inevitabil

Democraţie înseamnă egalitate. Se înţelege deci ce uriaşă însemnătate are lupta proletariatului pentru egalitate şi lozinca egalităţii dacă aceasta este just înţeleasă în sensul desfiinţării claselor. Dar democraţia înseamnă numai o egalitate formală. Şi, de îndată ce a fost înfăptuită egalitatea tuturor membrilor societăţii în ceea ce priveşte stăpânirea mijloacelor de producţie, adică egalitatea muncii, egalitatea salariului, se va pune în mod inevitabil în faţa omenirii problema de a păşi mai departe, de la egalitatea formală la cea de fapt, adică la înfăptuirea principiului: "de la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi".

citat clasic din Lenin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gradina zoologică, precum un părinte uriaş, are grijă de ocupanţii ei: le oferă mâncare, apă, adăpost, igienă şi asistenţă medicală; problemele fundamentale ale supravieţuirii sunt reduse la minim. Rămâne, astfel, mult timp liber. Cum este folosit acest timp într-o grădină zoologică neumană, variază, bineînţeles, în funcţie de specie. Unele animale se relaxează liniştite şi dormitează la soare; pentru altele, din contră, inactivitatea prelungită este din ce în ce mai greu de suportat. Dacă eşti un locuitor al grădinii zoologice umane, inevitabil faci parte din a doua categorie. Deoarece ai un creier în esenţă explorator şi inovator, n-o să fii capabil să te relaxezi prea mult timp.

Desmond Morris în Zoomenirea. Un studiu clasic despre animalul urban
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu este un sentiment de care să se poată bucura oricine, indiferent de gradul său de maturitate... tentativele omului de a iubi vor fi sortite eşecului, dacă nu va încerca, cât se poate de activ, să-şi dezvolte personalitatea deplină, astfel încât să ajungă la o orientare productivă; că satisfacţia în iubirea individuală nu poate fi atinsă fără capacitatea de a-ţi iubi aproapele, fără o autentică smerenie, fără curaj, credinţă şi disciplină. Într-o cultură în care calităţile acestea sunt foarte rare, dobândirea capacităţii de a iubi rămâne de asemenea, inevitabil, o realizare rară. Şi într-adevăr, putem să ne întrebăm fiecare câte persoane care iubeau cu adevărat am cunoscut.

Erich Fromm în Arta de a iubi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticile neghioabe ale muritorilor însoţesc de mii de ani chiar şi acţiunile misterioase sau manifestările uluitoare ale lui Dumnezeu Tatăl care sunt evidente pentru cei înţelepţi. Aici pe pământ, nimeni - fără excepţie - nu poate să placă la toată lumea în acelaşi timp. Nici măcar Dumnezeu nu întruneşte unanimitatea absolută în această lume. Dincolo de toate criticile, adevărul obişnuieşte să biruie întotdeauna, indiferent dacă noi vrem sau nu aceasta. Timpul, care până la urmă supune aproape totul în manifestare, face să crească în mod inevitabil valoarea operelor spirituale, frumoase, bune şi adevărate pentru că ele sunt într-un anume fel tangente cu eternitatea.

Gregorian Bivolaru în Gânduri inspirate
Adăugat de SerjSatyananda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care merge prea departe, care îndrăzneşte să fie şi să aibă mai mult decât i-a hărăzit soarta, inevitabil va atrage gelozia divină şi ruina. Omul sau naţiunea care este dominată de o sete nestăpânită de autoafirmare va ajunge direct la o nemăsurată încredere în sine, şi astfel la distrugere. Pasiunea oarbă generează încredere în sine, iar încrederea excesivă în sine sfârşeşte în distrugere. Depăşirea a ceea ce este drept şi firesc pentru om, aduce cu sine ruina, restabilind astfel echilibrul;prin extensie la întregul univers, guvernează legea cosmică, asigurând păstrarea unui echilibru şi prevenind haosul şi anarhia.

citat din Tucidide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cădea o ploaie...

Cădea o ploaie dulce şi suavă
Ca-n Eminescu, din bătrânul tei.
Aveai în ochi o mare de scântei,
Iar eu înfăţişarea cea mai gravă
Să-ţi pară vorba-mi, vorbă cu temei...

Şi-am tot visat ca alţii fericirea
Ascunsă-n ierburi şi cuprinsă-n flori.
Erai cu trenă şi aveai bujori,
Aşa cum te întrunchipa iubirea.
Eram şi eu şi alţii visători.

