existential

Omul care nu se foloseşte de Cabala, totuşi înaintează spre scopul creaţiei pe calea suferinţei, pe calea panicii (בעתה = beita), însă omul care foloseşte droguri se detaşează şi de esenţa vieţii omeneşti, a cărui scop existenţial este să ducă omul la necesitatea atingerii scopului vieţii. Iar, dacă omul se detaşează în totalitate de viaţă, el se află în necaz. Chiar şi când simte suferinţe, omul nu ştie de ce şi nu se întreabă de ce, chiar faptul că experimentează suferinţele demonstrează că el evoluează. Cu toate că aceasta este o evoluţie înceată, totuşi este o evoluţie. În contradicţie cu asta, drogatul se rupe şi de această dezvoltare naturală.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea Omului divin

În căutarea Omului divin
De mii de ani pe lumea asta vin,
De mii de ani tot mor şi tot mă nasc
Cu chipul de român cu sufletul de dac.

Întru triumful Sensului sublim
Un Univers de stele tot colind,
De mii de ani tot căutând răspuns la întrebări
Ascunse prin galactici-exlamări.

Deschide-mi, Doamne, taina ta de nepătruns
Şi spune-mi cine sunt şi unde am ajuns,
Ca setea să-mi alin de existenţial
Mă lasă să mai sorb din veşnicul tău har.

În cautarea Eu-lui divin
De mii e ani pe lumea asta vin,
De mii de ani tot mor şi tot mă nasc
Cu suflet de român cu inimă de dac...

poezie de Iurie Osoianu (17 august 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice creaţie este o formă de sunet. Forma prin care te exprimi este o formă de sunet. Un gând este o formă de sunet. Un sentiment este o formă de sunet. O bară de oţel este o formă de sunet. Prin schimbarea frecvenţei, reaşezi dansul dansatorului, însă această schimbare poate provoca atât fericire, cât şi tristeţe. Acesta este motivul pentru care orice formă de sunet trebuie să fie conştientă de melodia pe care dansează. Nimeni şi nimic nu poate stopa acest mecanism existenţial. Chiar dacă omul se împotriveşte, Liniştea continuă să rămână, indiferent de încercările omului de a face zgomot, căci Liniştea nu poate fi eliminată - Ea este De Sine Existentă. Din Linişte provine orice sunet, în Linişte se întoarce orice sunet.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul dansatorului este atât de alert, încât privirea spectatorului este absorbită complet în Lumea Văzută. Dincolo de ceea ce se vede, există ceea ce nu se vede şi ceea ce nu cere atenţia privitorului. Formele sunt diverse, lumea este colorată, iar peisajul existenţial este un ansamblu tentant. Şi, da, lumea formelor este tentată, pentru că mişcarea continuă seduce mintea aflată într-o permanentă căutare de nou, de aflare, de descoperire şi de acumulare. La o privire mai pătrunzătoare, putem observa Observatorul, întrucât Nevăzutul se află printre formele văzutului, fiind martor la paşii de dans ai materiei. Dincolo de manifestat, se află Nemanifestatul din care provine Totul. Oceanul de Conştiinţă. Ce a fost înainte să existe o manifestare? Linişte. Deplină. Şi este în continuare.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia nisipurilor

călătorind în timp,
poetul o întâlnise
pe creatura nisipurilor
-o zeiţă obicuuă-
mai puternică decât el,
decât însăşi existenţa sa
sau poate esenţa lui,
un sânge milenar
sângele ideii de mişcare,
de trecere, de menire
o nesfârşire fremătătoare,
o nelinişte plină de întrebări,
frenetică, contradictorie
iluzie, căreia el îi spuse femeie,
absurd existenţial,
amăgirea sa, finitudinea,
premiul căutătorului
de exemplare rare,
sensul călătoriei sale
într-o lume lipsită de sens,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă

vă mulţumesc prieteni pentru toate
şi vouă, neprieteni tot vă mulţumesc
c-aţi mers şi voi cu crucea mea în spate
şi eu cu crucea voastră tot am mers

pe mulţi i-am ajutat să se ridice
indiferent că din jenunchi sau din mormînt
şi răsplătit c-o amplă cicatrice
cu amintire mă mângâi din când în când

că am ajuns la starea de etate
să înţeleg un adevăr paradoxal
că Dumnezeu din mine şi din toate
a rânduit doar existenţial...

a amplasat pe drumul vieţii mele
numai răspunsuri fără întrebări
să nu mă sperii că-ntrebările sunt grele
şi n-au în ele nici un adevăr

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (30 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri de singurătate - IV

Mi-aţi sporit tristeţea zi de zi
Gândul meu se surpă în fals real;
Nu mai au conţinut verbele A Fi...
Cad în îndoială, în abis existenţial!

