Toate rezultatele despre +satul +meu, pagina 60
Am creat un Sat al Cuvintelor. Un Sat care există o dată la o sută de ani. Un Sat, în care Poeții cotropesc alte sate întregi de cuvinte, în căutarea Poetei. Un sat, în care Poeziile complotează cu Poetele împotriva Poeților. Este satul în care se varsă mult sânge de cerneală pe hectarele de hârtie. Un sat, moșierul căruia este Poetul. E un sat în care se țin ceremonii la nașterea fiecărei noi poezii.
Doina Postolachia în Scrisul, între vindecare și destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocoșii, păcătoșii
Mini-fabulă
Cândva, gustând vacanțe, nepoții somnoroși
Treziți în zori de larmă, crâcneau lângă bunici,
Dar satul, scos la muncă în cântec de cocoși,
Era prosper ca țara de harnice furnici!
Un soi de morală
Acuma, doar bețivii la crâșmă dau concert,
Iar satul zace-n tihnă, răpus ca de o boală
Și-n zori puțini cocoși mai cântă vag, incert,
Că-mpinși de dor de muncă, doar hoții se mai scoală!
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O seară fără rimă
Amurgul izvorăște din desișul pădurii
Și coboară spre satul muruit,
Prin rărișul de frunze
Zăresc un petic de cer
Unde norii supărați se adună,
Se ceartă între ei, apoi se despart.
Ploaia obosită de răpăieli
Mă pătrunde în trup, în auz,
În priviri și se prelinge pe
Obrazul fierbinte.
Luna nu se arată, e-nchisă
Între zăbrele iar stelele
Stau ascunse în tufișuri de nori,
E vară și mi-e rece.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secvență...
O beznă adâncă, iute s-așternu
Peste fântâna albă, cu mistere
Și o durere aspră se țesu
În raiul vechi, al cânturilor grele.
În satul gol, copiii reveniră
Mult mai bătrâni decât părinții lor,
Iar doinele, cumplit se și porniră
Pe-un bocet aprig, înspăimântător.
Și-atunci poteci cu dor abrupt, suirăm
Și casele de lut păreau altare,
Pe brațul timpului, amar dormirăm,
Destine legănate-n minutare...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
INTARITURI
Dureri m-apasă
Să mă las învins?
De ele nu-mi pasă
Sunt sătul de plâns.
Ai gândurilor armurieri,
Scoate-ți flinte, spade
Să distrug unele temeri,
Să vedem cum îmi șade?
Voi paznici de idei
Întăriți-mi inima, gândirea,
Căci nu pot fără temei
Să-mi spulber fericirea.
Dar oare pot cum vreau
Să mențin această idee
S-o rețin și să n-o dau
Cu ce s-o închid?
Cu care cheie?
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Încă nu mi-am format o părere
despre viață.
Ființele din jurul meu
nu se gândesc
decât la azi și mâine...
Satul a fost uitat
și trăiește după propriile legi...
În pământul sfânt așează morții,
iar casele cu obloanele trase
fumegă-n tăcere
singurătatea acestei ierni.
La biserică s-au adunat,
pe neașteptate,
păsări flămânde...
Aripile cad înzăpezite
de-atâtea mătănii...
Ninge liniștit, dragostea mea!
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul din zori
Aparente cadențe într-un fundal
Trec noaptea în șa pe un cal,
Conuri de umbre se plimbă razant
Pe-aripile cerului sătul de înalt.
Număr, primenind galaxii infinite,
Sinoptice gânduri din doruri ivite
În epica zeiască a rutului de cerb
Munții ard ca frunzele în verb.
Depărtările ne-apropie răspântii,
Lacrimile se încheagă-n pârtii,
Voi aștepta în enclava sedusă de flori,
Să revină calul sărutului din zori.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesimțurile
Nu mai aud cocoși cântând în zori.
În locul nopții n-aș mai vrea să plec,
Suflet să fiu, nu mi-aș mai da fiori,
Floare de-o zi, n-aș vrea să mă petrec!
În satul necopilăriei mele
Cântau cocoșii, parcă murmurând:
Neviața te va duce printre stele,
De unde nu se-aud cocoși cântând!
Mi s-a făcut o liniște-n privire;
Dacă n-aud, măcar să gust, mi-am zis,
Nemoartea mirosind a nemurire,
Ca pipăitul unui orb în vis!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul din zori
Aparente cadențe într-un fundal
Trec noaptea în șa pe un cal,
Conuri de umbre se plimbă razant
Pe-aripile cerului sătul de inalt.
Număr, primenind galaxii infinite,
Sinoptice gânduri din doruri ivite
În epica zeiască a rutului de cerb
În care munții ard ca frunzele în verb.
Depărtările ne-apropie răspântii,
Lacrimile se încheagă-n pârtii,
Voi aștepta în enclava sedusă de flori,
Să revină calul sărutului din zori.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo
Cu Heine ori cu Goethe
Voi sta la taclale,
Cu subiecte colosale
Spre infinit de asimptote
Homer m-ar desluși
Cum vede magic lumina;
Știind rusește, nu elina,
Prin esperando l-aș citi
Sătul de savantlâcuri
Cu Beatrice m-aș plimba
În parc de soi, pe undeva,
Unde-aș pricepe alte tâlcuri.
Și tupeist cum sunt din fire
Ca toți înalții de o șchioapă,
I-aș pregăti, viclean, o trapă,
Terestru-aș pune de-o iubire.
parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!