inevitabil

Fiecare purtăm în noi o lume. Şi cum ne-am putea înţelege, domnule, dacă în cuvintele pe care le rostesc eu pun sensul şi valoarea lucrurilor aşa cum ele există în lumea din mine, în timp ce cel care mă ascultă, inevitabil, le va asuma potrivit sensului şi valorii din lumea lui interioară? Numai credem că ne înţelegem, dar nu ne înţelegem...

citat clasic din Luigi Pirandello
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pod de vis

... Un pod de vis, perfect oval
Un cerc al naibii de portal
Oglindă lînă pe canal
Cu arbori trişti în loc de val...

... e podul peste infernal
e punctul peste cardinal
e setea mea de ideal
ca apa linului canal...

Un pod de vis, perfect oval
şi unidirecţional
spre clipa dulcelui final
... inevitabil de banal

poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sfârşit, câteodată, poetul face atâta economie de material, încât ajunge la acest ideal de exteriorizare: exprimă direct numai o parte din ce are de spus, lăsând pe cititor să completeze inevitabil restul. Acesta e Eminescu.
El spune întotdeauna mai mult decât exprimă direct. Conţinutul sufletesc întrece covârşitor expresia formală... De aceea el a avut, într-o măsură unică la noi, puterea de a evoca.

George Topîrceanu în Pe un volum de Eminescu, Proză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vezi atunci...

Din "Grupul Local" fac şi eu parte
Mi-am creat propria Galaxie
Din miliarde de suspine
Adunate într-un cântec de jale.
De trist ce sunt mi-am pierdut sateliţii
Inelele toate, aurora boreală,
Doar străvechi amintiri mai rotesc
Pe orbite din ce în ce mai joase
Încât inevitabil se vor prăbuşi
Pe uscatul meu, pe marea mea
Şi să vezi atunci
Beznă existenţială!

poezie de Mihail Mataringa (6 martie 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate scopurile lumeşti conduc inevitabil spre suferinţă. Acumulările sfârşesc în risipire, construcţiile în ruină, întâlnirile în despărţire şi naşterile în moarte. Adevărul căilor care conduc la încetarea a ceea ce este limitator sunt: Punct de vedere corect, Vorbire corectă, Acţiune corectă, Mod de viaţă corect, Efort corect, Voinţă corectă, Atenţie corectă şi Meditaţie corectă.

Titi Tudorancea în Nirvana - tehnici de meditaţie
Adăugat de Cristian Muresanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o societate a oamenilor care trăiesc o viaţă spirituală, un om cu însuşiri morale superioare lor va ajunge în mod firesc să-i influenţeze şi să-i conducă. În societatea oamenilor care trăiesc numai viaţa corporală, mireană, inevitabil mereu va ajunge în fruntea lor şi-şi va exercita puterea omul cu cele mai slabe însuşiri morale.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea cea mai sigură pentru a ajunge la divorţ/despărţire, este împărţirea egală a treburilor domestice în cadrul unui cuplu: în mod inevitabil el va scădea în ochii ei, fiindcă este umilitor ca el să facă treburi pe care ea le face, prin natura sa, de zece ori mai bine; această umilinţă din partea lui nu va face altceva decât să accelereze "chimia" dispreţului ei la adresa lui.

Marian Pătraşcu (30 august 2015)
Adăugat de Marian Pătraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invazia intelectualilor de duzină în politică este un fenomen inevitabil atunci când adevăraţii intelectuali preferă să stea în turnul lor de fildeş, aşteptând să se înmoaie vremea. Să nu mai învinuim, domnilor intelectuali, mulţimea care nu ne înţelege şi nu ne aplaudă. Ea este la fel ca cea de acum două mii de ani care, între Mântuitorul Iisus şi tâlharul Baraba, l-a ales pe cel din urmă. Mulţimea se mai poate reabilita, chiar şi peste milenii, dar personalitatea – niciodată. Lui Iuda nu-i mai ia nimeni stigmatul de trădător.

citat din Sergiu Burcă (august 1995)
Adăugat de Oana Camelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare nouă cunoştinţă, fiecare întâlnire cu o persoană necunoscută a fost pentru mine întotdeauna o sursă de suferinţă... care decurge poate din timiditatea mea, ajunsă aproape o manie, poate din faptul că nu simt nici cea mai mică nevoie de a fi în societatea altor oameni, poate pentru că nu sunt în stare să spun despre mine lucruri pe care nu le gândesc (ceea ce este inevitabil în contactele sociale) – pe scurt, nu ştiu ce este.

citat clasic din Piotr Ilici Ceaikovski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să vină toamna

O să vină toamna cu lungi insomnii,
Cu nori aruncaţi peste-acoperişuri,
O toamna rugină, în care devii,
În văile albe de sub zmeurişuri.

O să vina toamna, cu parcuri ecou,
Sandale în ploaie şi râuri pe stradă,
O să vină toamna, enigmatic, din nou.
Ca un clopot uitat, amintindu-şi să bată.

O să vină toamna, inevitabil şi sferic,
Mă plimb prin tăcerea de frunze căzute,
Prin vântul de zi, transparent şi himeric
În nopţile peste-ntuneric stătute.

Se lasă deci toamna, o duminică-n vară,
Cu aerul veşted arzând peste nări.
Anotimp descleştat în imagini de seară.
Cu timp strecurat de secunde şi stări.

poezie de Ana Larisa Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!