Se risipea în jur o melodie
Ca dărnicia unui blând copil
Ce-şi saltă, blonde, pletele-n April,
Când corzile, ţâşnind adânc din glie,
S-au re-mplantat în solul lor fertil.

Neînţeles de cel ce Înţelege,
Inevitabil ne-am topit arzând,

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când adevărul doare!

Eşti îndoctrinat şi nu poţi distinge,
O adevărată realitate ce te va învinge.
Începi să simţi că tot ce şti e o minciună,
Când adevărul doare, nu-i deloc o glumă!

Tot ceea ce ţi s-a spus când erai mic,
Acum descoperi că de fapt nu şti nimic.
Şi afli din ce în ce mai multe informaţii,
Descoperi adevărul care-i doare şi pe alţii!

Şi te mai întrebi de ce atât de multă ură,
De unde până unde atât de multă incultură.
Şi mai realizezi că realitatea este foarte dură,
Că adevărul doare foarte tare în lipsă de cultură!

Acum că ai crescut descoperi mult mai multe,
Şi înţelegi prea bine că viaţa-i un mare munte.
Ce inevitabil va trebui să-l escaladezi dacă vrei,
Ca adevărul să nu doară, recunoscând realitatea ei!

poezie de Ovidiu Kerekes (10 iunie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ţii minte când luai lecţii de conducere auto? Îţi aminteşti cum ai acţionat ambreiajul prima oară? Când ţi-ai asumat responsabilitatea maşinii, când piciorul tău drept a făcut-o să se urnească din loc? Probabil că a luat-o ba la stânga, ba la dreapta, de parcă ar fi vrut să se îndrepte în toate direcţiile deodată. Este acelaşi lucru şi când îţi asumi responsabilitatea propriei tale vieţi - la început lucrurile nu merg prea lin. Mai târziu, cu antrenament, ajungi să te obişnuieşti să schimbi vitezele fără ca măcar să te gândeşti la ceea ce faci - un gest reflex. La fel şi cu responsabilitatea propriei tale vieţi: vei ajunge, în chip inevitabil, să te bucuri constatând cât de bine funcţionează mecanismul prin care îţi controlezi viaţa şi cât de uşor răspunde la comenzile tale - să te bucuri că ai devenit stăpânul propriei tale vieţi!

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este un tip de energie determinată şi care determină. De la naştere până la moarte există în organismul uman diferite tipuri de energie. Singurul tip de energie căruia organismul nu-i poate rezista este energia Razei Morţii. Această rază posedă un voltaj electric foarte înalt. Organismul uman nu poate rezista acestui voltaj. În acelaşi fel în care un fulger poate să distrugă un copac, raza morţii poate să distrugă inevitabil organismul uman. Raza morţii conectează fenomenul morţii cu cel al naşterii. Raza morţii produce descărcări electrice foarte intime şi produce de asemenea o notă cheie care are puterea precisă de a combina genele în ovulul fecundat. Raza morţii reduce organismul uman la elementele sale fundamentale.

Samael Aun Weor în Educaţie Fundamentală
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi se stinge de la o zi la alta în trecerea prin ceasuri străine lui, iubesc satul românesc.

Azi avem satisfacţia totală că nu mai suntem parte componentă a sufletului satului. Dar pentru asta ar trebui să-i udăm vatra cu lacrimi, că morţii noştri nu-şi fac somnul de veci şi mormintele lor uscate sunt tulburate de agonizarea noastră cotidiană; trăim în absenţa totală a identităţii de fond, obsedaţi de o febră rebelă a succesului pe scena lumii, de a scăpa pentru totdeauna de mizeria vieţii.

Dar – inevitabil – ajungi o umbră depresivă.

O încordare a gândului aduce regretul că nu am făcut nimic şi că această dramă a devenit lacrima esenţială a omului de la moartea ultimului astru şi până încoace. Stelele îşi pierd strălucirea deasupra celor trecuţi în lumea împietrită. Cerul nu mai e senin deasupra noastră; anotimpurile sunt făcute de mâna omului înstrăinat de el însuşi – trăieşte doar să mănânce şi să respire.

El e moartea totală şi nu una aproximativă a rădăcinilor biologice care i-au adus naşterea în sufletul satului.

Camelia Opriţa în Intensitatea veşniciei este eternă şi tulburătoare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!