Poezii despre pictat, pagina 6
Apus
Undeva, spre seară,
Cerul s-a-nroșit,
Parcă se-nfioară
Un îndrăgostit.
Un artist ciudat
Blând sau mai grăbit,
Pare c-a pictat
Cerul vălurit.
Însă, neatent,
Dintr-o călimară,
Roșul decadent
L-a vărsat pe seară!
Ori a rupt din soare
Focul ce mocnește
Și punând culoare
Îl îngîlbenește!
Roșu purpuriu
Sau îngălbenit
Cerul ăsta viu,
A înmărmurit!
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (23 septembrie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul s-a oprit
a obosit pământul
ziua a refuzat soarele
zidurile s-au adunat degrabă astupând poarta
totul e indigo
ultimele forme de viață verde
după raționalizare
au devenit hârtie de scris
o structură necunoscută peste oasele mele respiră acum
destrămarea are reguli ce nu le știu
timpul s-a oprit într-un țipăt aflat în cădere
ursitoarele mi-au pictat pereții demult
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piesa
Cu pensonul disperării ți-am trasat cauza
și cu toate că nu ți-ai dorit-o ai acceptat
Pictat pe față ai jucat rolul absurd
Neobosit repetai fiecare scenă
Trebuia să mă iubești și m-ai adorat
Urma să mă urăști și m-ai sfidat
La ultima scenă te-ai descompus
În urmă ai lăsat aer de veghe
Am avut un rol
dar piesa a fost prea bună pentru a-l juca
și am privit....
am pierdut?
poezie de Anca Margaritescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj cotidian
liniștea stăpânește strada,
în mijlocul aerului pictat cu creta
bazinul de corpuri atrage sarea,
chipuri impregnate cu nesomn merg pe pleoape
ca și cum ar merge pe valurile de nisip
ale plajei nichelate cu viruși,
doar apa poate salva trupuri,
pielea se descuamează în fâșii
ca o trecere pietonală
lipsită de semafoare, blocată
în așteptare,
rămân amprente de sare pe umerii goi
străzi lăcrimează,
câinii nu-și mai cunosc stăpânii.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza albastră
Intr-un alai de frunze verzi
Ai să zărești si nici nu crezi
O frunză mica albăstruie
Zburănd spre cer albit de nori
Si jos o mare de nuante
Toate albastre...
-Ce ai pațit frunză albastră?
Esti suparată? Esti bolnavă?
Intrebă frunzele surate
_nu am nimic dar m-a pictat
O fată tânără, săracă
O pictoriță talentată
N-avea niciun bănuț in geantă
Iar langă șevalet pe masă
Avea numai culoare albastră.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou de iarnă
Am pictat iarna pe o pânză întinsă,
Cu troiene de sidef peste câmpii,
Pădurea-ntreagă este și ea ninsă,
Cu brazii îmbrăcați în dalbele ii.
Stelele, ca niște roiuri de licurici,
Strălucesc pe bolta ce geme de ger,
Viscolul rece pocnește din bici,
Zburând peste nea ca un gand pasager.
Lupi plumburii merg pe cărări,
Cu gurile mari și ochi de rubine,
Gândul meu zboară în patru zări,
Și oriunde ar pleca, ajunge la tine.
poezie de Paul Aelenei din Cristalele Iernii (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elementum Veritatis
Tu,
Înger cu păr alb și inimă de monstru,
De-ai ști tu câte nopți te-am blestemat,
Și pămătuful zace în feșteală oacheș
Cu care pe-al meu suflet ai pictat.
Eu,
Doar o fantoșā aruncată fără milă
Și pulbere se așeză pe sfori
Blestem, blestem cu gura-nchisă monstrul
Ce-mi apăru în vise deseori...
Noi,
Duet de indivizi cu caracter flegmatic
Și dragostea pesemne ne-a unit
Tu, monstru ce se joacă în iubire
Eu, păpușă ce pesemne, te-a iubit....
poezie de Cuciuc Dumitru (20 iunie 2017)
Adăugat de Cuciuc Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parcurs
Se întoarce acasă, iar târziu
Și n-are paisprezece ani
Și ai ei îi acceptă timpuriu
-Că nu-s defel orbi- puritani,
La anacronism nelibertin,
Model de-o lume revolută,
Cum artefactul cartagin
Pictat; rușine netemută...
Doar nu știu; încă-i amalgam
Ce înseamnă om pretins știut,
Ce stă ca fructul de pe ram...
Sublimul măr, cu altul slut!?
Și rodul, nu se mai întoarce,
O dimineață oarecare;
Dus, dusă, jinduri să descarce,
Departe, mobilând trotuare!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze galbene
Nu pot să nu recunosc
Iubesc drumul lung intors
Ore-ntregi eu tot inșir
Versuri albe pe un fir
Scriu poeme zi si noapte
Pe frunze de pom uscate
Prind fâșiile de soare
Desenate-n calendare
Un octombrie uitat
Frunze galbene-a pictat
Pe asfaltul ud de ploaie
Si pe geamuri de tramvaie
Printre trecători pe stradă
Caut chipul tău de fată
Nu pot să nu recunosc
Iubesc drumul lung intors
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Restaurare
Se-adună mucegaiul pe tabloul
pe care îl privesc, din când în când,
de parcă unui gând i-ar fi ecoul,
și-ar vrea să-l văd, cu timpul, dispărând.
Când l-am pictat, am pus în el iubire
și l-am păstrat n-am vrut nicicum să-l dau
iar apoi l-am privit cu mulțumire,
cu ochi ce, pe atunci, îmi străluceau.
Era superb tabloul, o-ncântare,
cel mai frumos pe care l-am pictat
cu un penel ce risipea candoare
pe pânza ce-ndelung a sărutat.
Culorile veneau din vechi poeme
și se amestecau în visuri noi,
pierdute, regăsite după-o vreme
prin timpul ce se-ndepărta, greoi.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!