don juan

Veniţi

Veniţi creştini – ca toţi păgânii,
Ca să vedeţi cum vede chiorul,
Ce bine mai trăiesc românii
Şi cât de tragic e umorul!
...
Veniţi în dimineaţa serii,
Ca să urlaţi cu dulce glas,
Când Ţepeş mângâie boierii
Şi Venus se scobeşte-n nas!
...
Veniţi ca să priviţi în noapte,
Cum Don Quijote-şi bate mânza,
Cum rage Apis calm, în şoapte
Şi ce frumos miroase brânza!
...
Priviţi zambila din pelagră
Şi-o să vedeţi – iubind infernul,
Cam cât de sus e Marea Neagră
Şi unde a căzut Guvernul!

poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I love you

I love you atât de tare
Încât I believe că mor,
You are so încântătoare
Oh my dear, cât te-ador.
When I go la braţ cu tine
Mă simt very măgulit,
Că are looking toţi la mine
Oh, I'm so, so fericit.
All ar fi atât de bine
But you see, nu-i chiar aşa,
Căci I tell ce simt în mine;
Dar tu smile şi smile într-una
And I think că spun trăznăi.
Please, don't face pe nebuna,
Şi mai look în ochii mei! Understand?
I love you, dragă;
Cum the hell să-ţi mai vorbesc?
You are totul pentru mine,
And I want să te-ntâlnesc.
But is difficult, vezi bine,

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Dacian Nemeş
Adăugat de Dacian Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul unui primar mic

Până să se libereze
Don' primar de la ţuhaus
Jura cu mâna pe maus,
Că n-o să mai candideze.

Văzându-se liber iar
Zburdând pe acest pământ
A uitat de jurământ...
Şi se vrea din nou primar.

Cu M. Stoian şi Enceanu
Şi cu lăutari o droaie,
Cu bere şi mici de oaie
Vrea să câştige... la anu'!

Un nou mandat în oraşul,
Mereu, prost administrat
Şi în anii de mandat
Să-şi servească-n tihnă... caşul!

[...] Citeşte tot

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor mori de vânt

O, straşini cu-aripi negre pe discul alb al lumii,
Care-şi aduc aminte, aşa bătrâne sunt,
De Don Quijote-n luptă cu morile de vânt
Zărite pe-nnoptate pe drumul Pampelunii!

Sub şiţa învechită îşi întocmesc lăstunii
În primăvară cuiburi de paie şi pământ,
Şi fiecare toamnă vă sapă un mormânt în stâncă,
Pe ţărână, sau prin nisipul dunii.

Deşi vă paşte moartea cumplită an de an,
Tot mai păstraţi trufie de nobil castilian;
Subţire, braţul vostru înalţă parcă-o spadă...

Şi cum staţi nemişcate — pricep: pândiţi grămadă
Să vie-n licărire de zale ce răsun'
Hidalgo de la Mancha şi visul lui nebun.

poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scap din mână

lancea ascuţită ca un creion
de făcut rebus, dulcinea mea
te-aş ţine în braţele de don quijote
trena înveleşte calul de două ori
şi nu s-ar opri aici pentru nimic
dar celelalte detalii le-am lăsat
nescrise la alcala de henares
într-o pivniţă răcoroasă
la o ulcică de vin în care ţi-ai înmuiat
ochii negri ce fac chemarea

scap pana pe foaia din faţă
pupitru e prea mic pentru frazele mele
ochii meu o vad numai pe dulcinea
iubirea îmi provoacă febra fericirii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea aventură

În interior e marea aventură,
Ne spune învăţatul Cernegură,
Pe Don Julian l-aţi cunoscut la gară,
Plecam în capitala Sareamară.
Toţi călători se întorc din sud,
Unii fără vedere, altu-i surd,
Malarie, maltoză, luteină,
Cum să mai uit pieliţa ta cea fină,
şi totuşi să privim în interior,
acolo este-o baltă cu mohor,
acolo se ascund faptele toate,
acolo nu există jumătate,
acolo poate fi şi Dumnezeu,
acolo este cel mai greu.
Şi nu spunem nimic, tăcem ca peştii,
Adună-ţi diavolii, omoară-i sau mai creşte-i.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Señora Oriana către Dulcinea del Toboso

O, Dulcinea, dacă mi-ar fi scos o
Măiastră zână-n drum chiar satul care
Ţi-e patrie, din Miraflor pe mare
Veneam să schimb azi Londra pe Toboso.

Lui Don Quijote să-i fi dat chemare,
Să fi putut fi pentru-acel colos o
Icoană-n lupte, inima mi-a ros-o
Dorinţa, vie fără de-ncetare.

De-aş fi scăpat şi eu la fel de castă
Lui Amadís din braţe, cum putut-ai
Cu-al tău curtenitor hidalg Quijote,

Azi n-aş şti ce-i invidia nefastă.
M-ar bucura, nu m-ar jigni, plăcuta-i
Tovărăşie, dând plăcerii cote.

sonet de Miguel de Cervantes din Don Quijote de la Mancha (1605), traducere de Ion Frunzetti
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

With you, mon amour, pot

When I told you că je t'aime,
Ma cherie din neighborhood,
N-am vrut nici să am problemes
Şi nici words să îmi aud.

And now what the hell să fac
Când - voila! - au apărut
Şi I'm ready de-un attaque
Căci voisin-ii m-au văzut

When I'm going up agale
Scările, c-o lună-ntreagă
L'ascenseur spre dumitale
N-a mers plus. It's not de şpagă.

I don't care de ei, iubire,
Mais mon coeur bătând too hard
To make love din leşuire
Îmi era too bad la card.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem bezmetic

Poemu-ţi alb îşi prefira petala,
Precum un ghiocel ieşind din nea,
Când albu-n versu-ţi se redefinea
Şi semănai leit cu Sakuntala...

Nuntindu-şi puritatea şi sfiala,
Miss, sângele albastru îţi zvâcnea,
Vai, din surâsu-ţi pur cum îţi ţâşnea,
Cu razele ei albe, unduitor, beteala.

Ardeam să ştiu cam ce gândeai prin vis
Şi cine te inspiră: Ahile sau Priam?
Ori, poate, Don Quijote, ori Eminescu, Miss...

Şi-n visul tău poetic, bezmetic, bântuiam,
Păşind pe cărărui de dulce Paradis...
Muream de fericire şi-adesea înviam!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezon

O fi un noroc
c-am fost cazon,
nu-ndelungat;
doar un sezon
străjer de-un crez,
disciplinat...
un amorez
un pic baroc?!

O fi fost bine
c-am învăţat
fără o plăcere,
aproape-n silă,
m-am îmbătat
de dor sau milă...
vrând mângâiere,
de-un nu ştiu cine?

Aş vrea pardon
dac-am greşit;

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!