Mi-aţi rup tăcerile... e strigăt în ecou;
Dramatice întrebări aşteaptă-un ultim răspuns!
Pe golgotha vieţii mă duceţi voi din nou!
Eu, înlănţuit de adevăr, mă tem de tot ce-am spus!

Mi-aţi rupt sufletul în două până
La ceruri nu mai am niciun zbor!
Se topeşte lacrima-n miez de ţărână
Şi eu mă sfâşii mie, mult mai temător!

Mi-aţi turnat suferinţele-n sânge surd
Sentimentele fugare le-aţi pus în robie...
Unde să mă duc, unde să mă-ascund?
Lacrima din mine tainic mă sfâşie!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Formele care te înconjoară sunt rezultatul unei frecvenţe. Dacă schimbi frecvenţa, schimbi rezultatul. Fiecare formă, indiferent de nivelul său, are o vibraţie proprie prin care îşi construieşte călătoria prin Ansamblul Existenţial. Ca idee, pentru a construi o imagine de ansamblu, putem spune că iubirea vibrează înalt şi repede, în timp ce frica vibrează jos şi încet. Prin rezonanţă, atunci când trăieşti iubirea, atragi acele energii care se află pe aceeaşi frecvenţă cu ceea ce trăieşti tu - iubirea. La fel şi în cazul fricii. Când experimentezi frica, în realitatea ta vor pătrunde alte experienţe şi circumstanţe care îţi vor provoca tocmai vibraţiile prin care tu le-ai atras, pentru că vibraţia prin care atragi, este vibraţia pe care o atragi.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politic os

seninul tău alcătuieşte mirări
pofte de sânge-n zidire de temple
nopţi imaculate de treaz, trăiesc într-o mafie de gânduri
îmi plăteşti cugetului taxă de protecţie
tot mai des zborul se izbeşte de asfalt, căzând cu ploaia

pistolul avea capsa pusă, beţiv al morţii
lumea interlopă şi-o trăgea cu fosta securitate
pe ceauşescu l-am cunoscut la televizor,
era ud de sânge şi gloanţe

de sub ploaie, seninul tău îmi sărută toate întrebările
existenţial, animal de turmă, socializez cu toţi oamenii din mine
în tine cresc toţi arborii prunci ce s-or face codru,
tu culegi veacul din lanul cu milenii

sub dictatura stihurilor tale
în demenţă de lacrimi e pătat întunericul,
mi-am ghemuit în ochi singurătatea ta
din pustiul neprivit de nimeni,

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Charon
Comentează! | Votează! | Copiază!

■"Psihologia oamenilor se schimbă alert în consonanţă cu fundamentele sociale viciate. Lumea modernă de astăzi, democraţiile, şi mai ales statele înapoiate civic-moral, se confruntă cu grave disfuncţionalităţi privind faptul că libertăţile răului, necredinţei, violenţei, nedreptăţii au devenit mult mai puternice decât libertăţile binelui, dreptăţii, credinţei, frumosului. Entităţile secrete ca poliţie politică apărând cinic această stare de lucruri, acest "echilibru" social realizat de forţa răului, imoralităţii, urâtului şi nu de forţă binelui, a justiţiei şi moralei. Statul social de drept, chintesenţa regimului democratic, se află în anumite zone instituţionale, nu puţine, sub controlul organizaţiilor nedemocratice, antiumaniste. Psihologia oamenilor se schimbă sub imperiul lumii lucrurilor strălucitoare, însă seci lipsite de esenţe uman-divine, morale, ale dreptăţii şi frumosului existenţial."■
☆Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Cartea "Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice", Bucuresti
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!