabe baroce.

iubirea mă uneşte cu cerul şi pământul
cunună de stele împleteşte pe tâmple
temperament suav domoleşte cuvântul
chakra inimii doar cu splendori se umple.

cântecul inimii îl răspândeşte vântul
îmi dezvoltă iubirea îmi aduce alintul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu necuvântătorul

eu şi marea mea de cuvinte
mă spăl cu cuvinte, respir cuvinte, mănânc şi visez cuvinte
mă-îmbrac în cuvinte şi de adio mă ofer ofrandă
cuvânt pe cerul gurii

din aer strâng lumini şi praf de stele
respir praf de stele, mănânc praf de stele,
mă spăl cu praf de stele
şi moartea mă preface-n praf de stele

în mâna dreaptă am cuvântul ce va naşte iar cuvinte
în mâna stângă-am strâns un pumn de praf de stele
lumină scriu cu praf de stele
şi nu ştiu de cuvintele sunt ale mele

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea din stânci

tăcerea stâncilor relaxează pământul
să nu se prăbuşească în vulcani de foc
în tăria lor se-ntremează cuvântul
în lumea cunoaşterii să găsească un loc.

vântul sculptează stânci - artist de seamă
le dă chip abstract şi forme grăitoare
de la ele învăţ sa nu mai am teamă
când planeta se cutremură sub soare.

pe fermitatea stâncilor se reazemă cerul
pe a lor coloane munţii s-au format
precum nişte magi dezleagă misterul
rezistenţei planetei în nebulos climat.

în pieptul setos a răsărit izvorul
scrâşnete de stânci în susur s-au calmat.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!