Poezii despre topit, pagina 5
Plătind altora
Casante ne sunt sufletele...
La prima greutate se sparg
In vitraliu cu sunet șarg,
Culese prea vamp de iele.
Lipit apoi cu lacrimile..
Uscat în hublou de sare
Topit iar în frământare,
Când apunem pleoapele.
Refuzând orbiți soarele
Plătind altora greșelile
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul preferat
Ține-mă-n piept și strâns de mână,
Iubirea noastră-i firavă, la-nceput.
Spune-mi povești sub clar de Lună
Și dăruiește-mi un dulce sărut.
Ai topit din inima mea gheața
Ești versul pe care l-am fredonat,
Iar în piesa intitulată "viața"
Doar tu rămâi personajul preferat.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (18 aprilie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastrul suprem
Nu marea
Nu cerul
Ci ochii tăi sunt reflectați
În cer
În mare
Albastrul ochilor tăi
E adevărul adevăratului albastru
Dacă tu nu ai fi
Marea ar fi cenușie
Cerul ar fi cenușiu
Iar soarele ar fi lipsit de lumină
Și pământul s-ar scurge
Ca plumbul topit în univers
Dând naștere unei căi al uitării
poezie de Cezar C. Viziniuck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
la orizont în dimineață
a apărut un soare nou
și ziua-mi pare mai frumoasă
și vocea mea are ecou
în luptă veșnică cu timpul
tu suflet cu tristeți de ceară
azi te-ai topit în anotimpul
ce poartă nume Primăvară
plesnească mugurii în crânguri
și fie-n jur lumina roată
dacă nu mult o să întârzii
te-aștept aici viața toată
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem botox
In fuga noastră după
frumusețea cărnii ce o purtăm
să mărim buzele, sânii...
și carnea care o consumăm
să ne hrănim
nevoile trupului
de a funcționa
am injectat-o cu botoxul
frumuseții
pentru a trage foloase
din "frumusetea"trupului
să strângem nisipul aurului
ce nu curge decât
topit în izvorul
sufletului
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
eram o aripă
rătăcită în refluxul memoriei
călător prin orizonturi
topit în uitări deșarte
eram fila închisă într-o lume deșartă
spijinind în gând ceruri înalte
vegheam în templul nopții
cenușa mângâiată de vânt
lumina a rămas tăcută între pleoape
îmi așezasem tăcerile în albia cerului
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâs
sub tălpile tale pământul lasă urme
pietrele se rotunjesc și ascultă
cum fuge praful
din spate vântul îți flutură părul
soarele cade pieziș pe trup
cu săgeți înfipte-n lut.
timpul se scurge topit ca ceara
aproape că râde
pe gura ta arsă de sete
dragostea mea te urmărește
cu o răcoare
pentru fiecare surâs blând.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeziile din vis
Poeziile din vis
Le-am compus, dar nu le-am scris.
M-am trezit, și-așa, nescrise,
S-au topit, cu tot, cu vise.
Și mă frec la ochi: Sânt treaz?
De sânt treaz să dau ucaz:
"Le-am pierdut, cine-mi găsește
Poeziile, citește
Pân-adoarme, și, visând,
Dă de visele-mi din gând.
Și așa, cu vis și vers,
Mă rescrie, că m-am șters".
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar În prag de primăvară
Uitată-n prag de primăvară,
De melosul unei iubiri...
Aștept să înflorească iară
Și pentru mine trandafiri.
Tristețea n-o las să se vadă,
Prea mândră sunt să recunosc.
În pas ușor, mergând pe stradă,
Zâmbesc celor ce mă cunosc.
Perdeaua iernii de zăpadă,
Mi s-a topit pe ochi demult.
Încremenită-o las să cadă,
În versul liric mă ascund.
poezie de Doina Bonescu din Punți de cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuibul
Uneori, acolo sus,
descoperită de adevăr,
alunecă poteca soartei.
Creaturile molatice,
cu țipătul dogit de așteptare,
suspină-n cuiburi de lacrimi.
Haloul pământului,
acoperiș de milă vulnerabil,
pentru sămânța cerului.
Topit de durere,
globul stins visează vedenii;
culese de pe alt tărâm
Și somnul înghite în sec,
cu voluptate,
hrana care trebuia,
digerată demult...
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!