floare de colt

Mugurul-floare

Sunt nerăbdătoare
ca un mugur
ce devine floare.
Când te voi vedea?
Când voi fi a ta?
Simt că mugurul moare
născând o superbă floare
o beţie de culori,
de petale.
Ia-mă în palma ta
şi miroase-mă!
Ocroteşte-mă
ca pe o femeie-floare
ce sunt
şi iubeşte-mă
într-o continuă polenizare!

poezie de Liana Sabău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de drum

Pe-o margine de drum, departe,
Ca un pribeag pierdut în lume,
Creştea o floare solitară,
Ce poartă cel mai dulce nume.

Înstrăinată-ntr-o mulţime
De ierburi şi de grâne-nalte,
Părea batjocorită, moartă,
Uitată, printre celelalte.

Sub vântul ce trecea zburdalnic
Ea s-apleca tot spre pământ,
Precum o floare gânditoare
Ce plânge lângă un mormânt.

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O floare dintre florile dalbe
Priveşte gâtul lebedei albe.
Încercând să-nţeleagă ca Floare
Taina semnului de întrebare

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O floare

am trăit
să văd la fiecare
primul pas
şi prima chemare
către o floare.

poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călători sub colţ de cer

Mi-am aşezat visele - petale de flori -
în palma ta.
Şi am şters lacrimile
în amurgul
luminat de stele.
Încet, durerea s-a stins
în ploi reci căzute peste noi.
Un paradox
ne cheamă şi ne desparte iar.
Suntem stropii de ploaie
risipiţi de furtună.
Călători sub colţ de cer,
Separaţi şi totuşi împreună,
În sfera nopţii...
un fel de mister.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am răsădit o floare

Ieri am răsădit o floare
să se facă primăvară.
Să văd şiruri de cocoare
revenind la noi în ţară.

Azi am răsădit o floare
ca să vină primăvara.
Să răsară mândrul soare
şi să lumineze ţara.

Am mai răsădit o floare
în glastră să înflorească
România noastră Mare,
veci de veci să dăinuiască.

România e grădina
în care florile-înfloresc.
E credinţa, e lumina
cu ea românii se mândresc.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

înrămate margini de gând

Margini,
rame de gând,
ritm sacadat,
ploaie cu seminţe
neroditoare idei.

Galben crapă dale,
creionare diformă
rămăşiţe imprecise de umbră,
zid în cale de paşi.

Floare de colţ,
bolovani grei cât o palmă,
drumuri pierdute în valuri,
speranţe sfărâmate-n destin.

Încă un ceas ticăit în geană,
întunericul moare-n lumină.
Dezgolirea fiinţei de noapte
Şi totul... răsare roşu

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se leagănă blând o floare

Se leagănă blând o floare
În adierile de vânt,
Emanând dulcea chemare;
- Viaţă fără-asemănare –
În cerul sfânt, în cerul sfânt.

Ne lipim floare de floare,
Legănaţi de Duhul Sfânt
Şi buchetu-i tot mai mare,
Ia amploare, ia amploare
Împlinind Sfântul Cuvânt.

Zâmbet dulce zboară, zboară,
Sărutăm visu' împlinit,
Har divin ne înfăşoară,
Slăvim Taina ce coboară –
Mire scump, Mire iubit!

poezie de Ioan Hapca (21 septembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miliţiişipoliţii

poetul trece pe zebră ca o
floare ciufulită de colţ – ah, amenda
nu e prea mare: o poa
te suporta din salariul de bibliotecar –
trece prin faţa
unui şir de maşini din care îşi scot
capetele câteva fi
guri cunoscute de clasici în viaţă şi de valoare (?!) –
se aude un fluier de om
al legilor firii: alcătuit
totuşi din mişcări prea rigide
prea sperioase
şi prea
frigide,-n timpul serviciului pe
unitate de scriere

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de ceară

Sub floare ninsă s-a uscat
O lacrimă de primăvară,
Mă înalţ din mine peste sat
În noaptea stelelor de ceară.

Un câine vagabond mai latră
Ador nebun de lună plină,
Cărbunii stinşi veghează-n vatră
Şi masa-i pusă pentru cină.

Pe laviţa din colţ un dor de mamă
Cu ochii duşi, de abia mai cată
Cu glasul stins ea cheamă
Feciorul dus la geam să-i bată.

poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!