imbratisarea

În ultima vreme, în rafturile raioanelor de parfumerie a dat navală un întreg contingent de parfumuri cu iz de fruct, aducând prospeţime şi suculenţă. Veţi descoperi că parfumurile din această familie nu sunt numai irezistibile, ci şi o schimbare binevenită după îmbrăţişarea sufocantă a armatei parfumurilor florale.

John Oakes în Cartea parfumurilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Iubirii nu-i şti venirea,
Dar îi urmezi chemarea.
Nu te poţi opune
De-i simţi îmbrăţişarea.
Îi înţelegi limbajul
Doar când eşti înţelept,
Cu ea dansezi cinstit,
Nu pe picior scrântit.
De o sfidezi în viaţă
Trăieşti cu sufletul rănit
Şi suferind.

poezie de Valeria Mahok (30 iulie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans

să dansăm
i-am cerut
celei ce mă privea
să risipim
neputinţa
de a iubi
muzica
ne va uni trupurile
la ceasurile serii
vom afla îmbrăţişarea
cu frunze şi vânt
dorinţa va fi stăpână
luna va grăi
inimilor
din marea de cuvinte
ne vom clădi tăcerea

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am pierdut îmbrăţişarea lumii când am decis să mă îmbrăţişez singur. Trăiesc într-o mistică singurătate o revoluţie inversă a simţurilor, un zbucium ciudat al prezentului, întrucât trecutul doreşte să îmi devină viitor.
Vasile Şerban

Vasile Şerban în Nostalgii de toamnă (2023)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feluri adevărate de cunoaştere

Nici un pic prea excesive, deloc prea puţine
Reciprocităţile noastre. M-ai ajutat să învăţ
Felul în care ar simţi o barcă, dacă ar putea simţi,
Îmbrăţişarea intimă a apei.

Noutatea pe care mi-o aduci este noutatea din totdeauna,
Astfel că eu înţeleg ceea ce ar spune o piatră
Dacă acea piatră ar putea vorbi. Să fie trist faptul
Că firul de iarbă nu ştie cât este de frumos?

Este oare trist ca tu nu poţi şti, decât din auzite,
(Vorbe pierdute din spusele mele) că eşti asemeni
Apei care îşi poate strânge palma şi sfărâma
O barcă, eliberând-o din lemnele care o constituie?

Dar toate acestea sunt excesive - şi prea puţine.
Cunoscând felul în care un cerc şi-ar descrie rotunjimea,
Noi atingem două identităţi şi simţim, complet şi cu blândeţe,
Îmbrăţişarea intimă a stării de a fi.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bu eşti banii pe care îi ai, nu eşti diploma, CV-ul sau maşina din garaj. Eşti zâmbetul pe care il dăruieşti, mâna pe care o întinzi, îmbrăţişarea pe care o dai şi dragostea pe care o răspândeşti...( ic)

Ioana Creţu în Şoapte (8 octombrie 2020)
Adăugat de Ioana Cretu ( C.I)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu eşti banii pe care îi ai, nu eşti diploma, CV-ul sau maşina din garaj. Eşti zâmbetul pe care il dăruieşti, mâna pe care o întinzi, îmbrăţişarea pe care o dai şi dragostea pe care o răspândeşti...( ic)

Ioana Creţu în Şoapte (8 octombrie 2020)
Adăugat de Ioana Cretu ( C.I)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişarea e precum un transplant

ştiu că nu crezi
dar prin îmbrăţişare îţi poti dărui inima
acum ce mă fac cu inima ta
mă arde se zbuciumă
ar vrea să-mi găurească pieptul
nu-i place să fie închisă
are momente în care nici nu vrea să bată
de teamă să nu o aud

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul val

Aş vrea să culeg fiorii din florile timpului meu,
să îi simt prin pori cu nume de speranţă –
alint în adierea unui nou răsărit,
unui nou val,
marele val,
ultimul val –
în sunetul catifelat al petalelor roşii,
să nu-i las,
în ignoranţa lor,
să fure raza din nori,
îmbrăţişarea infinitului,
şi sărutul cu aroma iernii din mine...

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut... Dulce zefir, îmbrăţişarea mării cu cerul, a valului cu nisipul, fluturi de stele coborându-şi umbra la răspantia privirilor, sub pleoape închise de somn... fericire adevărată, densă, încrustată în ploaie de frunze aprinse ca nişte lumânări de lut, foşnind sub stânca paşilor grei de viaţă şi de trecut.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!