putea

Ce aş putea...

Ce aş putea să mai cred
Când printre umbre-mi merg
Şi după a ta alerg
Incercând să nu-mi cred

Că eşti o za-n ele
Ce invăluie vise
In colivii de stele
Ascunse pe sub mese

Răsfirându-ţi deochi
Ce înfipti-n a mei ochi
Mă orbesc cu voaluri
De lanţ smârc cu ceţuri

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

acum NU…

ca şi cum
ai aştepta complimente
pentru că eşti viu, trăieşti –
lipeşti semnul exclamării
în urme cu tălpile…
instinctul comercial asediază
fiindul
iubirea, credinţa, banalul salut

Tăcere – de-aş putea – izolare
într-un sine autosuficient
viaţa ca un strop de ploaie
de-aş putea… O!

Totul este o rană
în ea mă mişc, nu sunt
vindecare

din «a păsa» n-am smuls
sensuri, esenţe, dar

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natură suferindă

furtuna nebună dezmembrează copaci
acoperişuri de case le decopertează
timpul turbat lasă-n urmă săraci
privesc oftând cum cerul lăcrimează.

sunt tot mai dese uragane, tornade
climele suferă asaltate de noxe
neputinţa-i gravă când natura decade
o muzică metalică urlă în negre boxe.

dacă ar putea cuvântul să fie vindecare
dacă ar putea iubirea să facă o minune
pământul ar simţi alean în fiecare
şi n-ar mai fi -ncolţită de genune.

de-ar putea Dumnezeu să ne facă îngeri
nu s-ar mai sui la cer milioane de plângeri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să ne fim!

Ce-ar fi să ne fim
unul altuia
flori?
Eu ţi-aş putea fi
un trandafir,
iar tu mi-ai fi, mie,
floarea florilor.
Să ne fim aripi?
Eu ţi-aş fi aripa stângă,
tu mi-ai fi aripa dreaptă
şi, împreună,
am putea desena
pe cer
dansul îngerilor.
Nu?
Atunci, hai să ne fim:
tu, mie, tu,
iar eu, ţie, eu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă... niciodată

De-i steaua-ţi binecuvântată,
Şi traiul ţi-e îmbelşugat,
Să crezi că ai putea odată,
Să pierzi tot ce ai câştigat,

Iar de ţi-e soarta blestemată,
Şi viaţa ta e un coşmar,
Să crezi că ai putea odată,
Să fi bogat, miliardar,

De este viaţa-ţi aşezată,
În mediocru şi banal,
Să crezi că ai putea odată,
Să zbori pe cel mai falnic val,

Să crezi că tot ce astăzi este,
Putea-va mâine-a nu mai fi,
Şi tot ce pare azi poveste,
Curând sorocul va-mplini,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru un altfel de răsărit

Dacă aş putea,
aş muta răsăritul în spatele gradinii fiecăruia, aleator.
De-aş putea,
aş subvenţiona în totalitate fericirea
şi aş instaura: frăţia zâmbetului.
Tuturor le-aş implanta un cip,
pentru a nu mai pirata iubirea!
Apoi aş da o harpă fiecărei neveste,
pentru a-i cânta soţului, în strună.
Aş scurta ziua, în favoarea somnului.
Poate chiar aş modifica Sistemul Solar,
în avantajul zodiilor nereuşite.
Aş interzice umbrele,
printr-o poruncă adăugată celor zece.
Dacă aş putea, împreună cu cineva...

Dar vă rog să mă iertaţi!
Fac multe treburi murdare,
doar pentru a trăi.

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Fuga este o apăsare peste capetele zdrobite
gândul este o apăsare peste natură,
cum tu, dragostea mea
eşti o apăsare.
Ar fi, vă suflu, dragii mei hoţi, călăi şi criminali,
ar putea fi o salvare!
Când substantivul solemn
nu se potriveşte cu verbul bezmetic
ne-am putea salva prin bâlbâire.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum l-am putea numi

Cine trece prin foc
Cine trece prin ape
Cine nu-i secerat de raze de soare
Cine se trece prin noapte,
Cine-şi depăşeşte încercările
Şi lună de lună zâmbeşte
Chiar dacă totul se dărâmă în el
Şi sufletu-i putrezeşte
Cum l-aş putea numi?
Cine are tăria
De a se seinucide
Cine trăieşte-n iubirea duşilor
Şi-n ei se regăseşte pe sine
Cine nu-i ucis de lavine
Cine se pudrează cu pământ
Cine poate trăi din gânduri
Şi umblă pe planetă flămând
Cum l-aş putea numi?
Cine se ridică din praf
Şi nu moare în accidente

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape şi departe

suntem împreună pe aceeaşi margine
a clipei,
împărţim aceleaşi nopţi sub
acoperişul lumii,

aş putea să-ţi ating visele,
aş putea fremăta în epoca ta,
aş putea să te port ca pe-o amforă
dar totuşi eşti atât de departe.

privirea ta e absentă,
soclul tău prea înalt,
nu eşti altceva decât o statuie frumoasă
şi rece
într-un templu
ce nu-mi aparţine.

eşti atât de străină
şi eu atât de trecător,
eşti atât de departe

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înmulţind într-un şir pe M cu F

Înmulţind într-un şir pe M cu F
rezultatul este unul sau doi?
Ar putea oare trupul sta lipit de suflet,
s-ar putea ca sufletului să-i fie teamă de trup?
Pun prea multe întrebări? Vreau doar
ca amintirile mele să se topească
în creuzetul tandreţei,
iar eu să adorm cu obrazul presat de spatele tău,
ca şi cum aş fi pe o motocicletă.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!