Poezii despre urlet, pagina 6
Speranța
Pe tine te doare viața
La mine-i scurtată viața.
Lasă viața să te doară....
Decât tot s-o tragi de sfoară.
Până-n paradis mai este
Viața este o poveste.
Nu vreau nici o amputare
Speranța, ultima moare...
De-a încolțit iubirea-n rădăcină,
Iar ea răsare spre lumină,
A fost plantată o sămânță
Ce sufletul tău înalță.
Un antidot pentru durere-n suflet
Este iubirea, ca un urlet
Și pentr-o clipă atât de plânsă
E zâmbetul, din inima aprinsă.
poezie de Eugenia Calancea (18 februarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pian
Intre noi sunt decenii și culte,
Kilometrii sunt ce ne despart,
"INTERZIS" pe drum apar multe,
FINIȘ strigă, dar tu vrei iar START.
Noaptea canti la pian pentru suflet,
Pentru tine, pentru a fi ca atunci,
Când în codru dai viata la urlet,
Când în bratele lui te arunci...
"INTERZIS" pe drum apar multe,
Dar as vrea sa fiu magician,
Să-ți fur corpul din așternute,
Și la el sa cant, ca la pian...
poezie de Vladimir Gutan
Adăugat de Vladimir Gutan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuprins în iubire
Mă mușcă toamna de rotule,
În pânza vieții pierd culoare,
Timpul, în guși puțin sătule,
Caută-n măduvă mâncare.
Pe șevaletul prins de suflet
Pictez lumini din ochii tăi,
Vertebrele trosnesc în urlet,
De spaimă latră câinii răi.
Plânge pe-o lacrimă de ceară
Luceafărul din frunze moarte,
Un licurici în spate cară
Steluțele de brumă coapte.
Mă mușcă vulpea de privire,
De rima caldă, în cădere,
Domnul amestecă-n iubire
Parfumul toamnei efemere.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Lecție de viață
meditez deșertăciunile până la absurd
într-o auroră pogorâtă în suflet
în grădina cu speranțe să mai zburd
printre fluturii îndepărtați de urlet.
fioruri infinite îmi străbat ființa
seva vieții o extrag din rădăcini
lupt cu bătrânețea și cu suferința
ard în conștiință spini și mărăcini.
îmbrățișări de raze mă transfigurează
fiecare patimă e lecție de viață
astăzi poezia mă înflăcărează
extrăgând din ea înțeleaptă povață.
un infinit de gânduri mă ține trează
în noaptea când cerul lucruri mă învață.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reacția din lanț
Reacția din lanț e lanțul însuși,
Nu-i doar un smucet și un urlet surd,
E doar un zăngănit de neputințe,
O rugă la altar de preot kurd.
E nodul din șiragul de mătănii,
E za cu za, revolta unui viu,
Ce-i înhămat la iernile cu sănii,
De zei ce vor un vultur bidiviu.
Reacția din lanț e o redută,
E libertatea forului închis,
Cu vorbe de obidă renăscută,
Pe o șosea cu sensul interzis.
Ați potopit planeta cu noi lanțuri,
De baze Guantanamo nu mă tem
Și definesc umană și firească,
Reacția din lanț ca un blestem.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rețetă nocturnă
frământ în aluatul nopții stele
cozonacul luminii să se coacă pe vatră
să îndulcesc toate supărările mele
inima să nu simtă gustul de piatră.
pâinea de lumina se preface-n slovă
o împart cu lumea cu bucurie mare
am presărat pe ea aromă de mangrovă
un strop de lacrimă un dram de sare.
atâtea bucate am gătit în suflet
pentru prieteni și îngeri musafiri
în altarul inimii nu e loc de urlet
curge-n catapeteasmă parfum de trandafiri.
un fel tainic de mir dulce ca mierea
să transforme într-o prană fierea.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi începuturi
Sălbatic, un urlet se-aude
pierzându-se-n văile ude,
trecând peste stâncile toate
din muntele-n care o mamă
uitând crezuri vechi, alungate,
feciorul își cheamă.
Se simte pierdută-n regatul
în care doar ea și băiatul
scăpaseră din vânătoarea
de lupi și de alte jivine,
urmându-și intinctul, chemarea
în viață a-l ține.
Trăiau, pe atunci, într-o grotă
din munte, mai sus, la o cotă
la care pădurea dispare,
lăsând printre stânci numai jnepeni,
iar urmele de pe cărare
nu poți să le depeni.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măcar o vreme...
(sonet de plâns)
Încerc să cred că încă-mi ești aproape,
parfumul tău dispare de pe mine,
cel ce-a greșit, o umbră se mai ține
de pașii noștri-n pierdere pe ape.
Un urlet surd prin zilele puține
anunță noaptea ce-o să mă îngroape
și trag de timp, de fiare și de pleoape
mi-atârnă plumbul veștilor de tine.
Și iartă-mă, voi scrie cărți poștale
spre zări de brazdă neagră și mohor,
o haimana voi fi, spre haimanale
fugind întruna pacificator...
Dar, ca să uit de toate ale tale,
măcar o vreme, trebuie să mor.
sonet de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memento mori
în lumină venim în lumină plecăm
condensați într-o iubire înaintemergătoare
cu aripi fermecate spre soare zburăm
în lumea de dincolo nemuritoare
eu voi rămâne veșnic în versul mirean
unde nu încape regretul suspinul
va fi ca perla prinsă de mărgean
în marea speranței s-o știe seninul
însoțiți de cântec pășim către stele
sunete de viori vibrează în suflet
vom lăsa în urmă tristețile grele
eșecuri amăgiri vaiete și urlet
azi număr primăveri cu miros de lalele
cu toate minunile adunate prin umblet
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul copacilor goi
Sătui de frig, de viscol și ninsoare
Copacii goi în pudră se îmbracă,
Se-arată vremuri ce dădeau în floare,
Visând sub mantia de promoroacă.
În alinări de dulce amorțeală
Muguri umflați visează să plesnească,
Verdele crud împrăștie beteală,
Firava frunză începe să foșnească.
Se-ngână ciripit de păsărele,
Triluri suave-n rătăciri de dor,
În cuibul lor din vârf de rămurele
Străbate vântul adiind ușor.
În urlet disperat și vuiet mare
Au tresărit din vis copacii goi,
Vor suferi în viscol și ninsoare,
Vor îndura noroaie, frig și ploi.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!