Toate rezultatele despre +satul +meu, pagina 59
* * *
Mi-e silă de ace
sunt sătul de cearșafuri
și tuburi de drenaj
am obosit de fețe pe care nu le cunosc
acum cred că moartea-ncepe ca un vis
plin de râsetul iubitei mele
Azi viața privește c-un ochi nepăsător
scoțându-și pământul de sub unghii
cândva, trupu-mi era util
acum e floarea ce trebuie să ardă
ca pasărea plină de noroi
care vestește apusul prin ploaie...
poezie de Lucian Domșa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biserică de drag
Un copil șade singur la poartă,
Lângă el, un ulcior înflorat;
Vă salut, jucărie cu toartă
Și copil ce te crezi împărat!
Și mă-nchin, cum o fac prin altare
Episcopii, căzând la Sfânta Masă,
Cu toate că satul bisercă n-are,
În satul acesta Iisus n-are casă!
Dar are ce n-a mai avut vreodată:
Un ulcior căpătat de pomană,
Împărțit de-o femeie sărmană
Copilului... care l-a scos la poartă!
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (22 iulie 2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Posibila asemănare
Se comentează permanent,
Că ar fi omul -e posibil-
Cu animale compatibil,
La trup și în comportament
Cu porcul, -faptul nu-i recent-,
Ne-asemănăm în mod penibil
E cert, și mai ales vizibil
Dar unii neagă vehement
Astfel, se tot insinuiază,
Că anormal le e păcatul
Când permanent recidivează
Îi vede și oraș, și satul,
Că-s semeni ce urât visează,
Când se apropie Ignatul...
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fixare
Fixat sînt pe veci pe-o culme de deal,
n-am zepelin, n-am aripi
doar bietul dor de ducă
îmi poartă gândul
prin multele cetăți.
Mi-s drumurile scurte
și se suprapun ca firele de ață pe un ghem.
Nu știu nici una din marile minuni
ce trebuiesc văzute
măcar odată-n viață,
nici jalea atâtor dezrădăcinați
dorind să-și așeze
numai pentru o clipă
tâmpla pe o glie
în satul lor natal.
poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelu-ncinsului alcov
Dintr-un alcov ca o-mplinire,
Zburătăcind... chemări târzii
Și-ntind aripe-nspre iubire
Speranțele... cărămizii.
Răstorn conflictele-n psaltire
Și-alung... nebune erezii,
Dintr-un alcov ca o-mplinire,
Zburătăcind... chemări târzii.
Și mi-te chem nemărginire,
Sătul de-atâtea nerozii,
Îmbrac costumul alb, de mire,
Scăpând de dor... și amnezii,
Dintr-un alcov ca o-mplinire.
rondel de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ziua se urcă la cer
Ea scrie cu sufletul pe fața gândului,
inima-i tresaltă de bucurie lăuntrică,
se-nfășoară cu trupul în dorințe
și nu se lasă cucerită de iluzii.
Când ziua se urcă la cer,
noaptea coboară-n pământ,
și vine să se roage.
Dimineața o găsește la fântână
cu cofa plină,
satul ei nu știe nimic,
dar așteaptă cu sete
amiaza să-i vindece dragostea
înainte de plecarea la oraș.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pacea dintre "LITTLE BOY" și "FAT MAN"
Se schimbă anotimpuri într-o zi
În clipa noastră cea numită viață
Și drumul de la foc până la gheață
E mult mai scurt decât putem gândi
Se schimbă vieți, destine sau iubire
Într-o secundă cât într-un mileniu
Infinitezimal e un deceniu
Și asimptotele se trag în fire
Adică maleabil și ductil
A devenit și sufletul, pesemne
Dacă, sătul de paie și de lemne
Uraniu vrea, plutoniu și trotil
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine crede în Dumnezeu primește
Cine crede în Dumnezeu
Pe ploaie cu sacii în spinare,
Pe ninsoare sau blând soare,
Sătul sau în stare de înfometare,
La deal pe cal,
La mare pe val,
La câmpie muncind cu vrednicie,
În livadă sărind de bucurie,
Pe munte galopând cu stea în frunte
Sau pe vale mergând agale,
Primește soluții la toate problemele sale,
Iar viața capătă direcție, sens
Și valori universale...
poezie de Michelle Rosenberg (15 martie 2019)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze la câini
De ce-o lătra un câine-n miez de noapte?
Cred că s-a speriat de somnul meu,
Care, sătul de gânduri și de șoapte,
M-a părăsit, cum face mai mereu.
Și totuși, pân-acum nu l-a simțit
Nicio țipenie de vietate.
Să fie semnul că s-a-ndrăgostit
Și a călcat pe frunzele uscate?
De visător, poate de somnoros,
Cu ochii-n cer, la stele-ndepărtate,
O fi uitat să se mai uite-n jos,
La mine și la frunzele uscate.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dealul
E dealul mânăstirea
la care ne închinăm
când îi urcăm agale potecile de lut.
Sub el trăiește satul
demult ocrotit
de cea mai părintească neclintire.
Se îmbracă vara-n ierburi,
pe-alocuri toamna-n holde,
cândva cerul i se așeza pe vârf.
Trăgeau bătrânii fânul
la vale pe costișe
legând cu lanțuri roțile căruței.
Acum sunt dedesubt,
poate înjură norii
când ploile verii le udă pologul
poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!