Poezii despre pictat, pagina 5
Amintiri din muzee nemtești
Uneori, iubind, auzeam clapele
pianului pictat
la care cânta Mozart, copil,
alteori, iubind
auzeam
slujit numai de pâlniile
ori de grotestile tulumbe
cu care auzea Beethoven.
Cântam cu dintii de ceas
ai cutiilor cu muzica,
purtându-mi creierul în afara
lipit ca o peruca buclata
de teasta subtiata de pasii
lui Bach,
grasul,
urcând
în turnul
clopotnitei...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grâul copt
Grâul copt se adăpostește
În pâinea din vatră
Și în pământul frământat
De tălpile țăranului-frate,
Din inima brațului-tată.
L-am pictat pe drapel,
Pentru a nu uita vreodată
Gustul dulce al pâinii.
Miroase a lut și a linguri de lemn,
A icoane și a credință...
Cerul se apleacă, rânduind lumina
După legi neștiute.
Vântul, cu dulci mângâieri,
Necuprinsul ascunde...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nicolae Grigorescu
Românie, ești bogată,
Ai valori adevărate.
Simboluri care niciodată
Nu vor fi de noi uitate.
Grigorescu ne-a lăsat:
"Car cu boi", "Țărancă din Muscel"
Și tot ce a mai pictat
Cu al său frumos penel.
Un pictor mare, renumit,
Operele sunt minuni.
De-o lume-ntreagă iubit
Și respectat de națiuni.
S-a stins într-o zi de vară,
Ne-a rămas averea-n spate.
Și-n calendar rămâne-amară
Data de 21 iulie 1907...
poezie de Alina-Georgiana Drosu (21 iunie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un car cu boi
Trecea prin colbul ostenit
Un car cu boi întors din mit
Și soarele în nemișcare
Se lăfăia pe bolți de mare.
De-a lungul drumului zăceau
În spice, boabe ce fierbeau,
Iar din înaltul necuprins
Se auzea un tril aprins.
Din arșiți, leneș se rupea
O ciocârlie și-nfrunta,
Privind din crucea cerului,
Mat, galben, dansul paiului.
Țăranul câmpul și-l privea;
Auzul holda-i încânta.
Pictat pe pânze-atemporale,
Un car cu boi trecea agale...
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubito
nici nu știu dacă sunt
nici nu știu dacă ești
îmi ascund sufletul cald
sub un tricou pictat
te voi veghea lângă pat
te voi striga cu doruri amare
ne vom sorbi râsetele
de la iubirile nocturne
ne vom alinta cu șoapte
ne vom agăța de cuvinte
mă simt fericit
te simt fericită
iubito, să ne strângem pleoapele
să nu lăsăm să curgă lacrimile
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recviem (11)
Mă doare carnea ta. Prin mine trece,
E lup flămând. Mi-e osul mort și rece,
Nu plânge. Sunt o osie străină
Și pielea grea se zbate sub rugină.
Cu zâmbetul pictat de curcubeie,
Iubeam s-ating icoana ta, femeie,
Și, sărutându-ți glezna ca o miere,
Îți dezbrăcam cuvântul de tăcere.
Inundă ploaia orele-ntr-o doară,
Prea calmă, prea cernită, prea amară,
Curând, simți-vei boarea de tămâie,
Și crucea mea crescându-ți sub călcâie...
poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe tine
Te strig din varul de mireasă
A mea pe veci, neînțeleasă
Într-un decor pictat naiv
De tine, preamărit motiv
Te chem în zboru-mi absolut
Tu chip de jad cu ochi de lut
Până spre marele abis
Acum când raiul stă promis
Te înțeleg mai ud, ca marea
Mai inocentă ca uitarea
Mai sus de toată trebuința
Atât cât mai cuprinde ființa
Aici respiră ale noastre
Cărarea inimei albastre
În drumul tipărit în astre
poezie de Ciprian Emanuel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet... ireal
Am parfumat un trandafir
Cu... usturoi, ca orice om
Ce-adună poame dintr-un pom
Sădit cândva de Cantemir.
Dar mi-amintesc de Riga Lear,
Din cel mai vechi ilustru tom,
Cel ce lupta, deloc bonom,
Cu zeități de glaspapir.
Dar, vai! Realul, pe-un panou
De afișaj, pictat drept TAUR
Pierduse titlul dat cadou
La Barcelona, team de aur
Ce în arene, ca un faur
Învinge c-un superb ecou!
sonet epigramatic de Eugen Deutsch din Ocolul cuvântului în 80 de sonete plus încă 10 piruete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culoarea din tăcerea frunzelor
L-am pictat pe septembrie
în culoarea unui trandafir
freamătând în brațele vântului
dintr-o amintire
promisă neuitării.
Poate ar fi trebuit să-i dau
culoarea zilelor de mai târziu,
în care spinii ultimelor cuvinte
s-au înfipt
în tăcerea frunzelor.
Oricum aș alege,
septembrie va trebui să aibă
culoarea toamnei tuturor gândurilor.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictată în vis
O magnolie aprinsă
Din decor este desprinsă
Si aleargă după vânt
Urmărită de un gând
-Vreau si eu cu tine-n lume
Să imi fac un rost si-un nume
Să ajung tablou pictat
La o curte de- mpărat
Se joacă vântul râzând
-Esti magnolie de rând
Frumoasă, adevarat....
Nu ești fată de-mpărat
Destinul ție ți-a scris
Să rămâi pictată-n vis
Celui ce sub albe flori
Si-a ascuns iubita-n zori
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!