Toate rezultatele despre imbratisarea, pagina 6
Îmbrățișarea
cum ar treui să supraviețuiască
bătrânii când ramurile din jur
nu-i îmbrățișează?
ei ar trebui să se țină
împreună să bată din unghiuțele-acoperitele
cu, fine, ciupercuțele ranforsării
și să necheze să pară
că numai așa ar trebui să se scrie istoria
unor ierburi mult mai înalte decât
ființe atât de prost rumegate
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare aspect luminos al vieții, are și unul întunecat, care să compenseze și să aducă echilibrul. Doar îmbrățișarea întregului ne va duce spre adevăr, spre liniște sufletească și spre înțelepciunea despre care au vorbit cei câțiva care au atins-o.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe
clipe revarsate in
palma timpului
scotocesc in adancul
inimii tale
te caut in imbratisarea
vantului
in lumina care
se lipeste de mine
in pasarea care brazdeaza
cerul sufletului
in zborul gandului
te caut peste tot
si te gasesc pretutindeni.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragul tău
De mi-ai fi spus să vin cu tine în negurile reci!
Aș fi venit! Cum să te las iubire? Cum să te las să pleci?
De mi-ai fi dat îmbrățișarea, în cel din urmă ceas!
Oh, cum aș fi biciuit iubirea.. iar tu ai fi rămas!
De mi-ar fi plânset chipul, de dragul tău ar curge
Șiroaie de oceane, din păru-mi răsărind
Eu mi-aș ucide ochii... să nu te văd plecând
Orbecăind de-a pururi, de dragul tău m-aș stinge...
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Roma" taie ritmice valuri potolite supt un clar cer de Ianuar în margenea coastei italiene. Îndată după ieșirea din îmbrățișarea largului port genoves încununat de cel mai impunător front de palate, coasta se presintă înaltă, aspră, stâncoasă, în sân doar cu câteva grupe albe de sate. Zapadă în ceață. Rar câte o pasăre albă se aurește în raze.
începutul de la America și românii din America, Note de drum de Nicolae Iorga (1930)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Istoria romanilor Vol. 1" de Nicolae Iorga este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Îmbrățișarea soarelui
În ochii tăi arde iubirea
Sub aprins-a cerului văpaie.
În glasul tău este chemarea
Tinereții trecătoare.
Privesc o rază cum coboară
De sus și fruntea mi-o sărută.
A soarelui ce împrumută
Privirea ochilor tăi dragi.
Îți simt a ta îmbrățișare,
A dorului nespus anume...
Cum regăsindu-te pe tine
Dând vieții mele un nou nume.
poezie de Maria Ciobotariu (20 martie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice încercare exagerată de intelectualizare/raționalizare a trăirilor interioare este, de fapt, o fugă sufocantă de acceptarea propriu-zisă a emoțiilor noastre. La fel cum nu există lumină fără întuneric, la fel nu există vindecare fară o minimă stare de disconfort născută din ÎMBRĂȚIȘAREA conștientă a afectelor noastre.
citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O femeie adevarată valorizează un bărbat adevărat, adică ea apreciază și respectă valoarea bărbatului din viața ei. Femeia știe că, parte din a fi o femeie minunată, este și recunoașterea și îmbrățișarea calităților bărbatului de lângă ea. Nu bărbatul din viața ei o va face fericită, dar ea va fi fericită să fie lângă el.
citat din Florina Onețiu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am îndrăgostit
de o dansatoare de flamenco
sub cerul sidefat s-aprinde
un jar din inimă urcă în ochii
albaștri spre ea îi îndrept
apoi fac și primul pas în ritm
nebun andaluz am greșit
rămân înlănțuit pe veci
de trupul ce dansează îndrăcit
îmbrățișarea ei mă duce-n iad
iar buzele ei roșu carmin
suflă în vântul ce mă strânge
cenușa iubirii se risipește
în ritmul castanietelor
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Preludiu
Fermecător e desfrâul pielii
sub îmbrățișarea albă, de fildeș.
Ieșind de sub tiparele îngăduinței,
brățară ce-o port nu-mi poate urca
mai sus pe mână.
Pășind prin fereastră cuvintelor
îți voi spune asurzitor
că am credință într-o
oboseală a dragostei.
Ca și cum cineva ar sta la pândă
și-ar spune - gata, ajunge,
acum încercați altceva...
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!