Poezii despre iertat, pagina 6
Fleacuri autumnale
e toamnă, taină-argint lichid de ploaie...
străbat de prin seninuri mici și rare
lumini cu aurul în destrămare...
cuțitul trist în carnea clipei taie
din țel venind amorul tău îmi pare
să-mi locuiască-a sângelui odaie
și zboruri cresc și-n duh, sub vâlvătaie,
de Dumnezeu se naște decupare
recad în vinul fiert și nu te cuget,
femeie, vis pe-altar îndepărtat
pe mine azi acolo m-am iertat
în vremea asta cu al serii muget
te vând pe obeție-n noaptea minții
când demoni sunt și oamenii și sfinții
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Atlantida
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste la gura sobei
Ajun de Crăciun,
iarnă cu zăpezi ca-n povești
spuse la gura sobei,
doar imaginația e regină,
mă văd, iubita mea,
cu tine-n fața unui șemineu
binecuvântat de secole,
spun rugăciune,
iertat să fiu, Doamne,
căldura-mi topește trupul,
de la stejarul de pe foc?
ori să fie
de la trupelnica făptură
ce-și dezvăluie farmece
interzise de post?
Închid ochii și mă pierd,
trup în trupul iubitei simt,
trup în trupul iubitei sunt,
Crăciun fericit să fie
și pentru voi, frați ai mei!
poezie de Ion Țoanță din Lacrimi Christice (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestem de adio
De-ar fi să adun, una câte una,
In căușul aripii tale
Lacrimile
Ce n-au mai avut putere să cadă,
Ti s-ar face zborul
Târâș de șarpe.
De-ar fi să înnod, una câte una,
In pânza corabiei tale
Razele
Frânte de pleoapele-mi plânse
Vântul ți s-ar stinge
In focul mocnit al comorilor.
De-ar fi să înșir, una câte una,
Pe portativul liniștii tale
Notele
Scrâșnite în adâncul nopții,
Privighetoarea ți-ar cânta
Numai la apus.
[...] Citește tot
poezie de Cristina Davidescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marie
Că te iubesc, îmi cer să fiu iertat
Dar viața mea mi-o pun ofrandă ție;
Frumoasă ești, cum alta nu-i, Marie!
Întreci și alba ziuă și cerul înstelat!
Mă iartă că în cale îți ies topit de dor
Când tu alergi pe umăr cu cofița,
Ca trupul să-ți dezmierd și ochii și gurița
De dragul tău preface-m-aș izvor.
Mlădie când te-nvârți în roata horii
Și când cu-n zâmbet larg îți umpli fața
Și blândă și frumoasă îmi pare dimineața.
Să fii a mea ucide-aș toți feciorii!
Lipici le-aș pune opincilor ce porți
Oriunde ai pleca, la mine să te-ntorci!
poezie de Florica Iacob (mai 2010)
Adăugat de Florica Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când treci de optzeci de ani
Când treci de optzeci de ani
simți cum pleacă sufletul.
Încet, încet și an de an
se scurtează umbletul.
Nu mai mergi la horă-n sat,
nunta nu mai e de tine.
Ai sufletul apăsat
de bătrânețea ce vine.
Gândul la copii te duce,
cu amintiri te hrănești.
Răzimat între uluce
către ceruri, lung privești.
Picioarele ți se-înmoaie,
cazi. Rămâi fără de zile.
-Ce faci acolo, tataie?
strigă un copil la tine.
Sus, la bunul Dumnezeu
sufletul s-a înălțat.
Dacă nu ai fost ateu,
de păcat vei fi iertat.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un măr dăruit e inimă de copil
Prieten al meu, fericit ai să fii,
Un măr de-ai primit, să-l închizi în surâs!
Și pe urmă, întreg, să-l dai celor dragi...
Apoi, să-l păstrezi în cuvânt... și-n destin!
Un măr e-un cuvânt, celui singur, căzut,
E darul din suflet măreț, nevăzut!
Stropul de viață unui om însetat...
E brațul întins unui semen iertat!
Un măr e surâsul închis într-un vis,
E cuget, destin, când iubești ce ți-e scris!
Dăruiește-l! Prin el vei fi fericit...
Inimă de copil e un măr dăruit!
poezie de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub cerul ca spinarea de lacherde
Sub cerul ca spinarea de lacherde
Lumina e puțină, nefirească
Și ploi ne sting o flăcăruie-n iască
Abia aprinsă-n duh, să ne dezmierde.
În piepturi tristul prinde să se nască
Și rece-arzând e-n plaiuri rostul verde
De frig și frică visul ni se pierde
Drept oameni diavoli să ne recunoască.
Dar cu dreptate este vremea asta,
E toamnă, dragă, hai nimicuri zi-mi
Și-alină-te că-n tine-mi doare coasta.
E înc-amor, iertat de profunzimi
Și-n sânge ne încăierăm și basta!
Pe-adânc ori nalt tu rana clipei ști-mi...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul...
Consilierul președintelui român Traian Băsescu, Iulian Chifu, a menționat că: "Drumul spre Uniunea Europeană pare definitiv compromis pentru Republica Moldova, prin atacuri fundamentale la adresa statului de drept."
... drumul meu e compromis demult
drumul meu e presărat cu sare
și e drumul celui ce-a putut
să reziste implorînd iertare
drumul meu e drumul lui Isus
drum pavat cu toate pietrele din rai
drum pe care ca și el îmi duc
crucea răstignitului meu plai
maică, m-ai iertat de-atâtea ori
spune politrucilor să iasă
și ridică-mă ușor de subțiori
și mă adă, maică, iar acasă...
poezie de Iurie Osoianu (3 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune (dulce, în post)
Sunt robul tău, Doamne,
o existență fragilă
în acest peisaj cu spini,
călăuzește-mă
spre ținutul albastru,
îmbată-mă cu miresme,
doar arome de petale
rămase din trandafirii uciși
de falnicii constructori
ai edificiului universal,
ca locuință a nimănui!
Te iubesc, Doamne,
în așteptarea sosirii mele
către Divinitatea-ți,
mă preumblu
prin pădurea păcatelor,
nu pot urma sfatul
fariseilor în sutană,
iubitori de arginți
[...] Citește tot
poezie de Ion Țoanță din Lacrimi Christice (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu știu cum...
Eu nu știu cum Te-ai îndurat
De m-ai ales și m-ai chemat,
Căci eu nimic n-am făptuit
Să fiu iertat și miluit!
Ce oare să-Ți fi arătat,
Că n-am avut decît păcat?
Cum oare Tu la un tîlhar
I-ai dăruit atîta har?
Cum oare-atît Te-ai aplecat
Și din adînc m-ai ridicat?
O, Doamne, știu: Tu m-ai primit
Și m-ai ales, căci m-ai iubit!
Pe tot întinsul viitor
Doresc să-Ți fiu ascultător,
Recunoștință arătînd
Iubirii Tale orișicînd.
Căci, Doamne, tot ce Tu mi-ai dat
E numai har nemeritat!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!