Poezii despre iertat, pagina 5
Sunt jar
sunt jar aprins și ard în fiecare noapte
În dimineți cu soare mă trezesc
Iubesc poienile cu șoapte
Și tot ce- n jurul meu zăresc....
Iubesc viața, țin cu disperare
De clipa care mi-a rămas
Mă voi topi într-un apus de soare
Când chipul meu rămâne fără glas
Dar nimeni nu-i iertat de timpul
Ce ține-n pumn întregul univers
Eu scriu și m-amăgesc cu visul
De a lăsa în urma mea un vers
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea rece, geroasă ( în variantă scurtă )
În noaptea rece, geroasă
când somnul era boier,
Luna cobora în casă
părăsind albastrul cer.
Stelele i-au urmat calea
căzând una câte una.
Întunecată e valea,
omul nu-și mai vede umbra.
Pe tot drumul presărat
cu făpturi nedefinite,
Un om, sufletul și-a dat
și a plecat la cele sfinte.
Dumnezeu l-a așezat
în frumoasa Lui grădină.
De păcate l-a iertat
și i-a dăruit lumină.
poezie de Dumitru Delcă
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestem
Vă blestem, să fiți buni
Să aveți binele parte.
De învățați, să știți "carte"...
Pe cei buni, să răzbuni.
Vă blestem, pururi tineri
Să iubiți neîncetat.
Să trăiți din iertat.
Miri să fiți, veșnic, gineri.
Vă blestem, bunăstare
Să primiți meritat.
Tot ce vreți, să aveți "dat"...
Din nimic, să fiți "mare".
Să nu credeți, blesteme.
Sunteți, simpli produși,
Îngeri... Terrei intruși;
Sunteți, ființe supreme!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept
Aștept un gând
Să vină inspre mine....
Aștept o ultimă sclipire
De bucurie si-mplinire,
S-aud că nu te-ai supărat,
Că m-ai iertat
Si-n rozele
Ce stau ca să răsară
E gândul tău de primăvară
Cu frunze verzi
Si umede de rouă!
Azi simt cum doare
Acea singurătate
Când nu aud
O voce de departe...
Dar mult aș vrea
Si mi-aș dori
Ca glasul tău să-mi spună
Intr-o zi:
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învață-mă
cum să te strig
când gerul tău
mi-e de asfixiere-n os?
lovește iarna în capilare
ucise înaintea ei
de tine nemilos
cum să te zbor
când fluturul iubirii-i mort?
- neînviat ca altădată -
frământă palma ultim ort
cerșindu-te cu plată
cum să te iert
când de abis
mi-erai preaplinul?
abia descoperisem
cum e să-ți odihnești
nelâncezit seninul
[...] Citește tot
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumea mea
Am vrut să mă joc și m-ai certat,
simțeam că ard într-un prăpăd de foc;
ochii tăi căprui, deși m-au ocultat
în lumea mea îți păstrez noroc.
Am vrut să mă joc și m-ai certat,
m-ai tras de păr, ai dat un pumn;
te-am necăjit și totuși m-ai iertat,
atâta rai, tu suflețele porți în sân!
Am vrut să mă joc și m-ai certat,
peste timpuri, vraja sorții ne aprobă;
și-ntr-un târziu, cu luna-n scăpătat
te-ai încolăcit pe mine ca o cobră.
poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SĂ NU-MI CEREȚI POCĂINȚĂ
Să nu-mi cereți ispășirea
De păcate, când iubirea
Are cuibul ei de stâncă
Între anii care încă
Mai îndeamnă la păcate
Sufletele ne-mpăcate,
Ce-n bobocii ne-nfloririi,
I-au plătit tribut iubirii.
Să nu-mi cereți, dar, postire,
Ca iertare de iubire,
Când în chinuri nesfârșite
Iad mi-au fost multe iubite,
Să nu-mi cereți pocăință,
Dacă am mereu credință,
Că iertat voi fi și eu,
Cât iubire-i Dumnezeu!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pas în urmă
Ți-am uitat pasul în urmă
Până i-am pierdut ecoul
Care privea înapoi,
Spart...
Iar când te-ai întors deodată
Cu zâmbetul găurit de o umbră
Te-am iertat în cuvinte:
Nespuse...
Ți-am adunat bucățile și pașii
Până arătai din nou a suflet
Și te-am împachetat în "aproape",
Știind...
Dar pasul ți-a rămas mereu în urmă
Ca drumul fără țintă
Întunecat de golul din zâmbet,
Șchiopătând...
poezie de Gabriela Chișcari (19 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru iertarea păcatelor
Știu că-s vinovat, Părinte...
Știu că vina mea e mare -
Vină fără de iertare;
Că-mi bat joc de cele sfinte
Și nesocotesc Scriptura
Când păcătuiesc de-a rândul
Și cu fapta,
Și cu gândul,
Și cu ochii,
Și cu gura...
Știu că-s vinovat, Părinte...
Dar cu mult mai vinovat
Este-acela care minte!...
Eu nu mint -
Eu sunt ca Tine!...
Nu știu dacă-i rău sau bine,
Dar nu cer să fiu iertat,
Fiindcă Tu trăiești în mine -
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Gândirea, VII, nr. 12 (decembrie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar * * *
femeile pe care le-ai iubit
n-au știut niciodată
te-ai adăpat la sânul lor
le-ai scrijelit constelații pe ceafă
ți-ai mărturisit și iertat păcatele
iar ele n-au știut niciodată.
numai umbra ta ar putea
să se adăpostească
la pieptul unei femei
fără s-o doară și să nu știe de ce
ai obosit îmi spui
lăsând să se așeze ceața
peste paharele și creștetele
noastre întredeschise
uite ce împăcat răsare
un soare care nu știe nimic.
poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!