Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

copaci

Poezii despre copaci, pagina 6

Cornelia Georgescu

Parcul din Craiova – poem diamant

Parcul
Nicolae Romanescu
este foarte mare
are lebede pe lac
și multe animale în cuști
copaci seculari și nuferi
un pod suspendat –
atracții pentru
tineri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trib XVII

Trib XVII - Ion Caraion

Adăugat de: Gerra Orivera
Unii au plecat pe o potecă alții pe alta
fuseseră două poteci
noi ne-am înmulțit ei nu s-au înmulțit
sau ei s-au înmulțit sau noi sau ei sau
și fiecare am schimbat numele lucrurilor, zeilor
împrejurărilor
fără să schimbăm împrejurările, lucrurile, zeii
oul tot ou – copiii tot copii
seara și dimineața tot seară și dimineață

acum în loc de copaci și fiare, de-ntuneric și frică
erau copaci și fiare, întuneric și frică
acum în loc de pădure era pădure în loc de minciună
era minciună

în loc de conserve erau conserve
ei au făcut lumină din uitare

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pământul

Pământul este casa noastră,
Iar noi îl prețuim de fel,
El ne aduce și verdeață,
Ne dă ce e mai bun din el.

Cu flori, copaci și rămurele,
Ne-nvață cum să fim mai buni,
Cu ape, munți și păsărele,
Să-i împletim din flori cununi.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Grădinaru PaulaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Toamnele lăsate în trecut

Stau nemișcat în umbra răsfirată
sub falnicii copaci din luminiș,
mai treci și tu pe-acolo câteodat㠖
văd pașii tăi pe iarba din podiș.
Când te zăresc, copacii se frământă,
chemându-te să vii în umbra lor,
sub frunzele din plopii care cântă
pe notele desprinse dintr-un dor.

Eu te aștept privind în depărtare
când soarele coboară de pe cer,
iar umbrele-nserării cresc bizare
din scutul spart al unui lăncier.
Pe foșnetul din frunzele uscate
plâng toamnele lăsate în trecut,
se-ntorc acum pe melodii uitate
în cornul strâmb al unui arnăut.

Iși trece vântul mantia subțire
prin frunzele uscate din copaci,

[...] Citește tot

poezie de din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Galben

galbenul semaforului
îmbolnăvește frunzele copaci
lor nu le pasă de verde
s-au îngălbenit
fără rețineri sau prejudecăți
semaforul e verde
ele, frunzele rămân galbene

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O dulce nostalgie

O dulce nostalgie
Îmi inundă sufletul.
Ruginește frunza-n vie,
Vântu-își poartă umbletul.

De la munte-n șes coboară
Anotimpul auriu.
Din copaci frunzele zboară,
Câmpul rămâne pustiu.

poezie de (28 octombrie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Geme adânc Universul

Geme adânc Universul,
Grecul, sirianul și persul,
Contemporanii și ei
Au ruginit și sunt chei.
Pe Quai d'Orsay ne plimbam,
Eram hipopotam,
Erai hipopotiță,
Beți de iubire, beți criță,
Oamenii ne fluierau,
Parcă ați fi din Macao,
Ei ne spuneau.
Apoi noi ne-am iubit,
În duhul Marelui Brit,
Apoi noi am trecut,
Gemem din stele, din lut.

Copacii stau neclintiți,
În straie de promoroacă,
Oaspeții pleacă în zori,
Nimeni nu moare, doar pleacă.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Ursul – poem diamant

Toată
iarna hibernează
mormăind în bârlog
apoi iese și caută-n pădure
tot timpul fructe, miere și pește
mergând legănat printre copaci
ajunge și-n oraș
devenind uriașul
gunoier!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Codrul – poem diamant

Imens
laborator verde
care produce oxigenul
necesar tuturor viețuitoarelor planetei
copaci milenari înălțându-se spre cer
făcând umbră pământului încins
numai până când
îi răpune
toporul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pui inimioare

cu grebla aia de metal dat
cu negru supărător tragi
ușor sufletul ce abia respiră
în zarvă treci la următoarea
inimă o pui când un suflet
scrie pe copaci clovnii
diletanți și amuzați de iluzii
mărunte vindeau norii amulete

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 6 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook