Poezii despre topit, pagina 6
Strângerea de mână
Soarele răsare pe o rază a dimineții
Vorbește cu marea în cuvinte
Doar păsările se aud
Nu mai sunt acele zări cu depărtarea,
Depănând din ploi
Verile-n amurgul obosit de tihnă
Nuferi în galben se coboară-n ape
Stele răsărind au rămas
Lumina cerului senin peste întuneric, strălucind
Nu mai strâns de mână.
Dimineața albă s-a topit în vânt.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nuferi de bitum
Pe unde pășește ea!
Înverzește mai verde
decât orice verde,
iarba.
Si răsar nuferi
in mlaștini de bitum
cu râuri de caldarâm
pe care în calcare plutim
din spuma valurilor de sânge
izbiți de falezele clepsidrei
unde ea cu o privire
a topit o fantă
de zbor în albatros
spre nemurire
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Gândește-mă pe mine astă seară
Eu - purtătoarea ta de jurământ
Te voi zvârli-ntre visuri cu ocară
Și cu melancolia cuvintelor de-alint.
Am să te-ascult mai mult ca altădată
Între tăceri îți voi lăsa un semn,
Să-ți amintească de odinioară
De visul nostru topit în blestem.
Gândește-mă pe mine iar și iară
În neuitare să ne adâncim,
Căci dincolo de dragoste si ură
E alba floare pe care-o căutam.
poezie de Veronica Stănilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea bună vs cartea proastă
O carte sigur este bună
Când nu te-nduri s-o lași din mână
Și când, citind-o, negreșit,
Îți pare rău că s-a sfârșit.
O carte-i proastă, tre să știi,
Când zace mult în librării
Și-așteaptă tristă ca-n sfârșit
Să fie dusă la topit.
poezie de George Budoi din Cartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (9 septembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământeni
Suntem pământ, turnat în forme
Și-n forme de pământ trăim;
Din fier topit ne încălzim...
Cu fum în tuș, ne scriem norme.
Din lut mâncăm, în porțelanuri,
Și, în lemn, din rădăcini murim.
În calcar șira ne-o clădim...
Opiu de mac, îl luăm din lanuri.
Ne curgem timp, că suntem apă
Și-ardem de vii, că suntem foc.
Din noi, iubire am făcut joc...
Joc, cât Pământu'... o să ne încapă!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara a sosit
Uite... S-au topit troienii!...
Și ce dacă s-au topit?
Suntem la sfârșitul iernii...
Primăvara a sosit!
Las' să vină, poate-i bine,
De-aș mai fi odată mic,
M-aș mai bucura ca tine,
Dar acum... nu simt nimic.
A venit o rândunică!...
Ei și ce dac-a venit?
O speranță cât de mică
Ne aduce negreșit.
O speranță pentru tine
Să aducă, eu aș vrea,
O speranță pentru mine
Mă-ndoiesc dac-ar putea.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o umbră-ntr-un pahar
liniștea
mai picură pe afară
a-ncetat să bată vântul
și pe geam
mă uit eu iară
cât de scump este pământul
chiar
cu pomi lipsiți de frunze
și cu flori de frig mai blânde
fără
lacrimi și omăt
căci omătul
s-a topit în cluj
nu mai este nicăieri
nu este decât un vis
ca o umbră-ntr-un pahar
de idei ce azi le pui
să te aștepte-n buzunar
de pe drumul nimănui
când revii cu
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (2 ianuarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând de toamnă...
(ludic)
Poem simplu, de dragoste
E felul în care răsare soarele undeva lângă peretele casei
a izbit nucul și îl umple cu raze
și din copac ies păsări, proaspăt trezite,
mă chemi cu alt nume
razele s-au topit, deja, la tine în păr
și mi-ai uitat
fața de lună
chipului
și atunci, numai atunci, îmi vine să mă joc cu degetele tale
cu mâna, printre degetele tale,
nu mă satur
ca și cum am străpunge sunete de chitară
îmi place cum îți așezi părul
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Pe câmpul reavăn zăpada s-a topit,
Și-ndată verde a încolțit speranța,
Culorile zambilelor s-au răspândit,
Pictând cu măiestrie cutezanța.
Pe crengile unui bătrân cais,
În alb și roz a înflorit credința,
Din mugurii crăpați ai unui vis,
Renaște înmiresmat ființa.
Albinele poartă în zborul lor,
Nectarul bucuriei înspre vară,
Soarele strălucește-n viitor,
Și aduce în suflet primăvară.
poezie de Paul Aelenei din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât cer am strâns...?...
A mai trecut un an din viața noastră...
S-a mai topit un pas către zenit
Am mai pierdut un Timp și, cine știe...
Cel care va urma, va fi mai bun?
Să ne retragem azi, în propriul cuget...!
Să ne privim prelung în proprii ochi...!
Vom fi lăsat iubire-n urma noastră?!
În brațe, cât-avere am cuprins?
Să cântărim tot aurul din suflet
Să măsurăm cât cer am strâns în gând
Smeriți, să știm: când ușa se va-nchide
Vom fi aleși? În Cer vom fi primiți?
poezie de Iulia Mirancea (25 decembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 8 comentarii până acum.